Boli Medicina.com - Sanatatea ta e preocuparea noastra.





boli, remedii, Tratamente, remedii naturiste, Tratament naturist la medicina stucturate pe referat, proiect, eseu, lucrare, diploma, tema despre vitamine, vitamina, minerale, vitaminele

Zincul





Organismul nostru contine aproximativ 2-3 g de zinc, care este distribuit peste tot in organism. Zincul este un component esential pentru peste 20 de enzime asociate cu multe procese metabolice dierite. Cea mai mare concentratie de zinc se gaseste in ochi, ficat, oase, prostata, sperma si par.

Functii si utilizari

CRESTERE Sl REPRODUCERE
Poate ca rolul cel mai critic zincul il joaca in sinteza acizilor nucleici ARN si ADN, care sunt esentiali pentru diviziunea celulelor, pentru repararea si cresterea lor. Astfel, zincul este necesar pentru reproducere si pentru crestere si dezvoltare. Cateva studii au legat nivelurile scazute ale zincului cu complicatiile din timpul sarcinii, inclusiv avortul si defectele din nastere.

Studiile au constatat de asemenea ca multi copii au carenta de zinc. Acesti copii au prezentat simptome de crestere subnormala, combinate cu pierderea acuitatii gustului si cu un slab apetit. Cand doza lor de zinc a crescut, simptomele s-au imbunatatit. Studiile pe animale si pe oameni (copii si adulti) sugereaza ca letargia, pasivitatea si apatia sunt simptome ale deficientei de zinc, de vreme ce aceste probleme de comportament se imbunatatesc prin administrarea de suplimente cu zinc.

VEDEREA

Una dintre cele mai mari concentratii de zinc din corpul omenesc se gaseste in ochi, in special in iris si retina. Desi mecanismul exact al functiilor sale este necunoscut, zincul pare sa fie implicat in activarea vitaminei A si astfel este un factor in vederea de noapte. Este de asemenea un antioxidant si poate proteja vederea prin reducerea pagubelor din cauza radicalilor liberi. Deficienta de zinc poate contribui la dezvoltarea sau progresul bolilor cronice de ochi, cum ar fi degenerescenta maculei, cauza majora a pierderii vederii la oamenii in varsta. Intr-un studiu, riscul pierderii vederii a fost redus cu 10% la oamenii care au luat suplimente de 80 mg de zinc si 2 mg de cupru. In plus, exista un numar din ce in ce mai mare de dovezi care indica faptul ca dozele scazute de zinc sunt legate de boli de ochi cum ar fi imposibilitatea de definire a culorilor, formarea cataractei, nevrita optica, inflamatia nervului optic.

STRES FIZIC Sl MENTAL
Exista unele dovezi ca nivelurile zincului scad ca urmare a stresului fizic si mental. De exemplu, exercitiile fizice extenuante conduc la pierderi semnificative de zinc, probabil datorate accelerarii metabolismului glucozei, care cere zinc. Potrivit unor estimari, pana la 90% dintre sportivi nu iau poate suficient zinc. S-a descoperit, de asemenea, ca zincul se pierde in timpul infectiilor respiratorii, insotite de febra. In plus, victimele cu arsuri severe au numai 2/3 din cantitatea normala de zinc in sange. Studiile au aratat ca suplimentele de zinc pot avea valori terapeutice in cazul stresului fizic. Cand pacientilor spitalizati cu carenta de zinc la limita li s-au administrat suplimentari de zinc, acest lucru a ajutat la restabilirea ratei de vindecare la normal. Zincul poate fi benefic pentru persoane care au de facut o operatie sau se refac dupa fracturi sau raniri.

Unii medici prescriu zinc pentru a stimula procesele de vindecare.

