Boli Medicina.com - Sanatatea ta e preocuparea noastra.





boli, remedii, Tratamente, remedii naturiste, Tratament naturist la medicina stucturate pe referat, proiect, eseu, lucrare, diploma, tema despre vitamine, vitamina, minerale, vitaminele

Doza zilnica optima (ODI)





Exista dovezi recente care arata ca majoritatea RDI sunt mult prea mici. De ce? Deoarece vitaminele si mineralele fac mult mai mult decat sa previna aparitia simptomelor evidente care sunt in mod traditional asoci­ate carentelor. Amintiti-va ca vitaminele si mineralele sunt utilizate in orice proces desfasurat in organism. In prezent, stim ca vitamina A face mai mult decat sa previna orbirea nocturna, ca tiamina face mai mult decat sa previna boala beri-beri si ca vitamina C face mai mult decat sa previna scorbutul. Prin optimizarea dozei noastre zilnice de nutrienti, nu doar prevenim boala, ci ajutam la asigurarea unei sanatati optime.

Carente subclinice

Biochimia aplicata reliefeaza ca simptomele carentelor evidente, clasice, precum acelea ale bolii beri-beri, nu sunt decat ultimul eveniment dintr-un lung sir de reactii in organismul uman, asa cum un vulcan care erupe sau un cutremur reprezinta ultima etapa dramatica dintr-o serie de procese care se petrec in profunzime. Faptul ca noi nu suntem intot­deauna pe deplin constienti de aceste procese nu inseamna ca ele nu exista sau ca acestea nu pot genera la un moment dat o explozie de imbolnavire in viitor. Atunci cand doza unei vitamine specifice este insuficienta, reactiile initiale apar la nivel molecular. Primul lucru care se intampla este o epuizare a depozitelor de vitamine din organism. Apoi, scad si nivelurile enzimelor din care vitamina este parte componenta. Acest lucru, la randul lui, provoaca modificari la nivel celular. Unele celule din organism care depind de aceste enzime nu-si mai pot indeplini functiile lor normale. Semnele clinice clasice de carenta nu apar decat atunci cand epuizarea este prelungita si severa.

Astfel de schimbari celulare mai sunt cunoscute sub numele de carente subclinice, deoarece nu sunt acel gen de carente ce ar putea fi descoperite cu usurinta de doctor, la un consult fizic de rutina sau in urma analizelor de sange. Dar desi ele nu sunt evidente sau usor de descoperit, aceste carente au efect asupra starii de bine a organismului. De exemplu: subiectii voluntari cu carente de vitamina B1 nu au manifestat nici o schimbare la nivelul organismului in primele cinci pana la zece zile. Dupa zece zile insa, au fost evidentiate schimbari la nivelul metabolismului celular. Semnele clasice anatomice ale carentei de vitamina Bi au devenit evidente doar dupa aproximativ doua sute de zile. Totusi, in aceasta perioada, subiectii examinati au inregistrat un declin gradat al starii sanatatii lor, prezentand simptome nespecifice de pierdere in greutate, pierdere a poftei de mancare, stare generala proasta, insomnie si irascibilitate.

Schimbarile subclinice subtile datorate acestui aport nutritional sarac pot fi responsabile pentru un domeniu larg de stari nespecifice si difuze, care pot fi la inceput doar suparatoare si pot afecta starea generala de sanatate si calitatea vietii. Aceste stari pot include oboseala cronica, probleme dermatologice, infectii si raceli persistente sau recurente, probleme digestive, probleme de somn, dureri de cap, probleme hormonale, depresii si nervozitate. O doza nutritionala insuficienta ne poate face vulnerabili la afectiuni cu predispozitie genetica precum afectiuni cardiovasculare, diabet si cancer. Rolul pe care alti nutrienti - cum ar fi grasimile si carbohidratii - il joaca in aceste boli este tot mai mult pus in evidenta de rezultatele cercetarilor stiintifice. De ce sa fim atunci surprinsi de acumularea dovezilor ca vitaminele si mineralele joaca si ele un rol deosebit?
Nutritia - Protectorul naturii
Dupa cum am relatat deja, nutrientii fac mult mai mult decat sa apere organismul impotriva bolilor carentiale. Prin intarirea sistemului nostru imunitar, acestea ne protejeaza impotriva agentilor patogeni straini si ajuta astfel in lupta impotriva infectiilor. Ocrotindu-ne de ravagiile stresului oxidativ, nutrientii preintampina sau incetinesc dezvoltarea unei varietati largi de boli degenerative, inclusiv cancerul. Ajutand reglarea echilibrului grasimilor in organism, ei lupta impotriva bolilor cardiovasculare. Daca vom arunca o privire sumara asupra fiecareia dintre aceste functii, ne vom forma o idee mai clara asupra importantei dozei optime de nutrienti pentru a ne asigura o sanatate buna.

