Mesteacanul era folosit in tratarea multor boli si in vechime i se spunea "arborele vietii". Se intalneste atat sub forma padurilor pure, cat si a amestecurilor lor cu alte specii, spre limita dintre foioase si conifere.

De la mesteacan se intrebuinteaza frunzele, mugurii, coaja si seva. La noi in tara, in mod curent, se utilizeaza frun-zele( Folim Betulae ) pentru a mari diureza.

Contine saponine, tanin de natura pirocatehinica, metilpentozane, flavone cu glicol dimetilapigenol, mucilagii, zaharoza, ulei volatil, rezine, betulina.

Utilizare. Scade tensiunea artreriala, creste permeabilitatea vasculara, creste diureza, calculolitic (dizolva calculii), sudorific, antiinflamator articular, elimina apa din tesuturi, favorizeaza eli-minarea acidului uric si a colesterolului. Au acti­une coleretica, antibiotica asupra bacilului Coli, stafilococului auriu si alb Oxford si asupra bacilului anthracic. In edeme de natura cardiaca sau renala, reumatism articular, hipertensiune arteriala, hipercolesteromie, guta.

Ceaiul de mesteacan con­tribuie la eliminarea toxinelor din corp, stimulaeza schimburile organice, au actiune depurativa. Nu provoaca iritatii ale parenchimului renal.Se recomanda in boli de ficat.

Intern sub forma de infuzie: 4-5 lingurite la 200 ml apa clocotita; dupa racire si strecurare se adauga un varf de cutit de bicarbonat de sodiu pentru a se anula efectul acidului betu-loretinic, care formeaza diureza. Dupa 2 ore se strecoara si se bea in 3-4 reprize la nivel de 4 ore.-
Extern. Baile cu frunze de mesteacan intaresc radacina parului si influenteaza in bine iritatiile pielii.