Sulfina, numita si iarba-de-piatra, molotru-galben, sul-cina, trifoi-mare, creste in locuri uscate, pe soluri aride, pietroase. Altitudinal creste din campie pana la 1300-1500 m. Florile de sulfina si levantica se pun intre haine si rufe pentru a le transmite un miros placut si a alunga moliile.

Sulfina intra in compozitia tigarilor antiamatice si aroma-tizantului pentru bai. In industrie se foloseste pentru aromati-zarea tutunului.

Contine glucoza si acid cumaric, cumarina, care imprima mirosul specific plantei uscate, melilotina, derivati ai acidului cumaric, taninuri, rezine, saruri minerale.
Utilizare. Intern: vasodilatator periferic, mareste perme­abilitatea vasculara, regenereaza celula hepatica, scade tensi­unea arteriala; astringent si aromatizant.

Intern: in astm bronsic, bronsite, hepatita cronica, afecti­uni renale. Se utilizeaza ca expectorant si emolient in tulburari gastro-intestinale si in bolile aparatului respirator.

Extern: antiseptic, antiinflamator gingival, calmant (bai). Se utilizeaza ca antiseptic in bolile de ochi, sub forma de bai sau comprese, pentru spalarea ranilor, cataplasme pe umfla­turi, gargara in abcese dentare, gingivite, afte, laringite, in reumatism, cataplasme aplicate pe locul dureros.

- Intern - infuzie: o lingurita de flori la 250 ml apa clocotita; se beau 3 ceaiuri pe zi.

Extern - infuzie. Cantitatea de planta se dubleaza. Aceasta infuzie se foloseste in comprese, instilatii pentru ochi, spalaturi si gargara.

Pentru bai: infuzie din 120 g planta uscata la 2,5 litri de apa; lichidul rezultat se amesteca cu apa din cada, cu temper­atura de 36^ C; se sta in cada 20-25 minute.