Boli Medicina.com - Sanatatea ta e preocuparea noastra.





boli, remedii, Tratamente, remedii naturiste, Tratament naturist la medicina stucturate pe referat, proiect, eseu, lucrare, diploma, tema despre alimentatie dieta



Citokinele



Reprezintă molecule de proteine sau glicoproteine, sintetizate de diferite celule limfoide si non-limfoide, de-a lungul răspunsului imun.


Citokinele din punct de vedere funcţional, sunt mediatori nespecifici pentru antigenele solubile; în mod normal în ser există concentraţii foarte mici - din cauza ratei foarte scăzute de sinteză, în faza de inactivitate a celulelor pe de o parte, cât şi datorită degradării lor în torentul circulator. Greutatea lor moleculară este mică, de ordinul 15-25 kD, cu structură mono, di şi trimerică.


Citokinele sunt recunoscute ca şi mediatori ai imunităţii, inflamaţiei, proliferării şi diferenţierii liniilor celulare.
Acele clase de citokine ce sunt sintetizate de limfocite se recunosc ca limfokine, cele secretate de macrofage sunt recunoscute ca şi monokine, dar cel mai utilizat termen este de interleukine, din cauza rolului lor major, de mesageri interleucocitari.
Au fost identificate mai multe gene localizate pe diferiţi cromozomi, care codifică anumite citokine cât şi receptorii lor proprii.

Unele dintre citokine sunt sintetizate direct ca şi structuri funcţionale (de exemplu M-CSF, TNF-, TGF-); altele în schimb, ca şi precursori (cum sunt: IL-1, TGF-b) care necesită activarea printr-un mecanism complex.

Citokinele pot avea efecte paracrine (efectul se manifestă în apropierea situsului de sinteză), autocrine (se manifestă la locul de sinteză) sau endocrine (când efectele se manifestă la depărtare de locul de sinteză).

Există peste 20 de tipuri de interleukine - unele inducând creştere celulară (GM-F, CSF, G-CSF) altele sunt substanţe cu efecte proinflamatoare (IL-1, IL-8, TF-), altele sunt responsabile pentru diferenţierea celulară (IL-2, IL-3, IL-4, IL-5, IL-7 şi IL-8), în timp ce altele posedă efecte mixte: proinflamatorii şi imunoreglatoare (IL-6, IL-8, IFN-).

Citokinele se pot clasifica în:
- interleukine: IL-1 (IL-1a, IL-1b, IL1-ra), IL-2, IL-3, IL-4, IL-5, IL-6, IL-7, IL-8, IL-9...IL-18.
- Factori de necroză tumorală: TNF-α, TNF-β.
- Factori de stimulare a coloniilor (C-CSF): citokine hematopoietice: GM-CSF (granulocite-macrophagic CSF), M-CSF (macrophagic CSF), G-CSF (granulocite CSF), eritropoietice: EPO (eritropoietina).
- Factori de creştere (GF-Growth Factors): TGF (transforming GF), EGP (epidermal Growth Factors), NGF (nerves Growth Factors).
- Interferoni (IFN):  şi .
- Chemokine.





Receptorii citokinici (proteinele membranare, ce posedă domenii intracelulare) pot fi diferenţiate în familii, în funcţie de rolul citokinelor (imunoglobuline, factori de creştere etc).


Interleukinele

Pot fi definite ca şi citokine cu rol de mediere şi ajustare a activităţilor în decursul răspunsului imun.
Din punct de vedere structural sunt polipeptide cu un lanţ unic; nu posedă structuri omologe, dar au 2 caracteristice în comun: induc creşterea şi diferenţierea pe linie leucocitară.
Activitatea lor este mediată de interacţiunea cu proteine distincte membranare, ce sunt situate pe celulele ţintă (denumite receptori interleukinici); până acum au fost identificate peste 18 de asemenea structuri.