GUSTUL Sl MIROSUL
Zincul este important in special sistemele organismului care suporta o fluctuatie rapida a celulelor. Este vorba de sistemul gastrointestinal si in special papilele gustative, un fapt care poate explica de ce o schimbare in capacitatea de a simti gustul alimentelor este deseori un semn timpuriu al carentei de zinc. Acest simptom poate fi insotit de schimbari similare in capacitatea de a simti mirosul. Alimentele pot sa nu aiba nici gust, nici miros sau sa aiba gust ori miros neplacut. Toti acesti factori contribuie la pierderea apetitului, dar pot fi atat de ascunsi incat sa treaca neobservati. Multi dintre pacientii mei mai varstnici semnaleaza un simt al gustului mai accentuat dupa cateva saptamani de suplimentare cu zinc. Ei gasesc deseori aceasta dezvoltare intr-adevar remarcabila, deoarece inainte de suplimentare nu-si dadeau seama de reducerea senzitivitatii gustative. Cei mai in varsta se pot bucura de beneficiile suplimentelor cu zinc si in alt mod deoarece zincul pare a juca un rol in cresterea densitatii oaselor la femeile aflate la postmenopauza.

SISTEMUL IMUNITAR
Zincul poate exercita o influenta protectoare prin relansarea sistemului imunitar. Multe studii au aratat ca deficienta de zinc poate tulbura o mare varietate de functii imunitare, ca si mecanismul de aparare la animale. Unele studii au aratat efecte similare si la oameni. Aceste efecte, care includ anormalitati si chiar micsorarea splinei, timusului si ganglionilor limfatici si producerea periculoasa de anticorpi, s-au dovedit a fi corectabile prin suplimentarea cu zinc.

Nivelurile scazute de zinc, adesea insotite de niveluri ridicate de cupru, au fost reclamate de persoane cu multe tipuri de cancer. Stiam inca din 1981 ca oamenii cu un anume tip de cancer de plamani au supravietuit o perioada mai mare de timp atunci cand au avut niveluri mai ridicate de zinc in sange. Nu este surprinzator ca nivelurile de zinc scazute se gasesc de asemenea la persoanele cu SIDA. Diabeticii tind sa aiba mai putin zinc in tesuturi si aceasta poate fi explicatia pentru multe din complicatiile lor. Carenta de zinc poate fi corelata cu incapacitatea organismului de a produce enzimele utilizate in metabolismul glucozei, rezistenta la insulina, problemele de imunitate, pierderea gustului si problemele declansate de stresul oxidarii.

Deoarece efectele binefacatoare ale zincului asupra imunitatii sunt atat de bine documentate, si terapia este netoxica si nu foarte costisitoare, unii cercetatori sugereaza studii ulterioare care sa implice bolile provocate de carenta. Multi dintre pacientii mei care racesc frecvent si au gatul sensibil au inregistrat o descrestere marcanta a acestor neplaceri, dupa ce au luat suplimente cu zinc.

DIABETUL
Bolnavii de diabet tind sa aiba mai putin zinc in tesuturi si acest lucru poate fi corelat cu multe dintre complicatiile lor. Carenta de zinc poate fi legata de incapacitatea organismului de a produce enzimele folosite in metabolismul glucozei, de rezistenta la insulina, de probleme de imunitate, pierderea capacitatii gustului si boli legate de stresul oxidarii.

ANOREXIA NERVOASA
Multe studii sugereaza ca exista o legatura intre pierderea de zinc si anorexia nervoasa. Cercetatorii teoretizeaza ca nivelurile inadecvate de zinc pot ajuta cumva la dezvoltarea acestei boli, care descompleteaza mai departe nivelurile de zinc, care la randul lor inrautatesc mai departe simptomele bolii si tot asa, intr-un cerc vicios.

NIVELURILE HORMONALE
S-a aratat ca zincul inhiba productia de prolactina, un hormon pituitar si de asemenea este folosit terapeutic la barbatii si femeile cu niveluri de prolactina anormal de ridicate. Nivelurile ridicate de prolactina pot conduce la efecte suparatoare, cum ar fi secretia laptelui, sani supradimensionati, disfunctii sexuale si cancerul de san.

