 |  |
| |
Scheletul si oasele reprezinta structura noastra, arhitectura interioara. De fiecare data cand ne dor oasele, inseamana ca suferim in structura interioara, in credintele noastre despre viata. Marea majoritate a acestor structuri sunt inconstiente, sunt arhetipurile cele mai profunde, pe care ne sprijinim inconstient si in permanenta in viata cotidiana, in relatia noastra cu viata. Oasele reprezinta ceea ce este mai profund in corpul nostru, in jurul lor se construieste totul, pe ele se sprijina totul. Reprezinta ceea ce este mai dur, rigid si solid in noi. Prin urmare reprezinta ceea ce este mai profund in noi, in psihologia inconstienta, sunt arhitectura acesteia. Pe ele si in jurul lor se construieste si se sprijina raportul nostru cu viata.
Cand suntem profund tulburati, atinsi, bulversati in convingerile noastre profunde, de baza, in raport cu viata, despre ceea ce credem ca este sau ar trebui sa fie, structura noastra osoasa o va exprima printr-o suferinta sau o jena.
Durerile osoase exprima suferinta uneori inconstienta, resimtita din cauza acestor tulburari. Cand e vorba de decalcifieri sau demineralizari, ideea de fragilitate, de pierdere a soliditatii, mai mult chiar a de dezagregare a reperelor, vine sa se adauge sensului global. Fenomenul osteoporozei, care se dezvolta in mod deosebit la anumite femei, dar nu la toate, dupa menopauza, este un exemplu sugestiv. Aceasta demineralizare osoasa se dezvolta cu atat mai mult cu cat femeia traieste menopauza ca pe o pierdere a identitatii sau mai degraba a utilitatii feminine. Pentru ca imaginea arhetipala profunda a femeii este inca cea de a procrea. Aceasta a fost, de altfel, multa vreme singurul sau rol social. Femeile sterile sau aflate la menopauza sunt uneori considerate ca inutile, neproductive pentru colectivitate sau familie, erau chiar (sau mai sunt inca) respine de sotul lor.
| Copyright 2005-2013 Contact | Adauga articol | Politica de confidentialitate |