Interleukina 1 (IL-1)

Este eliberată în special de către macrofage şi monocite; a mai fost denumită - pirogen endogen sau proteina mitogenică; este o citokină multifactorială, mai ales cu activitate pro-inflamatoare (alături de IFN-, TNF-); din punct de vedere structural şi funcţional este asemănătoare TNF (Tumor Necrosis Factor).
Are rol chemoatractant pentru: PMN, monocite, macrofage şi stimulează fagocitoza şi ADCC (Antibody-Dependent Celular Cytotoxicity).
In vivo, mediază răspunsul local şi general (febră, anorexie, somnolenţă); la nivel celular induce fosforilarea şi promovează semnalizarea intracelulară, cu producere secundară de mesageri (Ca2+, cAMP, IP3, activarea PKC);
La nivelul celulelor T induce transcripţia genei pentru IL-2 urmată de o reacţie în lanţ cu producere de interleukine autocrine: IL-3, IL-6, TNF, IFN.
La nivelul celulelor B induce diferenţierea şi sinteza de imunoglobuline; se cunosc 2 tipuri polipeptidice ale IL-1: IL-1 şi IL-1 (codificate de gene diferite) care se pot lega de un receptor specific (prin intermediul căruia, interleukina acţionează).

Există 2 tipuri de receptori pentru IL-1:
- IL-1RI - distribuit pe celulele B, T şi pe fibroblaşti, cu afinitate pentru IL- şi
- IL-1RII - cu distribuţie pe celulele B, macrofage, monocite - cu afinitate crescută pentru IL-1.

Activităţile biologice ale IL-1 sunt foarte diferite:
- proliferarea limfocitelor şi fibroblaştilor
- stimularea secretorie a neutrofilelor,
- proliferarea celulelor endoteliale,
- proliferarea osteoblaştilor.

În inflamaţie acţionează prin stimularea mediatorilor inflamaţiei; de-a lungul acestei reacţii există atât o creştere a expresării moleculelor de adeziune şi o creştere a sintezei acestora, cât şi o activitate chemotactică pentru neutrofile, macrofage cu stimularea reacţiilor de fosforilare.

Cei mai importanţi mediatori proinflamatori, aflaţi sub acţiunea IL-1, sunt: PG (prostaglandinele), IL-6, IL-8, GM-CSF, TNF.

...................................


Fig. 26 - Efectele pluripotente ale IL-1
...................................

La nivel epitelial, IL-1 creşte adeziunea limfocitară la celulele endoteliale, urmată de expresarea moleculelor HLA şi producerea de Tx (tromboxan) şi factori ai coagulării.
Alte efecte sunt reprezentate de:
- creşterea ADCC (la nivelul celulelor K)
- inducerea chemotaxiei, degranulării neutrofilelor şi eliberarea neutrofilelor de la nivel medular
- liza celulelor tumorale (cu participarea macrofagelor)
- inducerea sintezei G-CSF, M-CSF, GM-CSF prin intermediul limfocitelor circulante.
In vivo, acţionează sub controlul anumitor sisteme reglatoare, astfel sinteza de IL-1 este controlată fie de factorul solubil IL-1ra (antagonist receptor) fie de un autoanticorp anti IL-1ra; amândouă substanţele limitează producţia de IL-1 (în situaţiile în care sinteza este exagerată, aceasta poate conduce la leziuni tisulare şi iniţierea reacţiilor inflamatorii cronice).

Interleukina 2 (IL-2)

Este produsă de limfocitele T CD4+ (predominant) şi de către limfocitele T CD8+. Sinteza IL-2 este tranzitorie, fiind la cota maximă la 6-8 ore după expunerea antigenică; este o interleukină imunoreglatoare:
Il-2 reprezintă un semnal obligatoriu pentru procesul de creştere celulară a limfocitelor T şi B. Activitatea ei are loc prin intermediul receptorului specific (IL-2R) care posedă 3 subunităţi () respectiv: IL-2R, IL- şi IL-2R. Sinteza de IL-2 este controlată de gene localizate pe cromoxomul 4 şi este asociată cu expresarea IL-2R (pe suprafaţa celulară) sub influenţa atât a stimulilor antigenici, cât şi a stimulilor secundari generaţi de IL-1.
Odată sintetizată, acţionează într-un mod:
- autocrin - prin inducerea proliferării limfocitelor T şi sinteză de: IL-3, IL-4, IL-6, M-CSF şi IFN.
- paracrin - prin acţiunea asupra limfocitelor B - inducând activarea lor şi producerea de anticorpi, asupra celulelor NK (Natural Killer) inducând proliferarea şi diferenţierea LAK şi asupra celulelor T citotoxice şi a macrofagelor, amplificând abilitatea lor antitumorală;
- sinergic cu IL-12
- de sinteză a TNF-α şi are o structură asemănătoare cu IL-15.
...................................


