Pinul vegeteaza in zona alpina, deasupra padurilor de conifere, intre 1.500 m si 2.300 m, in paduri compacte sau rare. Se intalneste in tot lantul carpatic, mai rar in muntii Apuseni, unde coboara pana la 1.500 m altitudine. Pinul creste alaturi de brad si molid si i se mai spune cifar sau luciu si zetin.

Pinis montana numit jneapan sau jep creste in golurile mon­tane.

In scopuri medicinale se folosesc mugurii.

Contine ulei volatil care contine alfa pinen, beta pinen, beta felandren, limonen, delta caren, acetat de bornil, aldehida anisica si caproica, alcooli, aldehide si cetone. Utilizare. Extractele de ulei volatil in concentratii mici au efecte antiinflamatoare, antiseptice ale cailor respiratorii si a ale cailor urinare. Are proprietati diuretice, antiseptice si cica­triza nte.

Intern: in bronsite acute, traheite, pielite, cistite, uretrite.

Extern: mugurii de pin se folosesc pentru bai cu actiune antiseptica si cicatrizanta.

Intern: infuzie din 3 lingurite de muguri la 450 ml apa clo­cotita; dupa 20 minute se strecoara lichidul si se indulceste cu miere de albine sau cu zahar; se beau 3-4 ceaiuri caldute pe zi.

Din mugurii de pin se poate prepara un sirop zdrobindu-se 120 g muguri, peste care se toarna 120 g alcool de 70^. Se lasa la macerat, intr-un vas acoperit, timp de 10 ore, agitand; se toarna apoi 550 ml apa clocotita, iar dupa 7 ore se strecoara printr-o panza deasa. Se adauga 650 g zahar, se dizolva la cald pe baia de apa, se filtreaza printr-o panza, se com­pleteaza cu apa pana la un litru si se pastreaza in sticle mici. Copiii vor lua 3 lingurite pe zi, iar adultii 3 linguri pe zi.