Busuiocul si fierturile de frunze uscate au indicatii terapeutice foarte diverse
Busuiocul este cunoscut ca planta de leac înca din timpurile fenicienilor, care-i atribuiau proprietati magice multiple. De asemenea, în culturile vechi precrestine din Orientul Apropiat si mai ales în Palestina busuiocul era considerat o planta sfânta, folosita în scopuri religioase si pastrata pâna în vremurile crestinarii Europei. Cercetatorii biochimisti suedezi au descoperit ca în fierturile de busuioc sunt prezente peste 14 principii active, care pot folosi drept alternative terapeutice pentru cel putin 40 de tipuri de afectiuni începând cu problemele de sensibilitate ale tenului si pâna la cele complexe de disfunctii neuro-hormonale.
Creste puterea de dezintoxicare
Biochimistii au descoperit ca în frunzele de busuioc sunt prezente sase substante cetonice cu actiune directa asupra celulelor hepatice. Derivate dintr-un alcool secundar, aceste substante apar numai la fierberea frunzelor uscate de busuioc, în prezenta clorurii de sodiu, si cresc potentialul metabolic al celulelor hepatice. Cuplarea acestor molecule pe suprafata membranelor celulelor ficatului determina o reactie biochimica în lant, care conduce la o rapida crestere a fabricarii de enzime necesare ficatului. Ca urmare, o serie de functii hepatice sunt stimulate, efectele fiind rapide si foarte eficiente.
Consumul zilnic de ceai de busuioc, timp de trei saptamâni, creste cu 25-35% viteza de metabolizare a unor toxine provenite din alimentatie (toxicitatea provenita din grasimi, carne prajita, coloranti chimici sau alte "E"-uri poate fi mult diminuata). Totodata, ceaiul de busuioc creste cu peste 15% sinteza enzimei care distruge alcoolul ca toxic patruns în organism. Si poate diminua pâna la anulare toxicitatea a peste 90% din excipientele folosite în fabricarea pastilelor medicamentoase. Pe de alta parte, consumul zilnic de ceai de busuioc scade cu 5-7% efectul nociv al nicotinei si al altor toxice cu nucleu de tip nicotinic, patrunse în sânge prin inhalare sau ingestie.
Regleaza glicemia
Efectul cetonelor din ceaiul de busuioc se face resimtit si în planul capacitatii hepatice de a creste sau micsora proportia glucozei din sânge. Astfel, celulele ficatului, activate specific de substantele prezente în ceaiul de busuioc devin mult mai reactive la variatiile de concentratie a glucozei din sânge. Ca urmare, variatiile de glicemie vor fi rezolvate cu mai multa promptitudine de ficat. Cercetarile efectuate prin simulari pe calculator au dovedit ca un consum zilnic de ceai de busuioc pe o perioada lunga poate reduce cu 50% riscul crizelor de variatie de glicemie.
Scade transformarea glucidelor în grasimi
De asemenea, ceaiul de busuioc poate reduce viteza de transformare a zaharurilor în grasimi, desi mecanismul nu este cunoscut înca. Cert este ca efectul final consta intr-un mai eficient echilibru al sintezei grasimilor, precum si in mentinerea unui strat de lipide normal, în comparatie cu înaltimea.
Efecte asupra sistemului nervos
Ceaiul de busuioc contine patru tipuri de substante cu efecte indirecte asupra functiilor nervoase. Unul dintre cei mai importanti factori a fost descoperit recent de neurobiologii olandezi. Acesta are o structura asemanatoare dopaminelor, mediatori informationali din creier. Desi în cantitati infime, alcaloidul are un puternic si rapid efect asupra functiilor psihice.
