Seleniul este prezent in toate tesuturile corpului, dar are concentratia cea mai mare in rinichi, ficat, splina, pancreas. Oamenii nu consuma suficient seleniu in primul rand din cauza dietei lor si din cauza continutului mic de seleniu din solul in care au fost cultivate alimentele pe care le consuma. Continutul de seleniu din sol variaza foarte mult in functie de zona si multe zone din SUA arata serioase deficite.

S-au facut mai multe rapoarte cu privire la lipsa seleniului la animalele crescute pe soluri deficitare in seleniu.

Functii si utilizari
CANCER
Functia biologica cel mai bine cunoscuta si poate cea mai importanta se refera la rolul sau de mineral antioxidant si anticanceros. Asa cum am vazut in alte articole explicative, radicalii liberi ne distrug celulele, conducand la dezvoltarea cancerului si a altor boli degenerative. Seleniul este un component activat al enzimei glutation peroxidaza, care protejeaza celule noastre de aceste distrugere.

Multe studii pe animale au dovedit ca lipsa seleniului creste incidenta si rata de crestere a cancerului la animale, care sunt fie expuse la o varietate de elemente cancerigene puternice, fie li s-au transplantat tumori.

Studii adiacente au aratat ca dozele ridicate de seleniu luate protejeaza impotriva acestor forme de cancer. De exemplu, intr-un studiu in care sobolanii au fost expusi la un factor cancerigen, numai 15% dintre cei carora li s-a administrat seleniu au facut cancer la ficat, in comparatie cu 90% dintre cei carora nu li s-a administrat supliment. Intr-un alt studiu, aparitia cancerului a fost de 10% in grupul care a primit supliment, fata de 80% in grupul de control. Si intr-un alt studiu pe animale, suplimentarea cu seleniu a aratat ca reduce incidenta cancerului de colon cu mai mult de 50%. Prin alt studiu, s-a dovedit ca seleniul protejeaza impotriva aparitiei dermatitelor si formelor de cancer de piele dupa expunerea la ultraviolete (UV), intarziind instalarea cancerului si numarul leziunilor pe piele si reducand inflamatia, aparitia basicilor si pigmentarea.

La oameni, exista ample dovezi epidemiologice ca o concentratie ridicata de seleniu este corelata cu o incidenta scazuta a multor tipuri de cancer. De exemplu, cercetatorii au constatat ca riscul de cancer este semnificativ mai redus pentru cei ce traiesc in regiuni ale caror soluri sunt mai bogate in seleniu, pentru oamenii care se aprovizioneaza cu alimente mai bogate in seleniu si la oamenii care au un procent ridicat al seleniului in sange, in comparatie cu persoanele care iau doze mai mici si au un nivel mai scazut al seleniului in sange. Dozele de seleniu administrate populatiei studiate au fost aproape de 750 mcg pe zi, fara efecte secundare toxice. Intr-un studiu general facut in peste 20 de state, inclusiv Statele Unite, s-a constatat ca rata mortalitatii prin cancer este mai scazuta pentru acei oameni cu o dieta mai bogata in seleniu. Acestea si alte studii despre cancer indica faptul ca seleniul protejeaza in special impotriva cancerului de san, de colon, si de plamani. Datele sugereaza de asemenea o protectie impotriva tumorilor la ovare, col uterin, rectale, de vezica, esofagiene, pancreatice, de piele, de ficat si de prostata ca si impotriva leucemiei.

Din 1969 s-a stiut ca bolnavii de cancer au o concentratie scazuta de seleniu in sange. In general, pacientii bolnavi de cancer cu niveluri ale seleniului din sange sub medie au un numar mai mare de tumori primare, prezinta o mai mare recurenta, un numar mai mare de metastaze la distanta (tumori care s-au intins in parti indepartate ale corpului) si un interval de supravietuire mai mic. Intr-un studiu facut pe 12 000 de oameni in Finlanda, riscul de cancer fatal la oamenii cu un nivel mai scazut de seleniu a fost de aproape 6 ori mai mare decat la oamenii cu concentratie mai mare de seleniu.

Ca si alte elemente nutritive, desigur seleniul nu poate face treaba singur. In mai multe studii, s-a aratat ca seleniul si vitamina E, probabil si vitamina A, au un efect sinergie. De exemplu, intr-un studiu facut pe fumatori barbati, care au murit de cancer, s-a dovedit ca aveau un nivel scazut de seleniu, vitamina A si vitamina E, in comparatie cu subiectii sanatosi. Este bine cunoscut ca vitamina E mareste efectul antioxidativ al seleniului. Intr-un studiu facut pe animale, s-a constatat ca suplimentele cu seleniu singur si cele cu seleniu si vitamina E peste valorile RDA stimuleaza sistemul imunitar. Acest efect este in mod deosebit mai pronuntat cand dieta este bogata in grasimi poli nesaturate - factor ce este adesea legat de o mai mare incidenta la anumite tipuri de cancer.

