Se intalneste in intreaga tara din campie pana la munte.

In scopuri terapeutice se folosesc frunzele.

Contine substante de natura proteica, avand un mare numar de aminoacizi, substante de natura glucidica, amine, steroli, cetone printre care metilheptenona si acetofenona, ulei volatil, sitosteroli, acid formic si acetic, polivitamina A, vita­minele C, B12, si K, acid pantotenic, clorofila, protoporfirina, beta caroten, saruri de calciu, magneziu, fier, siliciu, fosfati.

Utilizare. Creste diureza; are actiune hemostatica, trofica, emolienta si expectoranta; activeaza circulatia sangelui cu elibe-rare de histamine; elimina acidul uric; este astringen­ta si antiseptica; antimicrobiana si antidiareica; vitaminizgnta si hipoglicemianta; actiune depurativa si galactogoga.

Intern sub forma de ceai, in bronsite, iar in stari de avi­taminoza, o cura de urzici aduce o revigorare a intregului organism. Datorita substantelor proteice si vitaminelor este folosit ca aliment.

Sub forma de ceai, cu actiune diuretica, frunzele de ur­zica sunt folosite in bolile de rinichi, dizolvand nisipul din acest organ (calculoza renala) si influentand favorabil combaterea reumatismului si gutei, prin eliminarea clorurilor si acidului uric.

Datorita vitaminei K pe care o contine, ceaiul de urzica are proprietatea de a opri hemoragiile, motiv pentru care se recomanda in menstruatii abundente si neregulate, hemoragii uterine dupa nastere.

In diabetul zaharat, ceaiul de urzica in amestec cu frun­ze de dud, nuc si teci de fasole, scazand valoarea glicemiei.

Extern se recomanda in tratamentul hemoroizilor hemor­agiei, a ranilor greu vindecabile, a ulcerului varicos si in supu-ratii.                                                               .            .

Sub forma de bai, frunzele si radacina de urzica, impre­una cu radacina de brusture, se folosesc pentru intarirea radacinii parului, combaterea seboreei si a matretei.

Intern se utilizeaza sub forma de ceai dintr-o lingura de frunze la 250 ml apa clocotita; se beau 3 ceaiuri pe zi.

Extern: 25 g frunze la 250 ml apa clocotita; se utilizeaza sub forma de bai si comprese.

In hemoroizi cu hemoragii se foloseste infuzia din 25 g frunze de urzica, 25 g flori coada soricelului, 70 g coaja de crusin; din acest amestec se ia o lingura si se opareste cu 3 pahare apa clocotita; dupa 15 minute se strecoara; se bea cate o cana inainte de culcare. Ajuta la tonifierea musculaturii gas­trice.

URZICA MOARTA
Planta este cunoscuta si sub denumirile: sugel-alb, ur­zica creata. In scopuri medicinale se folosesc planta si florile. Creste la umbra si necesita locuri umede si soluri usoare, bogate in saruri minerale.

Contine mucilagii, flavonoide, tanoizi, saponozide, glico-zide, ulei volatil, saruri de potasiu.

Utilizare. Intern. Florile au actiune emolienta, expecto-ranta si astringenta. Planta este utilizata ca antidiareic, creste diureza si are proprietati sedative. Urzica moarta este folosita pentru calmarea starilor nervoase ale femeilor in timpul menopauzei, se recomanda in insomnii si in diareele usoare. Ceaiul de flori sau din tulpini de urzica moarta se foloseste in, raceala, tuse, tuse convulsiva, se prepara cu conuri de molid un sirop care se administreaza bolna-vilor.

Extern, are proprietati astringente. Sub forma de infuzie se intrebuinteaza, in special, in bolile aparatului genito-urinar; leucoree, dismenoree si in hipertrofia sau inflamatia prostatei. Sub forma de bai, urzica moarta aduce ameliorari in abcese, tumori, varice, ulcere si umflaturi datorita gutei.

Intern se administreaza sub forma de infuzie: o lingurita de planta maruntita, la 200 ml apa clocotita; se lasa 20 minute; se strecoara, se indulceste cu zahar si se beau 2-3 ceaiuri pe zi. Extern se foloseste infuzia din 60 g planta maruntita la un litru de apa clocotita; dupa 20 minute se strecoara, se intre­buinteaza in spalaturi vaginale, seara inainte de culcare; de asemenea, se foloseste in comprese, gargara, clisme sau bai de sezut.