Boli Medicina.com - Sanatatea ta e preocuparea noastra.

Meniu medicamente
 Reguli Generale De Administrare A Medicamentelor
 Echivalenta Medicamentelor
 Reactiile Adverse Ale Medicamentelor
 Stari patologice produse de medicamente
 Dependenta fata de medicamente
 Tratamentul Durerii
 Antibioticele Sl Chimioterapicele
 Peniciline
 Cefalosporinele
 Aminoglicozide
 Macrolide
 Tetraciclinele
 Cloramfenicolul
 Polipeptidele ciclice si alte antibiotice
  Trimetoprimul
 Chinolonele si fluochinolonele
 Nitrofurantoina si metenamina
 Tuberculostaticele
 Antimalarice
 Antivirale
 Antiluetice
 Antihelmintice
 Sulfamidele
 Antibiotice Sl Chimioterapice Antiprotozoare
 Caile De Administrare A Medicamentelor
 Efecte carcinogene mutatii genetice si efecte teratogene dismorfogene
 Medicamentele administrate in unele conditii fiziologice



boli, remedii, Tratamente, remedii naturiste, Tratament naturist la medicina stucturate pe referat, proiect, eseu, lucrare, diploma, tema despre medicamente, informatii despre medicamente, Dictionar de medicamente online


loading...

ANTIBIOTICELE Sl CHIMIOTERAPICELE











Prin antibiotice s-a inteles initial substante cu efect antimicrobian, produse de un microorganism si obtinute prin extractie naturala. Ulterior, aproape toate an-tibioticile s-au obtinut pe cale sintetica. Astfel termenul de antibiotic si chimio­terapie au devenit sinonime. Se mai foloseste si denumirea de substante anti-microbiene.

Antibioticile au fost grupate dupa unele asemanari in ceea ce pri­veste actiunea, indicatiile, toleranta, formula chimica etc, in mai multe familii: betalactamine (peniciline si cefalosporine), aminoglicpzide, macrolide, tetra-cicline, cloramfenicol, polipeptide s.a.

Dupa modul de actiune se disting antibio­tice bactericide si antibiotice bacteriostatice. Cele bactericide distrug germenii, iar cele bacteriostatice impiedica multiplicarea lor, eliminarea lor fiind realizata prin mijloacele de aparare ale organismului. Antibioticile bactericide sunt supe­rioare si sunt indicate in Tratamentul de atac al infectiilor acute (septicemii, pneu­monii severe), cand mijloacele de aparare ale organismului sunt depasite.

Ele sunt indicate si in infectiile prelungite, cronice si recidivante, prin cure de atac intermitente, precum si in infectiile care evolueaza pe organisme tarate, cu mij­loace slabe de aparare, precum si la bolnavii carora li se administreaza corticoizi, citostatice sau roentgenterapie (aparare imunologica deprimata sau inhibata complet). Antibioticele bacteriostatice au dezavantajul - in administrari insufi­ciente sau suprimate prematur - ca multiplicarea germenilor poate reincepe, putand reapare recidive. Deci trebuie adminstrate, ca durata, o perioada suficient

de lunga si in doze adecvate. Sunt indicate in infectii usoare sau medii. Prezentam in continuare o clasificare a antibioticelor dupa modul de actiune:

Bactericide
Peniciline (G, V sau peniciline semisintetice)
Cefalosporine
Aminoglicozide
- streptomicina
- kanamicina
- gentamicina
- monomicina
- framicetina

Bacteriostatice

Tetracicline


Cloramfenicol
Eritromicina
Spiramicina
Oleandomicina
Lincomicina
Acid nalidixic
Nitrofurani