Interleukina 3 (IL-3)

Dintre efectele induse de IL-3, cele mai importante sunt următoarele:
- creşte expresarea clasei MHC II, pe suprafaţa macrofagelor;
- stimulează producţia de IL-1, IL-6 şi TNF;
- are activitate sinergică cu M-CSF şi G-CSF (cu generare de PMN şi macrofage mature).

Interleukina 4 (IL-4)

Este sintetizată de limfocitele TH2 activate, sub influenţa moleculelor de IgM şi acţionează ca un factor de creştere pentru celulele B (B-CGF);
Posedă efecte antiinflamatoare - prin inhibarea citokinelor proinflamatoare (IL1, IL-6, TNF-α) şi prin stimularea expresării IL-1ra la suprafaţa monocitelor şi macrofagelor;
Induce citotoxicitatea mediată de celulele T citotoxice şi LAK;
Este implicată în activităţi imunoreglatoare prin stimularea proliferării celulelor B şi sinteză de clase IgG1 şi IgE;
Există (împreună cu IL-5, IL-6) în granulele celulelor bazofile şi mastocitare- având un rol deosebit în sinteza moleculelor de IgE (în parazitozele cu helminţi, creşte expresarea receptorului FcR pentru IgE).
Creşte expresarea moleculelor clasei II a MHC, la nivelul macrofagelor şi celulelor B;
Din punct de vedere structural este asemănătoare cu IL-13.

Interleukina 5 (IL-5)

Este sintetizată de limfocitele Th2 activate, împreună cu IL-4.
Este recunoscută ca şi EDF (Eosinophil Differentiation Factor) factor de diferenţiere eozinofilică, implicată în fiziopatologia astmului bronşic şi al parazitozelor.

Interleukina 6 (IL-6)

Este produsă în mod special de limfocitele T activate, cât şi de monocite, macrofage, celule endoteliale, fibroblaşti;
Este o citokină multipotentă:
- implicată în reacţia de fază acută (în creşterea concentraţiei de: fibrinogen, haptoglobine, 2-macroglobuline, proteina C de reacţie, 1-antitripsina, proteina A a amiloidului) fiind considerată ca citokină proinflamatoare;
- este recunoscută ca endogen pirogen (datorită acţiunii asupra centrului hipotalamic al termoreglării)
- activează maturarea şi proliferarea celulelor T şi B (cu sinteză secundară de clase IgG, IgM şi IgA)
- amplifică efectele citotoxice induse de Tc (celulele T citotoxice)
- posedă activitate antivirală (datorită activării sintezei de IFN 2)
- este o citokină imunoreglatoare, cu efecte sinergice cu IL-1, IL-10 (cu inducerea maturării şi proliferării celulelor B).



Interleukina 7 (IL-7)

Este sintetizată de stroma timică; acţionează asupra timocitelor, ca şi factor de activare şi creştere a celulelor T, fiind implicată şi în procesul de supravieţuire a limfocitelor T.

Interleukina 8 (IL-8)

Este sintetizată de către: monocite, celule endoteliale, celule epiteliale, PMN, macrofage şi limfocite T.
Posedă activitate proinflamatoare:
- IL-8 este cel mai puternic chemoatractant pentru PMN;
- creşte degranularea PMN şi metabolismul oxidativ;
- este de asemenea chemoatractant şi pentru bazofile, inducând degranularea lor şi eliberarea de histamină.şi pentru limfocitele T - în funcţie de prezenţa receptorilor pentru IL-8;
- este sintetizată ca răspuns la prezenţa LPS (lipopolizaharidului), a TNF-α, IL-1, IL-7 cât şi a hipoxiei.

Interleukina 9 (IL-9)

Este o citokină multipotentă:
- este interleukina implicată major în diferenţierea celulelor mastocitare (în cursul infecţiilor parazitare helmintice)
- acţionează asupra celulelor B - stimulând producţia de IgE şi IgG
- induce proliferarea celulelor T.