Aceste studii sunt promitatoare pentru prevenirea si posibila tratare a cancerului cu suplimentarea de seleniu. Cand se combina aceste suplimente, efectul anticanceros poate fi mai mare. National Cancer Institute isi conduce incercarile chimiopreventive pe baza catorva elemente nutritive folosind seleniu, vitamina E si vitamina A. In orice caz, multe dintre studiile pe fiinte umane, in care se includ si cele de la Institutul National de Cancer, folosesc niveluri scazute de seleniu suplimentar (numai 200 mcg), in timp ce studiile pe populatia care a consumat alimente cu un nivel ridicat de seleniu, arata aparitia efectului protector de la aproximativ 400 - 700 mcg pe zi. Experimentele care se limiteaza la 200 mcg de seleniu pe zi arata ca doza este prea mica pentru a asigura efectul protector al acestui mineral. Dozele mai mari de seleniu s-au dovedit capabile de protectie in cazul animalelor si de siguranta in cazul oamenilor. In plus, nu suntem siguri in ce masura suplimentarea cu seleniu poate influenta pozitiv in stadiile avansate de cancer. Daca influenta sa este cea mai pronuntata in cancerul aflat in faza incipienta, va fi foarte dificil pentru aceste incercari sa dovedeasca legatura dintre concentratia scazuta de seleniu si cancer din cauza perioadei latente lungi pentru majoritatea cancerelor. (De exemplu, s-ar putea sa treaca 14 ani pentru ca o celula canceroasa la san sa se dezvolte si sa produca o tumoare suficient de mare pentru a fi detectata prin metodele de diagnosticare curenta.) In fine, dovezile despre sinergia nutrientilor i-au facut pe mai multi cercetatori sa sublinieze necesitatea de a lua in consideratie legatura mai multor nutrienti din orice dieta si studiul cancerului, decat sa se concentreze doar pe studiul separat al unui singur nutrient.

BOLI CARDIOVASCULARE
La oameni, s-a descoperit o legatura intre seleniu si bolile cardiovasculare. Oamenii care manifesta carente vizibile de seleniu - alcoolicii cu ciroza hepatica si cei care au fost hraniti intravenos mult timp, s-a mai constatat ca sufera si de boli cardiovasculare, care raspund la suplimentarea cu seleniu. In estul Finlandei, unde se inregistreaza una dintre cele mai ridicate rate de mortalitate din lume datorata bolilor de inima, s-a constatat ca o concentratie scazuta de seleniu din sange poate fi asociata cu cresterea riscului de deces din cauza bolilor cardiovasculare pana la de 6-7 ori. In plus, copiii din anumite zone ale Chinei unde continutul de seleniu al solului este scazut, sunt cunoscuti pentru dezvoltarea unei boli de inima denumite maladia Keshan. Problemele lor cardiovasculare raspund de asemenea la administrarea de suplimente cu seleniu.


ALTE FUNCTII
Exista unele dovezi ca seleniul se poate dovedi eficient in tratamentul si prevenirea altor cateva tulburari. Un studiu, in care s-au administrat 400 mcg de seleniu si aproximativ 25 u.i. de vitamina E, a imbunatatit in mod evident textura tenului, in cazul acneei si a dermatitelor seboreice la subiectii testati. Un alt studiu a demonstrat ca suplimentarea cu seleniu reduce activitatea inflamatorie la pacientii ce sufera de tiroidita autoimuna. Acest lucru este de inteles din cauza ca deficienta severa a solului nostru contribuie mai ales la cresterea incidentei acestor boli. In cadrul unui studiu danez s-au examinat pacienti cu artrita reumatoida si s-a constatat ca au o niveluri mai scazute de seleniu. Cei cu nivelurile cele mai scazute prezinta formele cele mai grave ale acestei boli. Mai mult, un studiu recent realizat in Japonia sugereaza ca seleniul si vitamina E amplifica raspunsul pacientilor cu artrita la tratamentul conventional. Un studiu fascinant realizat in Peninsula Scandinava a stabilit o corelatie intre nivelurile scazute de seleniu si incidenta si gravitatea distrofiilor musculare; un pacient care a fost tratat cu supliment de seleniu a prezentat o ameliorare considerabila dupa un an. Cercetatorii finlandezi au realizat de asemenea un studiu pe pacienti varstnici, carora li s-au administrat doze mari de seleniu si vitamina E, timp de un an. Dupa doua luni, cercetatorii au constatat o imbunatatire considerabila a starii mentale a pacientilor, care prezentau oboseala, depresie, de anxietate reduse si o mai buna atentie mentala, motivatie si grija fata de propria persoana. In fine, seleniul s-a dovedit a proteja impotriva efectelor toxice ale mercurului, arsenicului si cuprului. Toxicitatea mercurului a fost recunoscuta ca o problema in crestere in mediul nostru. El intra in organism prin ceea ce mancam si bem. Au fost emise atentionari cu privire la soiurile de pestele care contin cantitati alarmant de mari de mercur, cum ar fi tonul si pestele-sabie.