NUTRIENTII Sl SISTEMUL IMUNITAR
Sistemul nostru imunitar este un sistem complex de celule sanguine si proteine speciale care actioneaza impreuna pentru a apara organismul de imbolnaviri. Imbunatatirea sistemului imunitar, de aparare a organismului, este dezideratul principal al medicinei moderne preventive, deoarece acesta ne protejeaza sub o multime de aspecte importante. De exemplu: sistemul imunitar are abilitatea de a ingloba si ucide bacterii si virusi. Poate de asemenea repara sau distruge o celula afectata, inainte ca aceasta sa se transforme intr-o tumoare canceroasa. Acest sistem, desi puternic, este extrem de delicat, partile sale aflandu-se intr-o stransa interdependenta una fata de cealalta. Daca oricare din aspecte este compromis, putem deveni mult mai susceptibili la infectii, boli degenerative, precum diabetul si cancerul si chiar la boli cardiovasculare si anumite forme de artrita.

In multe studii, aportul inadecvat de nutrienti s-a dovedit ca slabeste una sau mai multe dintre componentele sistemului nostru de aparare. Aportul insuficient de proteine, prea putine fibre si prea multe grasimi a fost implicat in slabirea imunitatii, ca si carentele de vitamine si minerale. Pe de alta parte, a fost evidentiat faptul ca administrarea aproape in totalitate a vitaminelor si mineralelor peste valorile RDI intareste imunitatea. Cele care par sa aiba cel mai mare efect sunt antioxidantii, vitaminele C si E, beta-carotenul si seleniul, mineralele precum zincul si vitaminele specifice din complexul B, precum vitamina B12.

NUTRIENTII Sl STRESUL OXIDATIV
Un radical liber este un atom sau un grup de atomi cu cel putin un electron liber. Un electron este o particula incarcata negativ, care de obicei apare in pereche, formand o configuratie chimica stabila. Cand electronul nu se afla in pereche, un alt atom sau alta molecula se poate lega usor de acesta, producandu-se astfel o reactie chimica. Deoarece se pot combina atat de usor cu alti compusi, radicalii liberi pot provoca schimbari impre­sionante in organism, producand o degradare majora cunoscuta sub nu­mele de stres oxidativ. Stresul oxidativ, care se poate acumula in timp, a fost asociat cu semnalele imbatranirii si cu boli debilitante si degenerative, care pun viata in pericol, inclusiv artrite, rigidizarea arterelor, afectiuni ale inimii si rinichilor. A fost de asemenea implicat in aparitia cancerului. De fapt, sunt tot mai multe dovezi ca deteriorarea provocata de radicalii liberi, scapata de sub control, poate conduce la peste saizeci de afectiuni degenerative.

Radicalii liberi se formeaza prin expunerea hranei, a apei si a aerului la substante chimice toxice, radiatii, radiatii solare in exces si, partial, prin procese normale din organism. Cand organismul, prin intermediul regi­mului alimentar, obtine nutrienti, el ii utilizeaza impreuna cu oxigenul, pentru a produce energie. In acest proces, se elibereaza molecule de oxigen continand electroni liberi. Acesti radicali liberi ai oxigenului pot provoca mari (neajunsuri organismului atunci cand sunt produsi in numar foarte mare.

O dieta bogata in grasimi, mai ales grasimi polinesaturate, este asociata in special tu cresterea activitatii radicalilor liberi, deoarece oxidarea se produce mai rapid in moleculele de grasimi decat in moleculele de proteine sau de carbohidrati.

Desi formarea radicalilor liberi se desfasoara permanent, corpul nostru are anumite mecanisme de aparare care tin aceste procese sub control. Unul dintre mecanismele de aparare ale organismului este acela de a reface celulele afectate de radicalii liberi. Un alt mecanism consta in interceptarea radicalilor liberi inainte ca ei sa provoace vreo distrugere in organism. Aici intervin antioxidantii. Antioxidantii - care includ vitaminele C si E, beta-carotenul si seleniul - fie ajuta organismul sa se apere, fie il apara ei insiri. De exemplu, intr-un studiu s-a demonstrat ca o doza zilnica de 400 mg de vitamina C reduce nivelul peroxidului lipidic - o masura a strasului oxidativ - cu 13% intr-un an. Suplimentele cu vitaminele C si e reduc nivelul cu 25%. Acesta este doar unul dintre multiplele studii in care s-au combinat mai multi nutrienti antioxidanti si evidentiaza faptul ca antioxidantii lucreaza foarte adesea in mod sinergie intre ei sau cu alti nutrienti, in scopul apararii organismului. De exemplu, vitamina E, care este cunoscuta ca sanitar al radicalilor liberi formati in urma oxidarii grasimilor, lucreaza sinergic cu seleniul. Tot ea protejeaza Vitamina C de oxidare, conservand astfel puterea unui alt antioxidant. Din aceasta cauza, veti gasi multe "formule antioxidante" printre suplimentele nutritionale; se sugereaza ca ar trebui sa luam cel putin un supliment cu un spectru complet de antioxidanti, in special daca nu mancam minimum cinci fructe si legume zilnic.

