 |  |
| |
Definiţie
Sindroamele dispeptice sunt definite prin prezenţa unor simptome, episodice sau persistente, exprimate prin durere şi discomfort abdominal: pirozis, greaţă, vărsături, plenitudine postprandială, saţietate precoce, jenă dureroasă şa. Manifestările dispeptice sunt nespecifice şi pot fi determinate de o serie de afecţiuni:
a) organic :
1) boli ale tubului digestiv superior:
- esofagita de reflux
- boala ulceroasă
- neoplasmul gastric
- gastropareza diabetică
- intoleranţa la lactoză.
2) boli pancreatice: pancreatita cronică, neoplasmul pancreatic
3) boli ale vezicii biliare: litiaza biliară
4) boli extradigestive: sarcina şa.
b) factori alimentari sau medicamentoşi: consum abuziv de alcool, cafeină, grăsimi, condimente, preparate cu fier, antiinflamatoarele nesteroidiene (AINS), săruri de potasiu şa.
c) dispepsia funcţională sau idiopatică se întâlneşte la peste 50% din pacienţii cu fenomene dispeptice (investigaţiile clasice nu decelează afecţiuni organice).
Dispepsia funcţională sau idiopatică (dispepsia non-ulceroasă).
Clasificarea sindromului de dispepsie funcţională:
1) ulcer-like : se caracterizează prin jenă dureroasă în abdomenul superior, predominant nocturnă, ameliorată uneori de ingestia de alimente şi antiacide. Unii autori consideră ulcer-like dispepsia ca parte a bolii ulceroase.
2) reflux-like: este dispepsia însoţită de pirozis, regurgitaţii acide, jenă dureroasă retrosternală fără modificări organice la nivelul esofagului. La o parte dintre aceşti pacienţi monitorizarea pH-ului esofagian indică existenţa refluxului.
3) de tip dismotilitate: senzaţie de greaţă, plenitudine poatprandială precoce, saţietate postprandială precoce. Are un substrat funcţional similar colonului iritabil.
4) dispepsia nespecifică : simptome intricate, care nu pot fi înscrisă în celelalte.
5) aerofagia este considerată tot o formă de dispepsie: prezenţa constantă şi supărătoare a senzaţiei de balonare prin aerofagie anormală.
Diagnosticul sindromului dispeptic
1) Examen clinic şi paraclinic normal.
2) Endoscopia digestivă este utilă pentru excluderea afecţiunilor organice : ulcerul gastro-duodenal, esofagita de reflux, şa. Este obligatorie la indivizii peste 45 de ani cu sindrom dispeptic. Tratament
În cadrul acestor tulburări de motilitate pe primul plan se află tulburările de evacuare gastrică, între acestea remarcându-se hipomotilitatea şi întârzierea procesului de evacuare gastrică, în legatură sau nu cu alimentaţia. Medicamentele prokinetice utilizate mai frecvent sunt:
- metoclopramidul, antagonist dopaminergic central şi periferic, se administrează în doză 3x10mg cu 1/2 oră înainte de mese.
- domperidonul (Motilium) este un antagonist dopaminergic periferic care se administrează 3x1/zi cu ˝ oră înainte de mesele principale.
La pacienţii sub 45 de ani, se face iniţial tratament medical care vizează ameliorarea simptomelor: antiacide, antisecretorii, sau pansamente gastrice (dacă simptomatologia este de tip ulceros - vezi tratamentul UGD), prokinetice (dacă sindromul dispeptic este de tip diskinetic), şa.
Dacă nu se obţin rezultate favorabile se recomandă endoscopia digestivă superioară şi screening-ul general pentru o patologie organică (ecografia abdominală, TC, endoscopie sau examen Rx. baritat).
| Copyright 2005-2013 Contact | Adauga articol | Politica de confidentialitate |
