Ca adulti, corpurile noastre contin aproximativ 6 g de crom. Cea mai mare concentratie din acest mineral se afla in par, splina, rinichi si testicule. Inima, pancreasul, plamanii si creierul contin de asemenea acest oligoelement, dar in concentratie mai scazuta.

Functii si utilizari
Rolul fundamental al cromului in corp este sa activeze enzimele implicate in metabolismul glucozei si in sinteza proteinelor. Principala lui functie in corp si functiile terapeutice sunt legate de aceste activitati. Pe masura ce imbatranim, multi dintre noi par sa manifeste mai mult sau mai putin rezistenta la insulina, adica organismul nu mai raspunde in mod corespunzator la tratamentul cu insulina. Aceasta este o parte a sin­dromului cronic de curand recunoscut si cunoscut sub numele de Sindromul X. El include multe dereglari datorate batranetii, cum ar fi obezitatea, bolile cardiovasculare, cancerul si poate conduce la diabet total. Suplimentele cu crom ajuta sa se normalizeze raspunsul la insulina si poate juca un rol-cheie in inlaturarea acestui sindrom periculos si alunecarea pe spirala sanatatii pe care o reprezinta.

DEREGLARI IN METABOLISMUL GLUCOZEI
Cunoscuta sub denumirea de zaharul din sange, glucoza este combustibilul celulelor noastre care este ars pentru a obtine energie. Hormonul insulina reglementeaza nivelul de glucoza din sange, escortand-o in celule noastre, spre a fi stocata pentru utilizare ulterioara. Aceasta impiedica procentul de zahar din sange sa se ridice prea mult, asa cum se intampla in diabet, sau sa coboare prea mult, asa cum se intampla in hipoglicemie. Deoarece cromul este mineralul major care este implicat in producerea insulinei, ar putea sa nu fie nici o surpriza ca lipsa acestui
mineral interfereaza cu mentinerea nivelurilor sanatoase de zahar din sange. Sunt dovezi tot mai numeroase si puternice ca majoritatea dereglarilor din metabolismul glucozei, numite diabet si hipoglicemie, pot fi de fapt stari carentiale de crom.

In mod experimental, suplimentarea cromului a dus la cresterea tolerantei la glucoza la unii diabetici si la persoanele cu toleranta scazuta la glucoza. Intr-un studiu, de exemplu, s-au administrat suplimente de crom la zece indivizi varstnici. Pentru patru dintre subiecti, care au raspuns la crom, toate caracteristicile anormale din testul de toleranta la glucoza (GTT) au disparut in scurt timp. Acesti subiecti au avut anterior un GTT mediu anormal, in timp ce cei care n-au raspuns la crom au avut anormalitati mai severe. Aceasta sugereaza ca cei care n-au raspuns au avut o asemenea lipsa de crom, incat ar trebui sa li se administreze timp mai indelungat crom, pentru a se obtine unele imbunatatiri. In general, cand se recomanda suplimente de crom diabeticilor cu sau fara dependenta de insulina, impreuna cu un program de exercitii, doctorii au putut reduce numarul injectarilor cu insulina sau au stopat medicatia orala. Suplimentele de crom imbunatatesc si rezistenta la insulina, asociata cu diabetul. Este de asemenea benefic in hipoglicemie.

TULBURARI CARDIOVASCULARE

Carenta cromului este de asemenea implicata inclusiv in hipercolesterolemie (procent ridicat al colesterolului in sange), din nou din cauza rolului sau in producerea insulinei si a reglarii glucozei. Cand nivelurile glucozei sunt ridicate si nivelurile insulinei continua sa creasca, intr-o incercare de a curata glucoza din sange si a o depune in muschii care lucreaza, corpul trece la modul de stocare a grasimilor. In aceasta situatie, grasimea are tendinta de a se stoca in jurul abdomenului; persoanele care au o forma "de mar" sunt supuse unor riscuri mai ridicate de diabet si boli cardiovasculare. Cealalta problema este ca din cauza nivelului scazut de crom, calitatea glucozei este proasta si receptorii din celule nu mai lucreaza optim. Acesta genereaza o alta problema: nivelurile glucozei raman ridicate in sange, iar glucoza este una dintre blocurile de constructie pentru colesterol. In plus, cu scopul de a fi siguri ca primiti cantitatea optima de crom, este la fel de important sa vi se modifice dieta si sa evitati faina alba, zaharul si alimentele de proasta calitate. Multi cercetatori cred ca ateroscleroza accelerata intalnita la diabetici poate fi rezultatul conexiunii insulina-glucoza. De fapt, studiile au aratat ca deficienta de crom conduce la scaderea puterii ficatului de a prelua colesterolul si acizii grasi, ceea ce poate favoriza acumularea lipidelor in artere. In experimentarile de laborator pe sobolanii carora li s-a dat hrana cu deficit de crom, dietele cu procent glicemic ridicat au aratat o crestere dramatica a acumularilor de colesterol in artere. Pe de alta parte, cand sobolanii hraniti dupa o dieta cu procent glicemic ridicat au primit supliment de crom, nutrientul a scazut considerabil nivelurile colesterolului si au rezultat mai putine acumulari de lipide in artere. Dovezi epidemiologice au scos la iveala rezultatele acestor experimente de laborator. La unele popoare orientale, la care nivelul de colesterol seric este mai scazut de obicei, a fost gasita o concentratie ridicata de crom in tesuturi. Mai mult, studiile au aratat ca suplimentele cu crom cresc lipoproteinele cu densitate inalta (HDL sau colesterolul bun si scad concentratia lipoproteinelor cu densitate joasa (LDL sau colesterol rau), in plus fata de scaderea colesterolului total.

