Salvia este o planta sudica, folosita inca de pe vremea grecilor si a romanilor. Aceasta planta era atat de apreciata pentru proprietatile ei medicinale, incat romanii spuneau: "Pentru ce sa moara omul, cand in gradina creste salvia ?"

La noi se foloseste ca planta medicinala si ornamentala.

Planta este cunoscuta si sub numele de jales de gradina.

In scopuri terapeutice se folosesc frunzele.

Contine ulei volatil format din: tuiol sau absintol, alfa si beta-pinene, acetatde linalil, camfor, borneol, acetatde bornil, cineol, sescviterpene; tanin, acid ursolic, acid oleanolic, un principiu amar - picrosalvina, sitosteroli, acizii: fumarie, cloro-genic, nicotinic, cafeic, substante estrogene, vitamina Bi si C, azotat de potasiu.

Utilizare. Intern. Datorita compozitiei chimice complexe a uleiului volatil si a celorlalte principii active din frunze, extractele din aceasta planta medicinala au proprietati co-leretice, carminative, estrogene, antiseptice si usor astrin-gente, actioneaza ca expectorant, antispastic, bronhie, antiter-mic. Ceaiul de frunze de salvie are actiune antisudorifica, se foloseste in inflamatiile gastro-intestinale, balonari si spasme digestive. In bolile ficatului mareste secretia bilei. Se mai utiliteaza in bronsite cronice, diskinezii biliare, reumatism, varice si vaginita.

Extern: antiseptic si astringent. Salvia se foloseste sin­gura sau amestecata cu musetel si capsule de mac, in abcese dentare si.amigdalite, sub forma de gargara.

Ajuta, de asemenea, la vindecarea ranilor cu puroi si ulce-ratii ale pielii.

Intern - infuzie: o lingurita de frunza la 120 ml apa clocotita; se beau doua ceaiuri pe zi. Pentru oprirea transpiratiei se bea rece in mai multe reprize, in decursul unei zile.