j3p4615jz51rff
Este oprirea rapida a vietii. Cand apare fulgerator, poarta denumirea de stop cardio-circulator.
Etiopatogenie: exista 4 mecanisme majore ale mortii subite:
fibrilatia ven tricu-lara, oprirea inimii, tahicardia ventriculara cu contractii ineficiente si
ruptura inimii. Primele doua sunt mai frecvente. Cauza principala este cardiopatia ischemica, dureroasa sau nedureroasa; mai rar intoxicatii cu chinidina sau digitala, anestezia, manevrele terapeutice sau exploratoare pe torace, socul, insuficienta cardiaca grava etc. Alte mecanisme de moarte subita sunt: ruptura unui anevrism, hemoragia cerebrala etc. in toate formele apar consecinte grave: deschiderea larga a orificiilor inimii, egalizarea presiunilor arteriale si venoase intracavitare, asfixia acuta.
Simptomele cardinale sunt: oprirea brusca a inimii, pierderea cunostintei, incetarea respiratiei si dilatatia pupilelor. in primele 4 - 5 minute de la debut se constituie moartea clinica, cand suferinta cerebrala este reversibila prin masuri de
reanimare. Dupa aceasta apare moartea biologica, datorita leziunilor ireversibile la nivelul sistemului nervos. Diagnosticul se bazeaza pe pierderea cunostintei, absenta pulsului la arterele carotida si femurala, oprirea miscarilor respiratorii („semnul oglinzii") si dilatatia pupilelor. Clinic, nu se poate diferentia fibrilatia ventriculara de oprirea inimii. Diagnosticul se precizeaza de ECG.
Tratamentul trebuie instituit urgent, obligatoriu in primele 3 - 4 minute. Prima masura este
masajul cardiac extern: bolnavul este asezat in decubit dorsal, pe un plan dur si plat, cu capul in extensie, pentru asigurarea libertatii cailor aeriene: la inceput se aplica 2-3 lovituri cu pumnul in regiunea precordiala; daca nu se obtine raspuns, se incepe masajul inimii aplicand transversal podul palmei uneia din maini pe treimea inferioara a sternului, iar cealalta palma se suprapune pe prima, pentru a intari presiunea; reanimatorul se aseaza de preferinta in dreapta bolnavului si deprima ritmic, vertical, toracele, cu cele doua maini, cu o frecventa, de 70 - 80/min; capatul degetelor nu trebuie sa se sprijine pe coaste (pericol de fracturi). Concomitent, se face respiratia artificiala „gura-la-gura" („gura-la-nas", „gura-masca-gura") sau prin mijloace manuale (Silvester). Se va realiza o respiratie la 5 compresiuni pe stern. Maxilarul inferior al bolnavului va fi propulsat anterior. Este bine ca reanimarea sa fie executata de doua persoane. Se inceteaza reanimarea cand inima si-a reluat activitatea (de obicei dupa 5 - 20 de minute) sau cand sunt semne sigure de moarte. Alte masuri obligatorii in primele 3 - 4 minute sunt: ventilatia asistata, oxigenoterapia, posibile insa numai in mediul spitalicesc. Tratamentul, specific principalelor mecansime declansatoare, se instituie cand diagnosticul este precizat. Astfel, in fibrilatie ventriculara, defibrilarea electrica si administrarea de adrenalina, procainamida, xilina, propranolol; in oprirea inimii - socuri electrice, adrenalina i.v. sau intracardiac, Isuprel intracardiac (0,2 mg), Noradrenalina 2 - 4 mg intracardiac; in tahicardia paroxistica ventriculara cu moarte subita - socuri electrice sau injectarea intracardiaca de procainamida, xilina sau propranolol. Cand nu se cunoaste mecanismul, se poate injecta intracardiac Isuprel (1/2 - 1 fiola) sau, in lipsa, cofeina 0,2 g.