Studiile arata ca, daca organismul nostru este coplesit de radicali liberi sau daca aportul de vitamine si minerale protectoare din regimul nostru alimentar este insuficient, suplimentele cu antioxidanti ne pot ajuta sa ne protejam impotriva stresului oxidant. In 1993 s-a publicat un studiu facut in Linxian, China, unde se inregistreaza una dintre cele mai ridicate incidente ale cancerului gastro-esofagian si o administrare extrem de redusa de micronutrienti. In cadrul acestui studiu, aproximativ treizeci de mii de adulti au primit suplimente de beta-caroten, vitamina E si seleniu, evidentiindu-se reducerea cu 42% a cazurilor de cancer esofagian si a riscului mortii din cauza cancerului. Studiul din China confirma teza Dr. Gladys Block, epidemiolog respectat, care a intocmit recenzii cuprinzatoare cu informatiile din literatura de specialitatei, in domeniul antioxidantilor din alimente si suplimente. Ea a constatat de exemplu ca, din aproximativ 130 de studii in care subiectilor li s-au administrat fie suplimente cu vitamina C, beta-caroten sau vitamina E, fie alimente bogate in antioxidanti, 120 de studii au evidentiat din punct de vedere statistic o reducere semnificativa a riscurilor mai multor tipuri de cancer, printre care cancerul de plamani, laringe, esofag,al cavitatii bucale, de pancreas, stomac, col uterin, rect, colon, ovarian, endometrial, mamar si de vezica urinara.

Bruce Ames, un cercetator remarcabil, a constatat ca lipsa riutrientilor de baza poate afecta ADN-ul intr-un fel similar cu expunerea ta radiatii. Pana la 20% din populatia SUA ia mai putin de 50% din RDI pentru multi dintre acesti nutrienti. Cercetatorul considera ca acest lucru poate explica de ce aproape un sfert din populatia a carei hrana contine cele mai putine fructe si legume inregistreaza o incidenta dubla a cancerului comparativ cu sfertul care se hraneste cu cele mai multe fructe si legume.

NUTRIENTII Sl BOULE CARDIOVASCULARE 
Pana nu demult, grasimile din sange au atras cel mai mult atentia ca factori de risc pentru bolile cardiovasculare. Dar, asa dupa cum veti putea observa, a aparut un nou factor numit homocisteina, care pare a fi la fel de important. Nutritia joaca un rol important si in echilibrul dintre grasimi si homocisteina.

Sangele nostru contine o varietate de grasimi (lipide) si substante asemanatoare grasimilor. Desi organismul nostru necesita un anumit nivel de grasimi pentru o buna functionare, prezenta in exces a unor tipuri de grasimi a condus la instalarea bolilor cardiovasculare. Printre aceste grasimi rele se numara colesterolul seric, lipoproteinele cu densitate joasa (LDL), numite adesea "colesterol rau", si trigliceridele. Pe de alta parte, grasimile bune - lipide cu densitate inalta (HDL) cunoscute adesea drept colesterol bun - sunt de fapt asociate cu un risc diminuat al afectiunilor cardiace.


Echilibrul dintre grasimile "bune" si cele "rele" este determinat de cativa factori, printre care dieta (nutritia), exercitiile fizice si ereditatea. Din fericire, omul poate controla doi dintre acesti trei factori pentru obtinerea unui echilibru cat mai bun. De exemplu, exista dovezi ca atat nivelurile trigliceridelor - un tip de grasimi ce pot creste riscul bolilor de inima, cat si ale colesterolului pot fi diminuate prin consumul de anumite suplimente. Aceste suplimente care includ niacina, vitaminele C si E, crom, EPA (acid eicosapentaenoic) si coenzima Qio pot reduce de asemenea colesterolul LDL si mari nivelul colesterolului HDL. Mai mult decat atat, antioxidantii precum vitamina E, beta-carotenul, usturoiul si coenzima Q10 s-au dovedit capabili sa protejeze LDL de oxidare si sa provoace distrugerea arterelor. Exercitiile aerobice si o dieta cu cat mai putine grasimi si mai multe fibre s-au dovedit, de asemenea, a oferi o protectie eficienta in acest sens. Trebuie sa fiti constienti ca doar simpla reducere a continutului de colesterol din dieta este o masura ineficienta pentru modificarea nivelului colesterolului din sange. Cea mai eficienta cale pentru reducerea colesterolului sanguin este de fapt adoptarea tuturor acestor masuri. Si, spre deosebire de administrarea de medicamente folosite de obicei pentru reducerea nivelului de colesterol, metoda descrisa mai inainte este sigura.

