m9u8720mp11eny

La un bolnav care prezinta o afectiune cardiovasculara, anamneza trebuie sa precizeze indeosebi:
- in antecedentele personale - existenta unor crize de reumatism articular acut, a unor infectii de focar, in special angine, in copilarie sau adolescenta, a unei bronsite cronice, a unui astm, emfizem sau a unei pneumoconioze - cauze frecvente de cord pulmonar cronic;
- in antecedentele heredo-colaterale - existenta eventuala a unor bsli cu rasunet cardiovascular la descendenti: hipertensiune arteriala, ateroscleroza (accidente coronariene, vasculare, cerebrale, arterite), diabet;
-  printre tulburarile functionale recente - existenta dispneei, a durerilor precordiale, a palpitatiilor.
Simptome FUNCTIONALE
Dispneea este dificultatea de a respira si se caracterizeaza prin sete de aer si senzatie de sufocare. Apare de obicei in insuficienta cardiaca stanga, in care scade rezerva cardiaca, in incapacitatea inimii stangi de a evacua intreaga cantitate de sange primita de la inima dreapta. Drept consecinta apare staza in circulatia pulmonara, cresterea rigiditatii pulmonare si scaderea elasticitatii sale, fenomene care maresc efortul respirator si duc la aparitia dispneei.
Insuficienta cardiaca stanga este provocata de hipertensiune arteriala, valvulo-patii aortice sau mitrale, ateroscleroza coronariana, stenoza mitrala.
in cazul insuficientei cardiace drepte, provocata de unele boli pulmonare (bron­sita cronica, emfizem, astm etc), dispneea are o origine respiratorie. Dispneea car­diaca se caracterizeaza prin respiratii frecvente (polipnee) si superficiale. La ince-• put, insuficienta cardiaca stanga se manifesta sub forma de dispnee de efort. O varietate de dispnee de efort este dispneea vesperala, care se accentueaza, dupa cum arata si denumirea, spre seara.
Cu timpul, dispneea apare si in repaus, mai exact in decubit, adica in pozitia culcat, purtand denumirea ortopnee sau dispnee de decubit.
Dispneea paroxistica sau astmul cardiac este o forma de dispnee care apare in accese si survine de obicei noaptea, la cateva ore dupa culcare, brusc, cu senzatia de sufocare, tuse si neliniste.
1 - in negru localizari sugestive pentru durerile anginoase; 2 - punctat, localizari sugestive pentru durerile nevrotice; 3 - cu linii transversale, localizari echivoce
in formele severe, astmul cardiac imbraca aspectul edemului pulmonar acut, iar criza de sufocare nocturna nu dispare, ci din contra se agraveaza, aparand o expec-toratie spumoasa, rozata, foarte abundenta. Daca nu se intervine prompt si energic, sfarsitul este fatal. O forma speciala de dispnee este respiratia periodica Cheyne-Stokes, caracterizata prin alternante de apnee (10 - 12") si polipnee.
Durerea precoidiala este un simptom important. Data fiind multitudinea cauze­lor care provoaca dureri precordiale, pentru fiecare durere trebuie precizata natura sa - cardiaca sau extracardiaca (32, 33 ,34).
Durerile extracardiace pot fi provocate de embolii pulmonare, pneumotorax, pleurezie, nevralgii intercostale, herpes zoster, hernie diafragmatica, litiaza biliara,




leziuni ale coloanei vertebrale sau ale articulatiilor vecine, leziuni ale peretelui toracic etc. Toate aceste cauze pot fi elimi­nate relativ usor. Trebuie sa retina atentia insa doua grupe de dureri care pot genera confuzii: - durehle radiculare, provocate de com­presiunea nervilor rahidieni. Au caracter de arsura, sunt bine delimitate de bolnav, apar brusc in spate si iradiaza in fata („in centura").
- durerile din astenia neuro-circulatorie nu au substrat organic; apar la persoane nevrotice, cu psihic mai labil, in special la femei. Au un caracter de intepatura sau arsura, sunt localizate precis de bolnav, cu degetul, in regiunea mamelonara stanga (spre varful inimii), nu iradiaza, nu au legatura cu eforturile si pot dura ore intregi.