REDUCEREA GRASIMII CORPORALE
Un studiu preliminar al doctorului Gary Evans indica faptul ca picolinatul de crom a dus la o crestere efectiva a masei musculare si la o reducere a grasimii la atletii barbati. Au fost de asemenea rapoarte ca masa musculara slaba a fost marita la femeile aflate intr-un program de crestere a greutatii. Un program de reducere a greutatii a folosit cu succes picolinatul de crom, L-carnitina si fibra. In orice caz, multa din aceasta munca este preliminara si nu a fost reluata de alti cercetatori. Cromul va domoli cresterea nivelului zaharului din sange si, impreuna cu insulina, va preveni depunerea grasimilor. Si daca aveti o sensibilitate la carbohidrati, el este important pentru intreaga stare de sanatate si probabil lucreaza sinergic cu celelalte suplimente pentru scaderea in greutate.

RDI si simptomele de carenta
Valoarea RDI stabilita pentru crom este de 120 mg. Potrivit studiilor pe termen lung pe subiecti umani, sunt necesare zilnic 200 pana la 290 mg pentru a mentine cromul in echilibru sau aproape de echilibru. In orice caz, doza estimata pentru un american mediu este de 50 pana la 100 mg pe zi. Aceasta cantitate este mai scazuta decat cea consumata in Italia, Egipt, America de Sud si India. Chiar o dieta care este considerata ca fiind adecvata in alte privinte poate fi la limita pentru crom; carenta de crom este relativ obisnuita in Statele Unite si a afectat 80% din populatie, dupa cum reiese din estimari. Nu exista dubiu ca acest lucru este datorat cerealelor prea rafinate, din care s-a scos astfel trei patrimi din crom.
Se crede ca sportivii pot prezenta un risc deosebit pentru carenta de crom la limita. Alergarea extenuanta induce in organism un stres considerabil si creste cerintele energetice de 7 pana la 20 de ori mai mult. Acesta conduce la modificari ale hormonilor si a altor substante implicate in metabolismul glucozei.

Surse alimentare
Drojdia de bere, berea, carnea (in special ficatul), branza, toate tipurile de cereale si paine integrala sunt surse foarte bune de crom. Verdeturile contin crom, dar intr-o forma putin absorbabila. Orezul alb si painea alba, ambele fiind produse rafinate, sunt surse slabe pentru acest mineral. Macinarea cerealelor duce la pierderea pana la 83% din crom si nici unul din aceste procente nu poate fi inlocuit prin procesul de imbogatire.

Suplimente
Cromul este disponibil ca supliment individual si component al unor formule de multivitamine si minerale. El este produs in diferite forme, inclusiv clorura de crom, cromul GTF (factorul de toleranta la glucoza), polinicotinat de crom, dinicotinat de crom si picolinat de crom. In cromul GTF, mineralul este in general combinat cu niacina, cisteina, glicina si acidul glutamic.

Toate acestea par sa fie in dezacord cu adevarata forma a cromului GTF. Polinicotinatul de crom este considerat a fi adevarata sa forma si a fost descoperita de dr. Walter Mertz in 1959. Numeroase studii au demonstrat ca aceasta forma are excelente proprietati de a scadea glucoza, ca si activitati antioxidative in ficat si rinichi. Totusi, toate formele de crom au dovedit ca imbunatatesc toleranta la glucoza, lipidele din sange si rezistenta la insulina.


Doza zilnica optima - ODI
Pentru o sanatate generala buna, doza zilnica optima de crom este: 200 - 600 mcg pentru barbati si femei.

Toxicitate si efecte adverse
Nu este cunoscuta toxicitate pentru crom, cu exceptia expunerii la cromul din exploatarile miniere si la cel industrial, situatii in care se produce pulbere de crom ce poate fi inhalata.