Doua studii efectuate pe scara larga, in plina desfasurare in prezent la Harvard, au demonstrat deja puterea pe care o pot avea nutrientii in prevenirea bolilor cardiovasculare. Unul dintre acestea, "Studiul de urmarire a sanatatii medicilor", implica patruzeci de mii de medici bar­bati; celalalt studiu, "Studiu asupra sanatatii asistentelor medicale", im­plica optzeci si sapte de mii de asistente medicale. Aceste studii au aratat ca suplimentele cu vitamina E reduc incidenta bolilor de inima in ambele cazuri - la femei si la barbati - cu 40%, ca dozele mari de beta-caroten reduc incidenta atacurilor cerebrale in cazul femeilor cu 40% si ca su­plimentele cu beta-caroten reduc numarul cazurilor de atac de cord, atac cerebral si rata deceselor la jumatate la barbatii cu afectiuni cardiace.

Dar grasimile reprezinta numai jumatate din intregul tablou. Celulele organismului uman trec printr-un ciclu metabolic numit metilare. In acest proces, un aminoacid numit metionina functioneaza ca un transportor pentru unitatile de carbon utilizate in alcatuirea altor compusi. Acest proces genereaza un alt aminoacid numit homocisteina, un produs intermediar care este crucial in procesul de metilare. Cand totul merge bine si exista cantitati suficiente de vitaminele Ek, Bu, precum si de acid folie, organismul creeaza si transforma incontinuu homocisteina intr-un alt compus, printr-un ciclu constant de utilizare si reutilizare. Totusi, ca si in cazul radicalilor liberi, homocisteina se poate acumula si deveni toxica. Necontrolat, excesul de homocisteina este acum considerat ca fiind un factor de risc primar in bolile cardiace si multe altele printre care cancerul, artrita, depresia si maladia Alzheimer, precum si in forme de declin cognitiv. De exemplu, intr-un studiu efectuat in prezent, numit "Studiu asupra sanatatii medicilor", s-a constatat faptul ca medicii care au avut cele mai ridicate niveluri de homocisteina au inregistrat un risc crescut de 3,4 ori mai mare decat cei cu niveluri mai mici sau normale.

Viziunea in schimbare asupra suplimentelor cu nutrienti
In mod traditional, comunitatea medicala a fost foarte sceptica in cazul utilizarii suplimentelor cu vitamine. Totusi, acest lucru incepe sa se schimbe, in special in privinta nutrientilor antioxidanti. Acest lucru se datoreaza dovezilor coplesitoare ca antioxidantii pot ajuta in prevenirea, incetinirea si chiar reversibilitatea unor boli si afectiuni severe precum ateroscleroza, cancerul si cataracta.

Cele doua studii pomenite mai inainte, "Studiul de urmarire a sanatatii medicilor" si "Studiul asupra sanatatii asistentelor medicale", reprezinta punctul de cotitura pentru multi specialisti din domeniul medical. Aceste studii demonstreaza efectele benefice ale antioxidantilor in prevenirea bolilor coronariene. Cercetari ca acestea aduc treptat dovezi din ce in ce mai solide pentru a convinge multi sceptici ca suplimentarea cu doze rezonabile de vitamine si minerale ofera protectia optima de care are nevoie organismul. La o intalnire recenta a Colegiului American de Car­diologie, doua treimi din cei aproximativ sapte sute de medici au recunoscut ca iau zilnic suplimente cu antioxidanti.

Dr. Anthony J. Verlangieri, director al Laboratoarelor de Cercetare a Aterosclerozei si profesor la Catedra de Farmacologie si Toxicologie la University of Mississippi School of Pharmacy, spunea ca: "Toata lumea ar trebui sa ia suplimente cu vitamine". Bazandu-se pe cei douazeci si cinci de ani de cercetari, el recomanda tuturor o doza de 200 u.i. de vitamina E naturala, 4000 mg de vitamina C si fie 2500 u.i. de vitamina A, fie 15 pana la 25 mg de beta-caroten zilnic, impartite in mai multe doze. El declara: "Este o poveste ca ne luam vitaminele necesare din alimentatia zilnica". Mai mult, el subliniaza faptul ca nu exista absolut nici o toxicitate asociata cu aceste niveluri de suplimentare cu antioxidanti.

In timp ce nici o regula nu spune ca "mai mult inseamna intotdeauna mai bine", unele experimente au aratat ca un continut excesiv de substante nutritive (RDI), indiferent daca provine din alimente sau din suplimente, are un efect pozitiv mai mare decat in cazul unui continut scazut. Unii medici au afirmat ca orice exces de micronutrienti se elimina pur si simplu prin urina, ca orice reziduuri. Desi surplusul de vitamine si minerale se elimina prin urina, cercetari in domeniu indica faptul ca acest surplus s-ar putea sa nu reprezinte un reziduu. De exemplu, studiile efectuate pe oameni sau pe animale carora li s-au administrat doze substantial crescute de vitamina C fata de RDA au aratat ca orice surplus de vitamina C care se pierde in urina poate avea un efect de protectie impotriva cancerului urinar si a celui al vezicii urinare.