Sulfamide

- tobramicina
- sisomicina
- amikacina

- netilmicina Colimicina Polimixina Pristinamicina Cicloserina Rifamicina


O alta clasificare a antibioticelor este dupa spectrul de actiune. Din acest punct de vedere, se deosebesc antibiotice cu spectrul larg (tetraciclina, cloramfenicolul etc.) si antibiotice cu spectrul limitat (penicilina, eritromicina etc). Un dezavantaj deosebit al antibioticelor este aparitia rezistentei microbiene. Pentru prevenirea acesteia se recomanda prescriere rationala, deci justificata, dozaj optim, evitarea Tratamentelor prelungite nejustificat si de rutina, folosirea de asociatii de antibiotice nemotivat. Cunoasterea sensibilitatii la antibiotice a germenului responsabil reprezinta una din regulile de baza ale antibioterapiei. De aceea, este necesara identificarea germenului si determinarea sensibilitatii acestuia fata de diferite antibiotice. Operatiunea se numeste antibiograma. Antibiograma nu este intotdeauna realizabila in practica, iar uneori nici nu este necesara. Este in schimb obligatorie la germeni a caror sensibilitate variaza dupa tulpini si chiar dupa ani (stafilococi, enterococi, bacili gram negativi). Antibiograma nu este necesara in cazul infectiilor cu germeni cunoscuti si a caror sensibilitate la anumite antibiotice este de asemenea cunoscuta (streptococi beta-hemolitici, pneumococi, spirochete etc). Este obliga­torie, insa, in infectii severe in special cu germeni mai rar intalniti pentru alegerea antibioticului, atunci cand nu este necesara antibiograma sau provizoriu pana la obtinerea antibiogramei (vezi tabelul VI). O clasificare mai recenta deosebeste urmatoarele antibiotice si chimioterapice: - antibiotice betalactamice (substante vulnerabile la actiunea beta-lactamazelor) grupa in care se incadreaza penicilina, cefalosporinele, monobactamii si carbapenemii;

-  aminoglicozide, ca streptomicina, gentamicina, tobramicina, kanamicina, amikacinaetc;

- tetracicline;

- macrolide antibacteriene, de felul eritromicinei si amfotericinei B si Nistatinei;

- lincosamide (clindomicina si lincomicina);

- ansamicine de tipul rifampicinei;

- glicopeptide, cum sunt vancomicina si teicopanina;

- polipeptide (polimixinele si bacitracina);

- unele antibacteriene, cum sunt cloramfenicolul si griseosulvina nu pot fi cuprinse in nici una dintre grupele de mai sus.

Chimioterapicele de sinteza sunt substante imaginate de om si obtinute prin sinteza. In aceasta grupa sunt cuprinse: sulfamidele, sulfonele, trimetoprimul, acidul aminosalicilic, etambutolul, izoniazida, chinolonele, nitrofurantoina, clotrimazolul, miconazolul, talnaftolul si metronidazoul.

Unii agenti microbieni a caror doza trebuie scazuta la bolnavii cu ciroza hepatica si insuficienta renala sunt:

in ciroza: ampicilina, cefoperazona, cloramfenicolul, izoniazida, neofcilina, rifampicina si pefloxacilina.

-in insuficienta renala: amikacina, colistina, gentamicina, kanamicina, polimixina B, streptomicina, tobramicina, vancomicina.

Prezentam mai jos cateva reguli de baza in terapia cu antibiotice.

- Un diagnostic corect; aceasta implica prelevarea tuturor probelor pentru izolarea germenului. Nu orice stare febrila arata o stare infectioasa. Pentru izolarea si identi­ficarea germenului este deci necesara antibiograma.

- Se stabileste daca antibioticul este indispensabil, inutil sau discutabil. Nu toate infectiile sunt provocate de germeni sensibili la antibiotice, ca de exemplu in imensa majoritate a bolilor virotice. Nu trebuie uitat ca, nici un antibiotic nu este inofensiv.

- Alegerea antibioticului se face cu rezervele mentionate, pe baza antibiogra-mei. Este de dorit alegerea unui singur antibiotic, cel mai activ, cel mai putin toxic (daca este posibil bactericid) si cel mai putin presupus sa conduca la aparitia rezistentei microbiene.

- Stabilirea planului terapeutic, care presupune stabilirea dozei optime, ritmul si calea de administrare, durata de administrare.

- Asocierea si a altor masuri terapeutice. Astfel, antibioticele nu pot inlocui tra­tamentul chirurgical cand acesta este necesar.

Copyright 2005-2013 Contact | Adauga articol

HomeAlimente si rolul lor in sanatate. EseuriDieta, Retete de slabire, Cure Naturiste si Proiecte MedicinaTratamente si Terapii Naturiste in lucrari de licenta/rezidentiat. Tratarea bolilor intr-un mod sanatosBoliMedicamente si referate necesare pentru sanatatea ta.
HomeAlimenteDietaTratamente NaturisteBoliMedicamente