Patlagina, numita popular si platagina, limba-oii sau mama-ploii, are un spectru ecologic foarte larg. Nu are pretentii fata de lumina, temperatura, umiditate sau sol. Se intalnesc pe marginea drumurilor, si pasuni. Creste de la ses pana in zona muntoasa.
Contine mucilagii formate in special din xiloza, acid poli-uretanic, pentrozane, tanini, glicozizi, saponine, ulei volatil, rezine, vi-tamina A, C, K, substante antibiotice.
Utilizare. Datorita
mucilagiilor, planteozei si unor produsi de hidroliza, au proprietati
emoliente si laxative.
Datorita taninurilor
si aucubozidului au proprietati astrin-gente si antipruriginoase.
Fluidifica secretiile bronhice si ajuta la eli-minarea lor. Este antidiareic,
hemostatic si antihiperten-siv.
Intern: in bronsite cronice, astm bronsic, diaree, ulcer
gastro-duodenal, hipercolesterolemie si hipertensiune
arteriala, previne cresterea colesterolului si micsoreaza
tensiunea arteriala. Extern se foloseste in tratarea ulcerului
varicos, ulceratiilor cutanate (sub forma de bai), a conjunctivitelor,
larin-gitelor si traheitelor.
Intern: se utilizeaza infuzia formata dintr-o lingura
de frunze la 250 ml apa clocotita; se ia cate o lingura
la 100 de minute. Se recomanda in tratametul ulcerului
gastric, de 4 ori pe zi cate 0,5 g pulbere din frunze,
dupa mesele principale; se poate prepara o infuzie, din
care se iau cate 3 linguri dupa mesele principale, iar
intre mese o lingura la 4 ore.
Ceaiul se prepara dintr-o lingura de frunze maruntite
cu o ceasca de apa clocotita. Dupa 20 minute, ceaiul se
strecoara, se indulceste cu miere sau cu zahar si se
bea cate o ceasca la 3-4 ore.
In ulcerul stomacal, se recomanda de 3-4 ori pe zi cate
o jumatate gram de praf de patlagina (3-4 varfuri de cutit)
sau cate o lingura la 3-4 ore din infuzia preparata din
15 g frunze cu 180 ml apa.