Un factor ce poate convinge personalul clinic asupra beneficiilor suplimentarii este costul. Mai multi economisti au estimat ca prin cresterea dozei noastre de vitamine si minerale s-ar putea reduce costurile asistentei medicale cu 25% pentru bolile cardiovasculare, cu 16 pana la 30% pentru diferite forme de cancer si cu 50% pentru cazurile de cataracta. Un alt exemplu al efectelor economice asupra costurilor este legat de sindromul tunelului carpian. Cand vitamina B6 este folosita in tratarea acestei afectiuni, costul tratamentului timp de trei luni se ridica la aproximativ 5 dolari. Comparati aceasta valoare cu cea a interventiei chirurgicale si economisirea este evidenta.

Daca am lua cu totii suplimente
Consiliul pentru o Nutritie Responsabila a evaluat cele mai bune studii stiintifice la beneficiile suplimentelor cu vitamine si minerale asupra sanatatii, efectuate pe parcursul a zece ani. S-a constatat ca daca s-ar lua constant, pentru o perioada lunga de timp, populatia de toate varstele ar avea avantaje foarte mari.

lata cateva dintre ele:

. incidenta cazurilor de defect congenital de tub neural s-ar reduce cu 70%. . .     reducerea cheltuielilor anuale de asistenta medicala prin intarzierea aparitiei bolilor cardiovasculare, a atacurilor cerebrale si a reducerii incidentei fracturilor de sold: 89 de miliarde dolari.
.     cheltuielile pentru zilele de ingrijire medicala a varstnicilor s-ar reduce cu 50%.

Recomandarile ODI - O redefinire a sanatatii
Ne-am largit treptat cunostintele si felul de a gandi pentru a include notiunea conform careia sanatatea nu ar mai trebui sa aiba o definitie negativa, ca fiind starea de a nu fi bolnav. Conceptia noastra actuala referitoare la sanatatea reala nu este doar o chestiune de supravietuire, ci si una de stare pozitiva fizica si mentala, luate ca intreg. Am trasat o linie clara intre mentinerea unei sanatati adecvate sau la limita minima - ceea ce se considera ca asigura RDI - si atingerea si mentinerea unei stari optime de sanatate - pe care RDI nu o poate asigura. Vrem sa fim cat mai sanatosi cu putinta atatea zile cate vom avea de trait. Acest lucru inseamna si fructificarea celor mai recente cercetari in prevenirea imbolnavirilor si impletirea terapiilor nutritionale cu o asistenta medicala adecvata in faza premergatoare si cea mai favorabila tratarii unei boli.

DE CE AVEM NEVOIE DE DOZELE ZILNICE OPTIME (ODI)?
Pentru a atinge stadiul de sanatate optima si prevenire a bolilor avem nevoie de un aport optim - nu minim - de vitamine si minerale. Pentru delimitarea acestui aport optim de cel minim oferit de RDI, am denumit aceste cantitati "doze zilnice optime" (ODI). Necesarul ODI are la baza sase factori:

1.     RDI se bazeaza in general pe o cantitate limitata la o simpla prevenire a manifestarii evidente a bolilor carentiale.

2.     RDI nu ia in considerare niveluri preventive sau terapeutice ale nutrientilor.

3.     Nu putem acoperi cantitatile RDI chiar daca am avea o dieta alimentara perfecta.

4.     Datorita multor factori, inclusiv pierderi de nutrienti in fazele de transport, stocare si procesare a alimentelor, acestea nu mai contin cantitatile de vitamine si minerale pe care ar trebui sa le contina.

5.     Vitaminele si mineralele din alimente si suplimente nu sunt niciodata asimilate in totalitate de organism.

6. Fiind supusi unui bombardament constant din partea factorilor de stres, de la poluare pana la stres emotional, organismul nostru are nevoie de cantitati mai mari de vitamine si minerale fata de ceea ce s-a considerat initial.

Cunoscand faptul ca fiecare om este o entitate individuala, cu cerinte diferite de nutrienti, fiecare dintre dozele zilnice optime consemnate in aceasta lucrare este prezentata ca un domeniu de doze. Putine dintre dozele zilnice optime au valori egale sau macar apropiate de cele din RDI; in general, sunt mai mari sau le depasesc cu mult. Totusi, nu sunt mega-doze - un termen nu numai limitativ, ci si total neadecvat.

Mega a ajuns sa insemne de zece ori mai mult, in termeni populari si in unele articole stiintifice; termenul inseamna de fapt milion. ODI inseamna adeseori mult mai mult decat de zece ori valorile RDI. Niciodata nu inseamna de un milion de ori mai mult decat acestea.