Recent, s-a stabilit ca suplimentarea cu seleniu reduce gravitatea efectelor secundare ale terapiei prin iradiere pentru cancerul din zona capului si gatului. Pacientii au prezentat o salivatie mai redusa, ceea ce insemna disconfort mai redus si o imbunatatire a respiratiei. Acesta este doar un exemplu despre felul cum suplimentele - mai ales cele cu nutrienti antioxidanti - pot diminua gravitatea efectelor secundare ale tratamentului cancerului.

RDI si simptome de carenta
Simptomele carentei de seleniu pot include slabiciune musculara si disconfort. Studii recente au aratat ca oamenii cu boala celiaca - o incapacitate din nastere de a digera glutenul - prezinta un risc ridicat de concentratie redusa de seleniu si de alti nutrienti, deoarece dietele lor sarace in gluten sunt sarace si in seleniu, din cauza problemelor lor de absorbtie. Pacientii cu sindrom Down au de asemenea un nivel scazut de seleniu si de alti antioxidanti.

Intr-un studiu pe muncitori din rafinarii s-au gasit niveluri scazute de seleniu, in ciuda aportului de 217 mcg pe zi din dieta, care este de trei ori mai mare decat doza zilnica recomandata (RDI). Acest studiu indica faptul ca datorita expunerii muncitorilor la radicali liberi, in timpul slujbei, organismul lor utilizeaza mari cantitati de seleniu, pentru a produce enzima protectoare glutation peroxidaza. Aceasta sugereaza ca expunerea la mediu toxic creste necesarul din acest mineral.

Doza zilnica recomandata - RDI
Doza zilnica recomandata este de: 70 mcg pentru barbati si femei.
Surse alimentare
Nu sunt disponibile date precise privind continutul de seleniu din alimente. Se pare totusi ca sursa cea mai bogata de seleniu o formeaza algele, canea si organele, daca animalele de la care provin au avut o hrana bogata in seleniu. Toate cerealele pot fi surse bune, dar acest lucru depinde de continutul de seleniu al solului in care au crescut. Fructele si legumele contin in general un nivel foarte scazut de seleniu. Procesele de rafinare a hranei scad continutul de seleniu. In urma unui studiu s-a constatat ca un regim alimentar format din produse foarte rafinate contine cu 63% mai putin seleniu decat un regim alimentar bogat in alimente nerafinate. Gatitul reduce de asemenea considerabil continutul, in special daca apa este aruncata. Vitamina C pare sa mareasca absorbtia seleniului.

Suplimente
Seleniul este foarte adesea disponibil in suplimente individuale. Cateva formule de multivitamine si minerale il mai includ, dar nu neaparat in doze optime. Verificati eticheta. S-ar putea sa aveti nevoie de un supliment individual totusi, pentru obtinerea dozei optime.

Doza zilnica optima - ODI
Pentru o sanatate optima in general, doza elementara de seleniu este de 100 - 400 mcg pentru barbati si femei, care traiesc in zonele cu continut scazut de seleniu si de 100 - 200 mcg, pentru barbati si femei care locuiesc in zone cu continut mai mare de seleniu.


Toxicitate si efecte adverse
Este cunoscuta intoxicarea animalelor cauzata de continutului crescut de seleniu din sol. Dovezile par sa indice ca pentru toxicitatea care apare la oameni, doza trebuie sa fie intr-adevar foarte mare. Diferite studii au aratat ca, pe termen lung, daca se creste doza pana la 500 - 750 mcg pe zi nu apar semne de toxicitate la oameni. Datele provenite din studiile pe animale sugereaza ca nu apare toxicitate la oameni la ingerarea pe zi de mai putin de 1000 - 2000 mcg pe zi. The Food and Nutrition Board a stabilit ca toxicitatea apare la oameni dupa ingerarea a 2400 - 3000 mcg pe zi (dar nu se stie din ce motiv, FNB cere totusi ca doza de seleniu sa nu depaseasca 200 mcg).

Simptomele de toxicitate, care includ un miros de usturoi a respiratiei, urinei si transpiratiei apar la oameni care traiesc in zone cu continut mare in seleniu si anumitor muncitori expusi la seleniu. Unele date, cand este implicat cunoscutul efect teratogen la animale, sugereaza ca niveluri extrem de ridicate ale seleniului pot cauza defecte din nastere la oameni.