Durerile cardiace sunt dureri organice si se intalnesc in pericardite, anevrismul aortic, aritmii cu ritm rapid, dar in special in cardiopatiile ischemice coronariene. Dat fiind frecventa si gravitatea durerii coronariene, in fata unei dureri precordiale, primul gest diagnostic il constituie confirmarea sau infirmarea acestei cauze.

Dupa aspectul clinic si anatomo-patologic, in cadrul cardiopatiilor ischemice coronariene se deosebesc: angina pectorala, infarctul miocardic si sindroamele in­termediare, in angina pectorala, durerea este localizata de bolnav retrosternal, de obicei neprecis, cu ambele palme, iradiaza in umarul si fata interna a membrului, toracic stang, apare la efort, in special la mers, are caracter constrictiv, se insoteste de anxietate. Durerea din infarctul miocardic este mai intensa, atroce, are aceleasi sedii si iradieri, dar apare de obicei in repaus, adeseori noaptea. Dureaza ore sau chiar zile si nu cedeaza la nitroglicerina.

Palpitatiile sunt batai ale inimii resimtite de bolnav ca senzatii neplacute, su­paratoare, sub forma unor lovituri repetate in regiunea precordiala. in mod normal, activitatea inimii nu este perceputa. Exista numeroase cauze extracardiace care pot provoca palpitatii: starile de excitatie psihica, eforturile mari, febra, abuzul de excitante (tutun, cafea, ceai, alcool), unele medicamente (atropina, efedrina, extracte tiroidiene etc), unele tulburari digestive (aerofagii, constipatie etc), anemia, hipertiroidismul, menopauza.
O semnificatie deosebita o au insa palpitatiile care apar in bolile cardiovascu­lare. Dintre acestea trebuie sa retina atentia tulburarile de ritm (aritmia extrasisto-lica, tahicardia paroxistica, fibrilatia atriala etc), stenoza mitrala, hipertensiunea sau hipotensiunea arteriala. Cand un bolnav acuza palpitatii, trebuie precizata natura lor: daca apar izolat sau in accese, daca dureaza putin sau un timp mai indelungat, daca sunt regulate sau neregulate.
Palpitatiile neregulate apar in aritmia extrasistolica, cauza cea mai frecventa a palpitatiilor si in fibrilatia atriala. Diagnosticul palpitatiei depinde, bineinteles, de cauza ei. in general trebuie acordata mai multa atentie palpitatiilor la persoane care au depasit varsta de 50 de ani, chiar daca nu au antecedente cardiace, si palpitatiilor aparute in cursul unor boli infectioase (difteria), la cardiaci si la hipertensivi.
Cianoza este o coloratie violacee a tegumentelor si a mucoaselor, datorita cres­terii hemoglobinei reduse in sangele capilar. Dupa cum dispneea este simptomul dominant in insuficienta cardiaca stanga, cianoza este cel mai important simptom al insuficientei cardiace drepte. Este evidenta la nivelul obrajilor, nasului, buzelor si al degetelor. Intensitatea sa este proportionala cu bogatia in hemoglobina, fapt pentru care la anemici poate lipsi, iar in poliglobulie este chiar frecventa. Este prezenta in bolile congenitale ale inimii, datorita trecerii sangelui venos in cel arterial; in insuficienta cardiaca globala, datorita incetinirii circulatiei capilare periferice, care permite cedarea unei cantitati mai mari de O₂ tesuturilor, cu crestera concomitenta a hemoglobinei reduse in sangele capilar, in cordul pulmonar cronic, datorita leziunilor pulmonare care impiedica hematoza.
Simptome din partea altor aparate.
Simptome respiratorii: tusea cardiaca si hemoptizia.
Simptome digestive (dureri) in epigastru si hipocondrul drept, greturi, varsaturi, balonare epigastrica etc, datorate insuficientei cardiace.
Simptome nervoase: cefalee, ameteli, tulburari vizuale si auditive apar in hiper­tensiunea sau hipotensiunea arteriala, insuficienta aortica, ateroscleroza cere-brala; accidentele vascular motorii trecatoare sau definitive (afazii, paralizii, hemiplegii, pareze etc) se datoreaza fie hemoragiei cerebrale (hipertensiunea arteriala), fie _ trombozei (ateroscleroza), fie emboliei (stenoza mitrala, fibrilatie atriala etc).