Moleculele de adeziune, sunt localizate pe suprafaţa celulară, mediind în mod selectiv procesul de legare a numitor substanţe la nivelul membranei celulare sau a moleculelor între ele.

Domeniile extracelulare ale moleculelor de adeziune sunt eliberate în torentul circulator de la nivelul suprafeţei celulelor endoteliale, localizate de-a lungul vaselor sanguine şi chiar de la nivelul celulelor circulatoare;
La baza relaţiei dintre celule şi diferitele componente non-self, stau liganzii (componente celulare non-self) şi complexele moleculare localizate la nivelul membranei citoplasmatice; separarea dintre cele 2 tipuri structurale nu este bine definită, din cauza interacţiunii dintre ele.
Aceste interacţiuni (între liganzi şi complexe moleculare) conduc la transmiterea mai departe a semnalelor recepţionate din interiorul celulei, în final apariţia unor evenimente ce vor modifica activitatea şi mobilitatea celulară (rezultă că fenotipul reglează activitatea celulelor de adeziune şi expresarea receptorilor membranari).

Fiecare structură care are capacitatea de a fi recunoscută şi de a se fixa pe membranale celulare, defineşte ligandul (de exemplu: Ag, lectinele, hormonii, fibronectina, laminina, colagenul etc); atât laminina cât şi fibronectina, sunt componente ale matricei celulare.

Matricea celulară este compusă dintr-un mare număr de structuri, diferite agregate supramoleculare, specifice pentru fiecare tip de ţesut, depinzând de statusul proceselor fiziologice celulare (cum sunt creşterea şi remodelarea) sau de procesele patologice celulare (cum este fibroza).

Membrana bazală participă la integrarea funcţiei celulare la cea a ţesutului, la diferite nivele, în acest mod influenţând şi reglând creşterea celulară, diferenţierea şi apoptoza.

Fibronectina (FN) este o subfamilie de molecule polipeptidice şi există în plasma, placenta, lichidul amniotic, pe diferite suprafeţe celulare; la nivel plasmatic, reacţionează cu moleculele de adeziune (familia integrinelor).

Laminina (LM) cu structură polipeptidică, există în membrana celulară (în special în celulele tumorale); este recunoscută de membrii familiei integrinelor (VLA-1, -3 şi -6).

Complexele moleculare - sunt localizate pe suprafaţa celulară şi sunt capabile să recunoască liganzii, acţionând ca şi:
- molecule de adeziune şi
- receptori membranari.

Toate celulele de adeziune sunt structuri dimerice, alcătuite din lanţuri H (heavy/grele) şi L (light/uşoare), practic molecule de imunoglobuline sau dinintegrine.
Sunt implicate în multe tipuri de interacţiune: celulă-moleculă, celulă-celulă sau celulă-matrice celulară (fibronectina, colagenul etc).

Au fost descrise câteva familii de molecule de adeziune:

- superfamilia imunoglobulinelor
- familia integrinelor
- familia catherinelor şi
- familia selectinelor.

Superfamilia imunoglobulinelor

Pot exista fie ca receptori pentru Ag (înfipte în membrana celulară a limfocitelor B) sau ca şi molecule solubile (plasmatice) care se fixează prin intermediul Fab, la diferite celule ţintă, iar prin intermediul Fc, la FcR (localizate pe membrana celulelor efectoare);
După conjugarea dintre celulele efectoare (sintetizatoare de anticorpi) şi celula ţintă (Ag), vor fi activate mecanismele anticorpo-dependente, rezultând liza sau amplificarea funcţiei fagocitare a macrofagelor (fagocitoza "opsoninică").
Familia imunoglobulinelor include moleculele de adeziune celulară (CAM/Celular Adhesion Molecules): ICAM -1 (Intercelular CAM-1), ICAM-2, VCAM-1 (vascular CAM-1) şi mac-1 CAM-1 /Mucosal Adhesion CAM-1).
Toţi membrii acestei familii sunt expresaţi într-un mod inductibil la nivelul epiteliului vascular.


Moleculele ICAM

Diferă în ceea ce priveşte distribuţia tisulară, influenţată de citokine.

ICAM-1
Este expresată pe suprafaţa celulelor endoteliale, monocite, celule T şi B, fibroblaşti, keratinocite, condorcite, celule dendritice.
IL-1 şi TNF duc la amplificarea expresiei membranare.
Forma solubilă a ICAM-1 este rezultat al clivajului proteolitic al domeniilor extracelulare.

ICAM-2
Este expresată pe celulele endoteliale, celule T, monocite, macrofage, celule dendritice.

ICAM-3
Este expresată pe celulele T şi celulele prezentatoare de Ag (APC)-mai ales pe suprafaţa macrofagelor.



VCAM-1
Sub influenţa IL-1 şi TNF-, este amplificată sinteza şi expresiei VCAM, pe celulele endoteliale (inducând o aderenţă leucocitară fermă la nivelul endoteliului activat).