CARE ESTE BAZA PENTRU ODI?
Doza zilnica optima (ODI) se bazeaza pe datele provenite din trei surse:

.    cele mai recente cercetari publicate in cele mai respectate reviste de specialitate americane si straine,
.    experienta clinica si
.    experienta altor bine cunoscuti clinicieni in domeniu.

Ar trebui remarcat ca este adesea dificil sa tragi concluzii ferme in cazuri in care nu exista standarde uniforme care pot permite o comparatie clara a rezultatelor studiilor.

Intre aceste studii exista:

.     Diferente intre cantitatile de suplimente folosite.

.     Diferente in forma suplimentelor utilizate - de exemplu, d-alpha (vitamina E naturala) fata de d, 1-alpha tocoferol (vitamina E sintetica).

.     Diferente intre procedurile folosite de studii - de exemplu, suplimentele sunt administrate pe perioade diferite de timp, iar dieta si obiceiurile zilnice pot fi luate sau nu in consideratie.

.     Diferente intre grupurile de subiecti studiati. Astfel, studiul poate testa daca ceva anume a dus la scaderea nivelului colesterolului la o populatie care nu are de obicei un nivel ridicat de colesterol; studiul poate testa efectul de coborare a tensiunii arteriale in randul unei populatii ce nu sufera de hipertensiune; subiectii in studiu pot fi femei sau barbati; sau studiile pot implica persoane din diferite grupuri de varsta.

EVALUAREA ACESTOR STUDII
S-a estimat ca, la fiecare cinci pana la zece ani, cunostintele noastre din domeniul stiintelor biologice se dubleaza ca volum, iar nutritia umana este un domeniu care se dezvolta intr-un ritm si mai rapid. Multi medici practicieni, sunt interesati de noi descoperiri si de idei noi. Preferam sa privim in perspectiva decat inapoi. Acest lucru inseamna ca ne aflam uneori in situatia de a lua date incomplete, rezultate din experimente care nu s-au incheiat inca si sa le aplicam in situatii reale, poate inainte ca acele date sa fie pe deplin intelese. Astfel, in multe cazuri a trebuit sa duc studiul respectiv un pas inainte mai departe. Consideram insa studiile de caz drept "perle clinice"; aplicarea rezultatelor unor studii preliminare sau a unor studii-pilot publicate in jurnale de specialitate nu implica neajunsuri, pentru ca suplimentele naturale nu au, teoretic, efecte adverse. Si atunci, de ce sa nu incerci sa iei un astfel de supliment daca ai fi bolnav?
Un astfel de exemplu se refera la cazurile cunoscute in care se foloseste vitamina C. S-a demonstrat ca vitamina C blocheaza formarea nitrozaminei din nitratii aflati in alimente. Este, asadar, logic ca acelasi tratament este valabil si in cazul nitrozaminelor care se formeaza in plamanii nostri din cauza aerului poluat.

Un alt exemplu de extrapolare priveste studiile facute pe animale. Acolo unde a fost posibil, recomandarile noastre s-au bazat pe studii facute pe subiecti umani. Totusi, uneori, studiile facute pe animale sunt singurele existente, partial pentru ca nu ar fi etic sa se foloseasca metode similare pe subiecti umani. De exemplu, se stimuleaza dezvoltarea unor tumori pe animale, dupa care li se administreaza suplimente pentru a le putea evalua eficienta in oprirea dezvoltarii tumorilor. Animalele sunt de obicei sacrificate dupa terminarea experimentului, pentru a putea masura efectele suplimentelor asupra diferitelor parti ale corpului.

Conform parerii Asociatiei Medicale Americane, extrapolarea din studiile pe animale pe oameni este general acceptata in lumea medicala. Multe descoperiri din domeniul medical s-au facut, de fapt, ca urmare a cercetarii intreprinse pe animale. De asemenea, rezultatele studiilor pe animale au fost general acceptate ca fiind suficiente dovezi ca anumite substante, precum aclamatele sau colorantul rosu nr. 2, pot fi cancerigene pentru oameni. Este logic sa tragem concluzia ca in multe cazuri, extrapolarea datelor rezultate din studiile pe animale privind nutritia umana este corecta si valabila. De exemplu, asa cum am mai mentionat, ODI reflecta faptul ca nevoia de nutrienti variaza de la un individ la altul. Acest lucru se bazeaza nu doar pe cunostintele pe care le avem despre fiintele umane, dar si pe cele privitoare la animale. Linus Pauling, laureat al Premiului Nobel, a descoperit ca necesitatile de vitamine ale fiecarui animal din aceeasi specie variaza intr-o proportie de 2 000%. El a avansat ideea ca acelasi lucru poate fi valabil si in cazul oamenilor.