GLANDA PROSTATA
Glanda prostata are una dintre cele mai mari concentratii de zinc din organism. In general, nivelurile scazute de zinc din prostata par sa fie asociate cu bolile acestei glande. Suplimentarea cu zinc s-a aratat a reduce marimea prostatei si simptomele hipertrofiei prostatice benigne la majoritatea pacientilor. Zincul de asemenea inhiba legarea dintre androgenilor de receptorii din glanda prostata, o actiune care poate juca un rol in prevenirea cancerului de prostata si a altor boli ale glandei.

ALTE FUNCTII DE PROTECTIE
Pe langa sprijinirea sistemului imunitar, zincul poate proteja organismul intr-o varietate de alte forme. De exemplu, s-a aratat ca zincul protejeaza ficatul de distrugerile datorate otravirii cu banala solutie de curatat numita tetraclorura de carbon. Zincul este de asemenea cunoscut in prevenirea absorbtiei de plumb si cadmiu, la care suntem expusi prin apa de baut, prin gazele de esapament de la masini si autobuze si multi alti factori de mediu. Prin influenta sa asupra stabilitatii membranei celulare, zincul poate ajuta chiar si la protejarea de substantele cunoscute ca contribuie la cancer, boli cardiovasculare si la o varietate de alte disfunctii. Zincul este un component esential al superoxid dismutazei (SOD) un antioxidant produs de organism pentru a combate radicalii liberi. RDI si simptomele carentei
In ciuda faptului ca zincul este atat de necesar, el nu exista sub forma de depozite. Desi cantitati relativ mari se gasesc in oase, impreuna cu alte minerale, nu rezulta ca zincul este biodisponibil pentru organism. In schimb, organismul este dependent de o furnizare continua externa, ca si cum rezervele de zinc relativ mici ale organismului s-ar epuiza destul de repede. De aceea, semnele carentei tind sa apara destul de repede dupa epuizarea depozitului. Este recunoscut faptul ca deficienta subclinica de zinc se poate manifesta prin incapacitate de vindecare, o slaba acuitate a gustului si mirosului, pierderea apetitului si alterarea vederii de noapte. Deficienta prelungita de zinc poate avea drept rezultat incetinirea ritmului cresterii, tulburari mentale, letargie, schimbari ale pielii si tendinta de infectii frecvente. Functia testiculelor poate fi afectata de asemenea intr-un mod ostil. Aceasta este probabil originea reputatiei de afrodiziac a stridiei, deoarece stridia are un continut ridicat de zinc.

Doza zilnica recomandata (RDI) pentru zinc este de 15 mg pentru toti barbatii si femeile. In ciuda importantei si a disponibilitatii aparente din alimente, dovezile arata ca multe persoane nu obtin suficient zinc din regimul alimentar. Dozele scazute la limita sunt destul de obisnuite in zone intinse din tara, pentru ca solul este deficitar in acest mineral. (De fapt, la un moment dat, multe dintre animalele de ferma au fost gasite deficitare la acest mineral si ele acum primesc hrana imbunatatita in zinc.) Un studiu din 1979 stabileste doza medie ca 8,6 mg pe zi pentru oameni sau doar putin peste 1/2 din RDI. Intr-un alt studiu, doza de zinc pentru oa­menii in varsta era in medie mai putin de 1/2 din RDI, indicand ca acest grup in particular este expus riscului. Nu are valoare faptul ca persoanele din acest studiu sufera din cauza pierderii simtului gustativ, lucru atat obisnuit in aceasta grupa de varsta. Intr-un alt studiu despre batranete, s-a gasit ca purpura senila ar putea de asemenea sa se datoreze deficientei de zinc. Intr-adevar, zincul este utilizat atat oral, cat si ca unguent, in trata­mentul mai multor boli de piele, inclusiv foliculita (inflamatia foliculilor parului), acrodermatita enteropatia (o tulburare genetica severa), acneea vulgara (acneea comuna a adolescentilor), alopecia areata (o cadere temporara a parului) si ulceratii pe picioare.

