Boli Medicina.com - Sanatatea ta e preocuparea noastra.
Meniu aparatul urinar
 Glomerulonefritele
 Glomerulonefrita Difuza Acuta
 Glomerulonefrita Difuza Cronica
 Sindromul Nefrotic
 Nefropatiileinterstitiale Pielonefritele
 Nefropatiile Vasculare
 Insuficienta Renala Cronica
 Litiaza Renala
 Insuficienta Renala Acuta
 Nefropatiile Tubulare Nefropatia Tubulara Acuta tubulonefroza acuta





boli, remedii, Tratamente, remedii naturiste, Tratament naturist la medicina stucturate pe referat, proiect, eseu, lucrare, diploma, tema despre aparatul urinar si boli renale nefropatii, guta si Tratamente sanatoase

INSUFICIENTA RENALA CRONICA









Definitie: este o scadere progresiva a capacitatii functionale renale, cu retinerea in organism a substantelor toxice rezultate din metabolism si cu evolutie catre ure­mie terminala.


Etiologie: insuficienta renala cronica reprezinta etapa finala a bolilor renale bilaterale, in special a glomerulonefritelor cronice, a glomerulonefrozelor si a pie­lonefritelor cronice, a hipertensiunii arteriale maligne, a obstructiilor cailor urinare.

Patogenie: se site ca in mod normal rinichiul are o rezerva functionala care-i permite sa se adapteze unor solicitari crescute. In insuficienta renala, distrugerea nefronilor nu mai permite aceasta adaptare. Prima functie alterata este capacitatea de concentratie. In stadiul initial, rinichiul poate asigura homeostazia mediului intern, adica sa mentina constanta cantitatea de sare, apa, substante azotate si electroliti din organism, ceea ce se realizeaza prin unele mecanisme compensatoare, principalul fiind poliuria. In aceasta perioada, poliuria se insoteste de hipostenurie, deci de scaderea capacitatii de concentratie. Odata cu progresarea leziunilor, poliuria devine maxima si scaderea capacitatii de concentratie este foarte severa. Aceasta este faza de izostenurie, cand densitatea urinii oscileaza invariabil intre 1 010 si 1 011. In ultimul stadiu al insuficientei renale apare uremia.



Simptome:
in stadiul compensat, care poate dura ani de zile, starea generala este relativ buna. Diagnosticul se precizeaza prin explorarea functiilor renale, care arata scaderea capacitatii de concentrare si reducerea filtrarii glomerulare. Pot aparea unele semne clinice ca astenie, cefalee, scaderea poftei de mancare. Cel mai important semn este poliuria, care se insoteste la inceput de hipostenurie, iar mai tarziu de izostenurie.

In stadiul de insuficienta renala decompensata, starea generala se altereaza pro­gresiv, aparand numeroase

Simptome clinice si biologice. Tulburarile digestive se accentueaza, aparand inapetenta, greturi, varsaturi sau diaree. Bolnavul prezinta prurit si o paloare caracteristica (galben-murdar) a tegumentelor si mucoaselor. Apar, de asemenea, semne nervoase, ca cefalee, ameteli, somnolenta sau crize convulsive. Bolnavul este dispneic. Analiza sangelui pune in evidenta anemia si unele tulburari hemoragice. Urinele sunt poliurice si palide. Mai tarziu apare oliguria terminala. La aceste tulburari se adauga semnele renale ale afectiunii cauzale. Exploarea functionala a rinichiului arata scaderea totala a capacitatii de concentratie si dilutie, densitatea urinii fixandu-se in jurul valorii de 1 010 - 1011 (izostenurie); in pielonefrita cronica pot fi inregistrate valori mai reduse. Apare retentia azotata, interesand ureea, creatinina si acidul uric, ale caror valori cresc in sange. Tulburarile hidroelectrolitice survin tarziu, cand functia excretoare este prabusita. Acidoza este totdeauna prezenta in acest stadiu.