Un al treilea exemplu de extrapolare priveste studiile de epidemiologie in care se cerceteaza cauzele, distributia si controlul imbolnavirilor in cadrul unei colectivitati. De pilda, cercetatorii pot masura nivelul unei anumite vitamine in dieta sau in sangele unor grupuri de oameni. Apoi se poate constata daca exista vreo legatura intre nivelurile de vitamina si starea de sanatate. Multe dintre studiile care leaga un nivel mai ridicat de vitamina A sau carotenoide cu o incidenta mai scazuta a cancerului sunt de acest tip.

STANDARDUL DE AUR SAU DUBLUL STANDARD?
Unii nutritionisti si medici au pus in discutie multe dintre rezultatele acestor tipuri de studii si au cerut dovezi experimentale mai convingatoare. Ei vor efectuarea unor studii dublu-orb cu placebo controlat, de tipul celor intreprinse pentru evaluarea medicamentelor. In cadrul unui asemenea tip de studiu, subiectii sunt impartiti in doua grupe, dintre care una primeste medicamentul, iar cealalta un placebo (un surogat sau o pastila de zahar). Atat subiectii, cat si cercetatorii sunt "orbi", adica nici unul dintre ei nu stie care grup de subiecti primeste medicamentul si care primeste placebo pana cand se incheie studiul si este dezvaluit codul. FDA (Administratia pentru Medicamente si Alimente) cere ca doua asemenea studii sa se desfasoare multicentric si sa dovedeasca eficienta unui medicament inainte ca acesta sa fie aprobat.

Exista o serie de probleme legate de solicitarea ca nutrientii sa fie evaluati folosind asa-numitul "standard de aur" al testarii. Intai de toate, desfasurarea acestor studii costa milioane de dolari. Companiile farmaceutice, care ar avea profituri consistente din producerea unui medicament brevetabil, sunt mai capabile sa finanteze asemenea studii decat companiile producatoare de suplimente nutritionale, pentru ca nutrimentele sunt rareori brevetabile. In al doilea rand - si, de fapt, mai important, acest tip de studiu se bazeaza de obicei pe abordarea glontelui fermecat, adica un singur medicament anume este folosit pentru a vindeca sau ameliora simptomele unei boli. Aceasta abordare nu prea are sens in suplimentarea nutritionala. Nutrientii nu sunt gloante fermecate unice. Nu lucreaza singuri, ci in sinergie. Efectele lor nu pot fi apreciate in mod corespunzator atunci cand sunt studiati ca substante izolate.

Desi comunitatea medicala este obisnuita sa vada studii dublu-orb placebo controlate, multi experti cred ca aceste studii s-ar putea sa nu fie aplicabile in cazul evaluarii nutrientilor. Cercetatorul Jeffrey Bland, Ph.D., nu crede ca vom avea vreodata dovezi incontestabile ca suplimentele functioneaza - nu ca am avea nevoie de aceste dovezi, ca in cazul medicamentelor. Si argumenteaza: "Nu poti tine oamenii pe diete controlate cu suplimente nutritionale timp de treizeci de ani, impreuna cu un grup placebo, pentru a gasi raspunsuri la aceste intrebari despre ceva care, in cel mai nefericit caz, nu face nici un rau".

In numarul din decembrie 1985 al publicatiei Nutritional Reviews, editata de Harvard School of Public Health, Dr. D.M. Hegsted a subliniat inconsecventa felului de a gandi al scepticilor. El spune: "O buna parte dintre stiinte, la fel de adevarate ca si celelalte, se bazeaza pe observatie si deductie mai degraba, decat pe experimentare: astronomia, geologia si arheologia. Pana si marea realizare a biologiei - teoria evolutiei - este bazata pe observatie si deductie".

Mai este o problema legata de standardul de aur. De curand a iesit la iveala faptul ca nici macar testarea medicamentelor nu se ridica la nivelul de evaluare stiintifica pretins. In general, oamenii iau drept bun faptul ca trebuie sa existe dovezi ca un medicament sau o procedura prezinta siguranta si eficienta, pentru ca altfel nu ar mai fi nici legal, nici etic sa il folosesti. Dar nu este cazul - s-a estimat ca pana la 90% dintre practicile medicale conventionale nu se bazeaza pe studii desfasurate in mod stiintific! In aceasta categorie intra proceduri chirurgicale serioase "capabile sa salveze vieti" precum angioplastia si operatia by-pass, ca si implanturile de silicon in san, in scopuri cosmetice.

Si chiar dupa ce un medicament si o procedura au fost supuse testarii si rezultatele publicate in reviste medicale de specialitate, nu poti fi niciodata sigur de informatii. Pentru a afla de ce, trebuie sa privim problema din punct de vedere financiar.