Interleukina 10 (IL-10)

Este o interleukină cu roluri deosebite, produsă atât de limfocitele Th activat (Th1 şi Th2) de către patogenii intracelulari, cât şi de celulele B.
Efectele IL-10 sunt divizate pe 3 categorii, după cum urmează:
- antiinflamatorii:
o prin inhibarea activării şi migrării macrofagelor
o inhibarea funcţiei de celulă prezentatoare de antigen a macrofagelor (prin scăderea expresiei moleculelor MHC tip II de pe suprafaţa macrofagelor)
o reducerea sintezei de interleukine proinflamatorii (IL-1, IL-6, IL-9, GM-CSF şi TNF-, alături de scăderea producerii de radicali liberi ai oxigenului)
o efecte similare cu alte citokine antiinflamatoare (IL-1ra, PgE2);
- imunosupresoare:
o este o interleukina specifică cu efect chemotactic pentru limfocitele T CD8+
o supresează abilitatea de migrare a limfocitelor T - prin inhibarea activităţii IL-8
- imunostimulante:
o stimulează funcţia limfocitelor B - prin sinteză de IgG, IgM şi IgA
o induce activarea celulelor mastocitare
o stimulează celulele NK (prin creşterea capacităţii citotoxice şi proliferării celulare).

Interleukina 11 (IL-11)

Este secretată de limfocitele T, având efecte stimulatoare asupra limfocitelor B (în sinteza claselor de imunoglobuline).

Interleukina 12 (IL-12)

Este o interleukină cu rol dublu: proinflamatoare şi imunoreglatoare.
Este sintetizată la nivelul celulelor stromei timice atât în timusul fetal cât şi în cel matur, fiind astfel capabilă să inducă proliferarea subseturilor T-CD3+, T-CD4+, T-CD8+.
Este implicată în reglarea răspunsului limfocitar periferic - în maturarea şi activarea celulelor T şi NK - amândouă reprezentând ţinte pentru IL-12, datorită prezenţei la suprafaţa celulară a receptorilor IL-12R.
Posedă un rol central în diferenţierea celulelor Th; Este responsabilă pentru interacţiuea dintre fagocite sau celulele prezentatoare de antigen (APC) şi limfocitele T.
Posedă un rol foarte important în cascada citokinică (din cauza sinergiei sintezei de IL-2 şi IFN- cu reglarea ei fiziologică)
Inhibă sinteza de IgE - prin intermediul IL-12R.

Interleukina 13 (IL-13)

Este considerată ca o citokină "tip IL-4" - cu efecte antiinflamatoare, capabile să inducă schimbări spectaculoase în fenotipul monocitelor; Amplifică expresia clasei II a MHC la nivel monocitar. În cursul reacţiilor de hipersensibilitate creşte expresia FcRII; Inhibă activarea IL-1, IL-6, IL-8, IL-12, GM - CSF şi TNF-; Creşte producţia de IL-1ra.

Interleukina 14 (IL-14)

Este sintetizată de limfocitele T; Stimulează activarea limfocitelor B; Inhibă sinteza de imunoglobuline la nivelul limfocitelor B activat mitogenic.

Interleukina 15 (IL-15)

Stimulează proliferarea celulelor T şi NK.

Interleukina 16 (IL-16)

Este o interleukină cu dublu rol: proinflamatoare şi imunoreglatoare; este sintetizată de către celulele limfocide şi non-limfoide; Este chemoatractantă pentru T-CD4+; Stimulează expresarea IL-2.

Interleukina 17 (IL-17)

Posedă efecte proinflamatorii, având activitate sinergică cu Il-1, IL-8 şi G-CSF; scade expresarea moleculelor ICAM (de adeziune) la nivel membranar.

 Componentele structurale ale Sistemului Imun Umoral si Celular
 Complexul Major de Histocompatibilitate MHC (Major Histocompatibility Complex)
 Raspunsul inflamator
 Structuri membranare moleculare cu rol imunologic
 Anticorpii
 Sistemul complement
 Antigenele
 Mecanismele de aparare ale organismului








Copyright 2005-2013 Contact | Adauga articol | Politica de confidentialitate
HomeAlimente si rolul lor in sanatate. EseuriDieta, Retete de slabire, Cure Naturiste si Proiecte MedicinaTratamente si Terapii Naturiste in lucrari de licenta/rezidentiat. Tratarea bolilor intr-un mod sanatosBoliMedicamente si referate necesare pentru sanatatea ta.HomeAlimenteDietaTratamente NaturisteBoliMedicamente