Sunatoarea, numita in unele locuri si pojarnita, creste in regiunile de campie si dealuri.
Contine ulei volatil, care contine alfa pinen si carburi sescviterpenice; derivati polifenici: o flavonoida - hiperozida (galactozida evercetolului), acid cafeic si colagenic; tanin de natura catehica, colina, saponine, saruri minerale.h2f155hu49mpu

Utilizare Intern, datorita uleiului volatil, hipericinei si ta-ninului, are actiunea antiseptica, astringenta si cicatrizanta.
Datorita derivatilor polifenolici, are actiune antispastica.

Impiedica infiltrarea grasa a ficatului; impiedica degener­area celulei hepatice. Are actiune antibiotica si antidiareica.

In hepatite si hepatite cronice evolutive, colecistite si ulcer gastric. Ceaiul din tulpinile florifere se ia contra tusei, racelii, crampelor gastrice, in boli de ficat, ca stimulent, pentru purificarea sangelui.

Extern, sub forma de bai si cataplasme, are proprietatea de a calma durerile, cicatriza ranile, folosindu-se mai ales in arsuri. Tro/ic si calmant; dezinfectant si cicatrizant; antiinflam-ator gingival.
Din sunatoare se prepara un ulei care serveste ca pansament in arsuri.
Intern - infuzie: o lingura de planta la 250 ml apa clo­cotita; se beau trei ceaiuri pe zi.
Extern: infuzie: cantitatea de planta se dubleaza.
Se utilizeaza sub forma de bai, cataplasme si gargara.

Pentru arsuri se foloseste uleiul de sunatoare: 25 g suna­toare uscata se umezesc cu 25 ml alcool concentrat si dupa 14 ore se adauga 250 ml ulei de floarea soarelui. Amestecul se tine 4 ore in baia de apa fierbinte, agitandu-se din cand in cand. Dupa 3-4 zile de repaus, se strecoara printr-o panza si se stoarce. Dupa o zi, se strecoara din nou, obtinandu-se un ulei limpede de culoarea roscata; se pastreaza la racoare si intuneric.