Uremia este stadiul terminal al insuficientei renale cronice.

Simptomele pot fi grupate:

- stare generala profund alterata, oboseala fizica si psihica extrema, tegumente palide, prurit, hipotermie, senzatie de frig;

- respirator: miros amoniacal al aerului expirat, respiratie de tip Kiissmaul sau Cheyne-Stokes;

- digestiv: repulsie totala fata de alimente, greata si varsaturi pana la intoleranta gastrica, hematemeza si, uneori, melena;

- neurologic: cefalee precoce, continua si chinuitoare, contractii musculare, som­nolenta, stari confuzionale, delir, coma;

- retentia azotata, acidoza si tulburarile electrolitice completeaza tabloul clinic.

Evolutia este foarte variabila, uneori rapida (in cateva luni), alteori lenta (ani
sau decenii). Supravegherea riguroasa, cu mentinerea echilibrelor hidroelectrolitic si metabolic, permite o evolutie indelungata. Complicatiile sunt numeroase, cea mai periculoase fiind edemul pulmonar sau cerebral, infectiile etc. In stadiul com­pensat, prognosticul este relativ bun. In stadiul decompensat, este sumbru.

Diagnosticul pozitiv se bazeaza in faza compensata pe explorarile functiilor renale.

Tratamentul profilactic vizeaza evitarea infectiilor si, daca acestea au aparut, tratarea lor corecta, depistarea si tratarea in faze incipiente a afectiunilor renale, in special a celor bilaterale.

Tratamentul curativ: repausul va fi partial in stadiul compensat (12 - 14 ore pe zi) si total in cel decompensat.

Dieta trebuie sa fie normocalorica (2 000 - 3 000 cal/zi), moderat hipoproteica, normolipidica si hiperglucidica in faza compensata. In faza decompensata, pro­teinele vor fi reduse la 20 - 30 g/zi, administrand glucide in exces si mai putin grasimi. In acest stadiu se reduce cantitatea de sare la 5 - 6 g/zi sau mai putin, dupa caz. In faza de uremie, cand alimentatia pe cale orala nu este posibila, se recurge la alimentarea cu sonda sau prin perfuzii i.v. Cantitatea de apa permisa este de 1 500 - 2 000 ml in stadiul compensat si de 600 - 700 ml in stadiul decompensat, adaugandu-se cantitatea de apa pierduta prin varsaturi, diaree si urina.

Tratamentul medicamentos: se combate acidoza administrand alcaline sub for­ma de lactat de sodiu, bicarbonat de sodiu sau Citrat de sodiu; se va avea grija ca sodiul sa nu fie dat in exces. Hipokaliemia se corecteaza prin aport alimentar (fructe, legume, sucuri) si saruri de potasiu. Anemia implica transfuzii mici (100 - 200 ml sange); sughitul se combate administrand clordelazin. Hipertensiunea arteriala si insuficienta cardiaca se trateaza ca de obicei. Metodele de epurare extrarenala nu dau rezultate nete (rinichiul artificial este foarte util). Trebuie incercate in faza uremica finala, in care se pot obtine unele ameliorari. Transplantul de rinichi pare sa dea rezultate bune.

O atentie deosebita trebuie acordata toaletei bolnavilor: igiena gurii (glicerina boraxata sau apa bicarbonatata), prevenirea si tratarea escarelor, igiena generala, deoarece bolnavul pierde uneori urina si fecalele.
loading...




Copyright 2005-2013 Contact | Adauga articol

HomeAlimente si rolul lor in sanatate. EseuriDieta, Retete de slabire, Cure Naturiste si Proiecte MedicinaTratamente si Terapii Naturiste in lucrari de licenta/rezidentiat. Tratarea bolilor intr-un mod sanatosBoliMedicamente si referate necesare pentru sanatatea ta.HomeAlimenteDietaTratamente NaturisteBoliMedicamente