Pentru un medicament nou se cheltuiesc intre 300 si 600 de milioane de dolari - cheltuieli care trebuie amortizate in cazul in care compania farmaceutica vrea sa supravietuiasca si sa le faca pe plac actionarilor ei. In prezent, companiile farmaceutice - si nu o institutie impartiala sau Guvernul - platesc 70% din aceste studii. Aceasta situatie creeaza atat presiune (pentru a dovedi ca un medicament functioneaza si recupereaza investitia), cat si control (asupra studiilor care se presupune ca evalueaza medicamentul). In cazul in care credeti ca acest lucru da nastere unui conflict de interese, nu va inselati. Spre meritul sau, lumea medicala incepe sa recunoasca amploarea problemei. In anul 2000, Thomas Boderheimer a scris un articol care a fost publicat in New England Journal of Medicine. El incheie articolul cu concluzia ca acele companii farmaceutice care platesc cheltuielile de cercetare, daca rezultatele nu sunt favorabile, le cosmetizeaza pentru a arata mai bine decat in realitate. Aceasta concluzie s-a bazat pe o trecere in revista a articolelor din literatura medicala si pe interviurile cu treizeci si noua de participanti la procesul de testare si dezvoltare a medicamentelor. Dovezile trebuie sa fi fost coplesitoare ca sa poata fi publicate in conservatorul NEJM, o revista in care apar tocmai tipurile de articole pe care autorul le condamna.

Exista multe moduri in care se poate abuza de aceasta putere. Testarile trebuie grabite si medicamentele sa nu fie testate suficient de mult timp pentru a evidentia eventuale efecte adverse. Studiile sunt desfasurate in asa fel incat rezultatele sa para pozitive; de exemplu, se poate folosi un esantion de populatie mai tanara si mai sanatoasa decat cei carora le-ar fi destinat un medicament, ori ar putea sa-l compare cu o doza mai mica sau o forma ineficienta dintr-un alt medicament concurent. In plus, s-ar mai putea raporta doar o parte dintre informatii, lasandu-le la o parte pe cele mai putin favorabile. S-ar putea interzice publicarea unor studii negative. Deseori, articolul este scris de un medic angajat al companiei farmaceutice, in loc de unul dintre cei autorizati sa scrie asemenea articole. Sau articolul sa fie semnat cu numele unuia dintre cercetatorii participanti la investigatiile clinice, dar care sa nu fi analizat datele, nici sa fi scris vreun cuvant din acel articol. Nimeni nu stie precis cat de des se petrec asemenea abuzuri. Totusi, intr-un articol, 5% dintre medicamentele pentru tratamentul cancerului sponsorizate de industrie au condus la concluzii negative (medicamentul n-a functionat ori s-a dovedit a fi toxic), in comparatie cu 38% - studiile subventionate de surse din afara industriei medicamentelor. Un alt studiu publicat in NEJM in 1998 arata ca 96% dintre oamenii de stiinta implicati in scrierea articolelor de specialitate erau legati financiar de producerea medicamentului in cauza. Este o minune ca mereu sunt retrase medicamente de pe piata din cauza efectelor adverse?
Sigur ca nu toate studiile sunt necinstite si sunt semne ca lumea medicala incearca sa-si restabileasca reputatia sifonata. In septembrie 2002, opt dintre cele mai respectate publicatii medicale din lume au impus cerinte egale pentru articolele pe care urmeaza sa le publice. Noua politica reprezinta o incercare de a se asigura ca aceia care fac investigatiile au o putere in procesul de testare, au acces la datele reale, participa din plin ia interpretarea acestora si au control asupra deciziei de publicare. Tot ce mai avem noi de facut acum este sa ne asiguram ca grupul de experti FDA care sunt autorizati sa hotarasca daca un medicament va intra sau nu pe piata nu este format din oameni care sa aiba legaturi cu insasi industria pe care sunt chemati sa o judece.

Asadar, atunci cand va ganditi daca sa luati sau nu suplimente, tineti minte un lucru: dozele de suplimente nutritionale pe care le recomandam s-au dovedit a fi sigure - nu numai ca nu au efecte adverse, dar au o multime de efecte benefice, spre deosebire de mentalitatea glontelui magic din cazul medicamentelor conventionale. Organismul nostru are capacitatea remarcabila de a se adapta si de a ne proteja impotriva abuzurilor tot mai multe la care ne supune viata. Unii oameni pot tolera o mare parte dintre aceste insulte, pe cand altii sunt mult mai sensibili si au nevoie de o protectie nutritionala optima. Dar nu avem cum sa stim sigur din ce categorie face parte fiecare. Daca veti lua dozele zilnice optime recomandate, inseamna ca va veti alatura armatelor de oameni constienti de nevoia de nutrienti, care prefera sa fie la adapost decat sa le para rau.

Copyright 2005-2013 Contact | Adauga articol

HomeAlimente si rolul lor in sanatate. EseuriDieta, Retete de slabire, Cure Naturiste si Proiecte MedicinaTratamente si Terapii Naturiste in lucrari de licenta/rezidentiat. Tratarea bolilor intr-un mod sanatosBoliMedicamente si referate necesare pentru sanatatea ta.HomeAlimenteDietaTratamente NaturisteBoliMedicamente