Anumiti indivizi sunt incapabili de a absorbi zinc, sau absorb mineralul in mica masura si astfel exista riscul de aparitie a carentei zincului. Din aceasta categorie fac parte bebelusii cu acrodermatita enteropatie, o boala ereditara, mentionata mai sus, la fel ca si oamenii cu sindrom de malabsorbtie, cum ar fi maladia Crohn, celiac si sindromul de intestine scurt. De asemenea, prezinta risc si persoanele cu boli cronice de rinichi, anemia celulelor bolnave, fibroza cistica, insuficienta pancreatica si alte boli cronice debilitante. Acesti indivizi pot avea semne neevidente ale carentei de zinc, in care se include si pierderea apetitului, vedere de noapte slaba si functii alterate ale sistemului imunitar si mental. Intr-un studiu, pacientii cu maladia Crohn activa aveau numai 60% din nivelul normal al zincului din sange.


Anumite medicamente au fost gasite ca interfereaza cu absorbtia si metabolismul zincului. Acestea includ substante obisnuite, cum ar fi alcoolul, diureticele si contraceptivele orale.

Scaderea nivelurilor zincului, asociata cu utilizarea contraceptivelor orale este probabil rezultatul continutului de hormoni a medicamentelor, deoarece nivelurile zincului sunt scazute si in timpul sarcinii. In plus, s-a constatat ca folosirea contraceptivelor orale reduce acidul folie la unele femei si deseori conduce la suplimentarea cu acid folie. Din nefericire, in doze mari, acidul folie scade concentratia zincului din sange, ceea ce le expune pe aceste femei in mod deosebit la carenta de zinc.

Cercetarea asupra utilizarii diureticelor pentru hipertensiune sugereaza ca unele efecte secundare inexplicabile ale medicamentelor pot fi rezultatul lipsei de zinc, mai mult decat medicamentele in sine. Impotenta, de exemplu, pare sa se asocieze cu niveluri scazute de zinc. Asocierea terapiei diuretice cu carenta de zinc poate avea importanta pentru pacientii care sufera atac de cord, deoarece lipsa zincului poate intarzia vindecarea unei inimi vatamate.

Apa pe care o beti poate si ea afecta nivelurile de zinc. Doza excesiva de cupru, care rezulta in mod obisnuit din tevile de cupru, accentuaza o carenta de zinc deja existenta. In plus, exista dovezi ca bicarbonatul de calciu din apa poate interfera cu absorbtia si utilizarea zincului.

Surse alimentare
Desi ceva zinc se gaseste in aproape toate alimentele, mineralul se afla mai ales in carne, pui (mai ales in carnea inchisa la culoare), peste si alte alimente marine (stridiile au concentratii ridicate), ficat, oua, legume, alune americane si cereale. Aproximativ 73% din zinc este pierdut din cereale prin procesul de macinare, din care rezulta faina alba. Faina este apoi imbogatita, un proces care reface cateva vitamine si fier, dar nu zinc. Disponibilitatea biologica de zinc in diferite alimente variaza. Se estimeaza ca 40% din zincul din regimul alimentar este absorbit. Cateva studii au sugerat ca zincul din carne si hrana marina este mult mai bine absorbit decat zincul din grane. Carenta de zinc este cunoscuta ca apare la populatia a carei doza zilnica este departe de a depasi valorile RDI, dar provine numai din sursele cerealiere. Aceasta a condus la grija ca ar fi necesara o doza mai mare de zinc. In orice caz, cand au fost studiati recent vegetarienii, s-a constatat ca ei au niveluri adecvate de zinc. Motivul trebuie sa fie acela ca produsele din soia, populare in bucataria vegetariana, ajuta aportul suplimentar de zinc si imbunatatesc absorbtia.

