Definitie: enterita este o inflamatie - fie partiala (jejunita, ileita), fie in totalitate - a intestinului subtire. Poate fi acuta sau cronica.

Etiopatogenie: enteritele sunt provocate uneori de tulburari functionale, ca ur­mare a unor dereglari nervoase cortico-subcorticale. Enteritele primitive pot fi de natura infectioasa sau pot fi determinate de toxice exogene (arsen, plumb, medicamente) sau endogene (uremie). Parazitozele intestinale pot fi responsabile de procese enteritice. De cele mai multe ori, enteritele sunt secundare unor afec­tiuni la nivelul stomacului si al duodenului sau al glandelor anexe: ficat, pancreas.

La geneza lor contribuie dismicrobismul postantibiotic, fungi sau parazitoze, deficiente enzimatice, alcoolul, factori imunologici cu componenta genetica, cauze iatrogene etc.

Anatomie patologica: in enterite sunt cuprinse de procesul inflamator mucoasa si submucoasa. Mucoasa este rosie, cu edem si acoperita de mult mucus. In pro­cesele persistente este interesata si seroasa.


Simptomatologie: enteritele acute, care sunt rareori limitate la intestinul subtire, vor fi descrise in cadrul "Enterocolitei acute".

Enterita cronica se manifesta prin dureri abdominale surde, care din cand in cand pot fi exacerbate, luand caracterul unor colici. Abdomenul este balonat, se aud zgomote hidro-aerice. Bolnavul mai poate prezenta scadere a poftei de man­care, greturi si varsaturi. La inceput, scaunele sunt de aspect normal, apoi incep sa apara scaune diareice, pastoase, moi, de culoare deschisa si amestecate cu mucus. Numarul scaunelor este de doua pana la cinci pe zi. In enterite mai apar si manifes­tari la distanta: senzatie de caldura, transpiratii, congestie a fetei, ameteli, lipotimii.

Examenul abdomenului poate arata meteorism si dureri la palpare in regiunea periombilicala; examenul coprologic, care este foarte important, evidentiaza in gene­ral un continut bogat in grasimi, iar examenul secretiei gastrice, examenul bilei, cercetarea fermentilor pancreatici aduc clarificari pentru diagnosticul etiologic. De asemenea se pot face investigatii cu izotopi radioactivi, tubaj intestinal, endobiopsii intestinale, cercetari enzimatice. Examenul radiologie cu pranz baritat fractionat (Pansdorff) pune in evidenta o evacuare rapida a intestinului subtire, zone de spasticitate sau de hipotonie si, in unele cazuri, modificari ale mucoasei.

Evolutia este indelungata; daca boala nu este tratata, tulburarile de maldigestie si de malabsorbtie vor slabi mult bolnavul si acesta va fi expus complicatiilor, avand o rezistenta scazuta.

Diagnosticul se pune pe baza datelor clinice si pe examenul coprologic si va fi precizat cu ajutorul datelor oferite de investigatiile amintite.

Tratamentul este igieno-dietetic si medicamentos. Se recomanda mese la ore regulate, masticatie buna, ingrijirea dintilor. Dieta va urmari sa elimine alimentele bogate in celuloza, iritantele (condimente, acrituri, sosuri cu rantasuri, conserve, branzeturi fermentate, mezeluri). De obicei laptele nu este suportat.

Medicamentele folosite se vor adresa cauzelor care determina boala: acidifiante (acid clorhidric, pepsina), in gastritele anacide; fermenti pancreatici (Triferment, Mexaze), in insuficiente pancreatice. Tratamentul simptomatic va recurge la antispastice si la pansamente intestinale. In cazurile cu etiologie infectioasa se vor prescrie, dupa caz, sulfamide si antibiotice.