 |  |
| |
Structura musculara a corpului este insarcinata cu miscarea, fie ca e voluntara (muschi striati) fie ca e involuntara (muschi netezi) si cu reactii reflexe de protectie.
Fibrele musculare actioneaza contractandu-se si relaxandu-se. Clacajul sau rupturile musculare sunt traumatisme care, prin ruperea anumitor fibre musculare, fac dureroasa si periculoasa (agravari ale rupturii) miscarea permisa de aceste fibre.
Suntem, prin urmare, intr-o stare in care miscarea e impiedicata, de obligare de constrangere la inactiune. Clacajul si rupturile musculare ne cer sa ne oprin o clipa. Ne obliga chiar sa ne oprim. Trebuie sa ne oprim din alergat, la propriu cat si la figurat. Suntem intr-o faza foarte dinamica a vietii in care intindem prea mult coarda sau facem prea multe lucruri sau prea in forta. Semnalul este clar, pentru ca ne zice ca daca insistam, riscul este sa nu mai putem alerga de loc. Sportivii care nu au respectat timpul de cicatrizare al unui clacaj, stiu cate ceva. Recidiva sau agravarea sunt chiar mai neplacute decat prima ranire. Ei mai stiu ca se poate alerga fiind relaxati.
Atunci care este planul in viata in care actionam in forta, in exces? Modalitatea noastra de a avansa este prea crispata, avem tendinta sa demaram prea repede si la rece, fara sa avem timpul necesar pregatirii?
Partea corpului in care se produce ruptura ne va dezvalui sensul acesteia. E clar ca o ruptura a bicepsului (actiune) va avea un sens diferit de o ruptura a pulpei piciorului (relatie) si ca partea in cauza ne va indica daca este in raport cu simbolica materna sau paterna. Va fi util in acest sens sa ne raportam la capitolul legat de partile lezate.
| Copyright 2005-2013 Contact | Adauga articol | Politica de confidentialitate |