Suplimente
Zincul este disponibil ca supliment individual si ca parte a formulelor cu multivitamine si multiminerale. In suplimente, zincul pur sau elementar este combinat cu alte componente. Consider ca gluconatul de zinc si citratul de zinc, la care se face referire uneori drept zinc chelat, sunt cea mai buna alegere pentru cei mai multi dintre oameni, deoarece ele sunt relativ ieftine si bine tolerate. Sulfatul de zinc este cel mai ieftin, dar poate deveni foarte iritant pentru stomac. Multi practicieni folosesc alte forme de zinc, cum ar fi picolinatul de zinc si orotatul de zinc, pentru ca ei le considera a fi formele cele mai absorbabile sau au obtinut cu ele rezultate clinice mai bune. Din nefericire, nu exista inca nici un fel de date stiintifice, care sa compare diferite forme de absorbabilitate pentru zinc.

Deoarece suplimentele de zinc combina zincul pur sau elementar cu alte componente, cand cumparam suplimente cu zinc trebuie sa luam in calcul cantitatea zincului elementar, care este trecut in mod obisnuit in lista de pe eticheta produsului. De exemplu, 80 mg de gluconat de zinc contin in mod obisnuit 10 mg de zinc elementar si 220 mg de sulfat de zinc, acoperind 50 mg de zinc elementar.

Doza zilnica optima - ODI
Pentru o sanatate buna, doza de baza pentru zinc este de: 22,5 - 50 mg pe zi pentru barbati si femei.

Toxicitate si efecte adverse
Simptomele toxicitatii zincului sunt iritatie gastrointestinala si stare de voma. Zincul este cunoscut astazi ca emetic (un agent, o substanta care induce voma). In orice caz, aceasta forma de toxicitate apare numai cand s-au ingerat 2 000 mg sau mai mult. Studiile au aratat ca pana la de 10 ori din RDA de 15 mg pot fi luate perioade lungi de timp, fara reactii adverse.

Exista unele dovezi ca o doza prea mare de zinc (mai mult de 50 mg pe zi), luata pentru o perioada indelungata de timp, poate cobori nivelurile cuprului si agrava o carenta la limita a cuprului. Aceasta poate fi un beneficiu, mai degraba decat un efect advers pentru unii oameni. Desi cuprul este un nutrient esential, exista persoane cu niveluri ale cuprului mult mai ridicate decat cel acceptat pentru sanatatea optima. De fapt, suplimentarile cu zinc au fost folosite in scop terapeutic pentru a trata maladia Wilson, caracterizata printr-o acumulare excesiva de cupru in tesuturi. Totusi, cercetatorii care recomanda suplimentare cu zinc pentru perioade lungi de timp, mai mult de 50 mg pe zi, trebuie sa monitorizeze nivelurile cuprului, lipidelor si functia imunologica a acelor pacienti.

Experimentele pe termen scurt sugereaza ca 150 mg de zinc de doua ori pe zi scad nivelurile lipoproteinelor cu densitate inalta (HDL sau colesterolul bun) si cresc nivelurile liproteinor cu densitate joasa (LDL sau colesterolul rau) si/sau a colesterolului din limfa, cauzand un raport mai putin de dorit. In orice caz, sunt necesare studii pentru a stabili efectele pe termen lung. Rezultatele unui alt studiu, care foloseste 50 mg zinc pe zi, a aratat efectele opuse: HDL, o crestere sau o descrestere a colesterolului. In plus, zincul scade tensiunea arteriala diastolica.

Copyright 2005-2013 Contact | Adauga articol

HomeAlimente si rolul lor in sanatate. EseuriDieta, Retete de slabire, Cure Naturiste si Proiecte MedicinaTratamente si Terapii Naturiste in lucrari de licenta/rezidentiat. Tratarea bolilor intr-un mod sanatosBoliMedicamente si referate necesare pentru sanatatea ta.HomeAlimenteDietaTratamente NaturisteBoliMedicamente