Definitie: este o boala functionala a esofagului, manifestata printr-o contractie spasmodica a musculaturii esofagiene. Spasmul se poate produce in oricare din portiunile esofagului, dar cel mai des se localizeaza la una dintre extremitati.

Etiopatogenie: spasmul esofagian nu totdeauna are o cauza bine determinata; este vorba de spasmul numit idiopatic, primitiv sau esential, care apare pe un teren nevrotic si survine in legatura cu emotii, socuri neuropsihice etc. Este de obicei localizat spre cardia, de unde denumirea de cardiospasm. Cardiospasmul (achalazia cardiei, megaesofag) este insuficienta neuro-musculara a corpului esofagian, cu o insuficienta relaxare a sfincterului eso-gastric si dilatare retrograda progresiva. In alte cazuri, cardiospasmul este secundar unor leziuni organice esofagiene (polip, cancer, diverticul, esofagita) sau unor boli dinafara esofagului (ulcer gastro-duodenal, colecistopatii, apendicite, anexite, boli ale mediastinului) si unor intoxicatii (nicotina, stricnina, plumb).

Simptomatologie: simptomul dominant este disfagia, care poate dura doar ca­teva minute sau se poate prelungi pana la cateva ore, apare brusc, fara o cauza precisa, si este provocata, paradoxal, de ingerarea unor lichide sau poate fi declan­sata de alimente reci. In spasmele mai pronuntate, bolnavul incearca sa forteze trecerea alimentelor in stomac. Daca spasmul se prelungeste, esofagul se dilata.

La examenul radiologie se poate vedea sediul spasmului, se pot observa stenoze functionale multiple cu aspect de matanii, mai ales spre cardia. De asemenea, examenul baritat poate evidentia leziunea organica responsabila de un spasm secundar. Esofagoscopia precizeaza sediu! spasmului si totodata permite
descoperirea unei boli organice: cancer, diverticul, ulcer, esofagita etc.

Diagnosticul pozitiv se bazeaza pe caracterul capricios al disfagiei, pe exame­nul radiologie si esofagoscopic. Pentru precizarea cauzei care a determinat un spasm
esofagian secundar se face o examinare clinica atenta (examen de tub digestiv si
glande anexe, examen neurologic, genital, urologic, al coloanei vertebrale cervico-
dorsale etc).

Diagnosticul diferential se face cu: esofagita, stenoza si tumorile esofagiene. Va fi acordata o atentie deosebita diagnosticului diferential cu un cancer esofagian incipient, recurgandu-se la nevoie la examenul endoscopic, completat cu o biopsie.

Tratamentul spasmului esofagian idiopatic consta in inlaturarea cauzelor de­clansatoare, in sedative si antispastice. Pentru spasmul secundar se vor trata afec­tiunile organice care provoaca spasmul, iar in timpul crizei se vor administra antispastice. In cazurile mai grave se pot practica infiltratii ale splanhnicilor cu procaina si dilatari cu sonde esofagiene.