Patlagina, numita popular si platagina, limba-oii sau mama-ploii, are un spectru ecologic foarte larg. Nu are pretentii fata de lumina, temperatura, umiditate sau sol. Se intalnesc pe marginea drumurilor, si pasuni. Creste de la ses pana in zona muntoasa.

Contine mucilagii formate in special din xiloza, acid poli-uretanic, pentrozane, tanini, glicozizi, saponine, ulei volatil, rezine, vi-tamina A, C, K, substante antibiotice.

Utilizare. Datorita mucilagiilor, planteozei si unor produsi de hidroliza, au proprietati emoliente si laxative.

Datorita taninurilor si aucubozidului au proprietati astrin-gente si antipruriginoase. Fluidifica secretiile bronhice si ajuta la eli-minarea lor. Este antidiareic, hemostatic si antihiperten-siv.

Intern: in bronsite cronice, astm bronsic, diaree, ulcer gastro-duodenal, hipercolesterolemie si hipertensiune arteri­ala, previne cresterea colesterolului si micsoreaza tensiunea arteriala. Extern se foloseste in tratarea ulcerului varicos, ulceratiilor cutanate (sub forma de bai), a conjunctivitelor, larin-gitelor si traheitelor.

Intern: se utilizeaza infuzia formata dintr-o lingura de frunze la 250 ml apa clocotita; se ia cate o lingura la 100 de minute. Se recomanda in tratametul ulcerului gastric, de 4 ori pe zi cate 0,5 g pulbere din frunze, dupa mesele principale; se poate prepara o infuzie, din care se iau cate 3 linguri dupa mesele principale, iar intre mese o lingura la 4 ore.

Ceaiul se prepara dintr-o lingura de frunze maruntite cu o ceasca de apa clocotita. Dupa 20 minute, ceaiul se stre­coara, se indulceste cu miere sau cu zahar si se bea cate o ceasca la 3-4 ore.

In ulcerul stomacal, se recomanda de 3-4 ori pe zi cate o jumatate gram de praf de patlagina (3-4 varfuri de cutit) sau cate o lingura la 3-4 ore din infuzia preparata din 15 g frunze cu 180 ml apa.