PECAM-1
Este expresată constitutiv pe PMN, monocite, celulele T în repaus, plachete), cu rol în adeziunea leucocitară şi activarea semnalelor ce urmează a fi transmise.


Integrinele

Sunt divizate în 3 subfamilii (în funcţie de structura lanţului ):
1-VLA (Very Late Activity) tipul 1 până la tipul 6
2-LFA -1 (Lymphocytic Function Associated -Ag), Mac-1, pg 150, pg 95.
3-citoadezine.

Sunt glicoproteine de suprafaţă - în anumite condiţii (temperatură, concentraţie ionică) mediază adeziunea la: FN (fibronectină), LM (laminină), glicolipide şi glicoproteine.
Greutatea moleculară este între 95 şi 200 kD; posedă un domeniu citoplasmatic şi un domeniu extracelular.
Moleculele ce aparţin unei subfamilii, pot fi expresate diferenţiat pe suprafeţele celulare, în funcţie de: tipul, vârsta şi statusul de activitate.

1 integrinele sunt implicate în legarea la matricea extracelulară (FN, LM); participă la aderarea limfocitelor, eozinofilelor, monocitelor, celulelor NK la celulele endoteliale activate (de către citokine).

2 integrinele sunt implicate în aderarea leucocitelor la endoteliu şi la alte celule de tip imun:

- LFA-1 posedă un rol în adeziunea leucocitară la celulele endoteliale; interacţiunea dintre LFA-1 şi ICAM-1 este esenţială în primele 20 de ore de la declanşarea răspunsului imun (în prezenţa ionilor de calciu şi magneziu).
- Mac-1 este depozitat în granulele intracitoplasmatice; este o moleculă de adeziune cu funcţie de receptor pe leucocite, monocite şi macrofage.

3 integrinele (citoadezinele) sunt implicate în interacţiunile plachetelor şi PMN la nivelul leziunilor inflamatoare ale vaselor.

Din punct de vedere funcţional, familia integrinelor este implicată în:

- procesele fiziologice, cum sunt:
o embriogeneza
o hemostaza
o mecanismele specifice şi nespecifice de apărare
- procese fizio-patologice, cum sunt:

o tromboza
o formarea cicatricilor
o oncogeneza.


Familia Selectinelor

Este prima familie implicată în "rostogolirea/rularea" ("PMN rolling") PMN de-a lungul pereţilor vasculari (în cursul primelor 20 de minute sunt implicate P-selectinele, ulterior L-selectinele).
Sunt structuri compuse dintr-un domeniu extracelular, un fragment transmembranar şi unul scurt intracitoplasmatic.

Există diferite tipuri, ce sunt expresate pe diferite celule, după cum urmează:

L-selectinele sunt expresate pe:
o Monocite, limfocitele T şi B aflate în repaus şi pe NK
o Celulele hematopoietice imature;
L-selectinele pot fi eliberate de la nivelul suprafeţei celulare (acolo unde sunt expresate) în decursul procesului de activare (activare indusă de IL-8, GM-CSF şi mitogeni); în decursul clivării proteolitice este supresată expresarea celulară a L-selectinelor.

E-selectinele sunt expresate pe:
- celulele endoteliale (ca răspuns la citokinele proinflamatoare: IL-1, TNF- sau LPS);
Forma solubilă este rezultatul clivării proteolitice a fragmentului transmembranar;
E-selectinele sunt activate prin legarea lor de un ligand, în acest mod având efect chemotactic pentru PMN.

P-selectina
Este expresată pe celulele endoteliale şi plachete (acolo unde sunt depozitate). În decursul activării, substanţele conţinute intragranular, sunt secretate la nivel membranar, iar P-selectina este expresată rapid la nivelul suprafeţei celulare;
Transcripţia genetică a P-selectinei, este tranzitorie, fiind indusă de LPS, TNF-a sau IL-1 (ceea ce duce după 24 de ore, la expresarea P-selectinei).
Celulele activate pot secreta de asemenea P-selectina solubilă, care se va lega de receptorii de suprafaţă a leucocitelor circulante.

Selectina GMP-140 este expresată pe plachete şi suprafeţele endoteliale (asigurând legarea monocitelor şi PMN de ţesutul agresionat).

Mel-14 - acţionează foarte devreme în cursul adeziunii leucocitelor la suprafaţa endotelială.

Liganzii selectinelor
Selectinele recunosc structurile de tipul imunoglobulinelor; interacţiunea dintre liganzi şi selectine, mediază în mod rapid şi reversibil adeziunea leucocitară la endoteliul activat, cât şi "rularea" PMN de-a lungul suprafeţelor endoteliale.

	Structuri membranare moleculare cu rol imunologic
	Citokinele
	Raspunsul imun in inflamatie
	Raspunsul inflamator
	Mecanismele de aparare ale organismului
	Complexul Major de Histocompatibilitate MHC (Major Histocompatibility Complex)
	Antigenele
	Sistemul complement
	Anticorpii
	Componentele structurale ale Sistemului Imun Umoral si Celular