Corpul omenesc contine aproximativ 100 pana la 120 mg de cupru. El este stocat in ficat, creier, inima si rinichi si se mai gaseste si in firul de par.

Functii si utilizari
Cuprul ajuta corpul nostru sa absoarba si sa foloseasca fierul ca sa sintetizeze hemoglobina. El mai joaca rol in mentinerea integritatii mielinei, substanta grasa care constituie invelisul unor nervi. Cuprul este necesar pentru sensibilitatea gustului, pentru maturatia colagenului (o componenta a tesutului conjunctiv, a oaselor, cartilajelor si a pielii), pentru formarea elastinei, a proteinelor care formeaza anumite tesuturi si la dezvoltarea oaselor. Este de asemenea o importanta parte a unui numar de enzime necesare pentru producerea energiei, oxidarea acizilor grasi, formarea melaninei, a pigmentilor pielii. Cuprul este de asemenea implicat in metabolismul acidului ascorbic. Si joaca rol si in sistemul imunitar. El este de fapt un component esential al superoxizid dismutazei (SOD), un antioxidant produs de corp pentru a combate radicalii liberi. Aceasta functie poate explica asocierea dintre cupru si nivelurile homocisteinei din sange al carui exces este legat de multe conditii, inclusiv bolile cardiovasculare si cancerul. Carenta sau excesul de cupru induse experimental sau au fost intotdeauna gasite ca avand urmari agravarea unei mari varietati de infectii la animalele de laborator.

Medicamentele care contin complecsi de cupru s-au dovedit eficiente in combaterea multor boli cu procese inflamatorii, din care fac parte artrita reumatoida, osteoartrita, spondilita anchilozanta, febra reumatica si sciatica. Medicamentele cu continut de cupru se utilizeaza de asemenea in tratamentul ulcerelor, convulsiilor, choreii, cancerului si diabetului. Se considera ca efectele pozitive ale medicamentului sunt datorate capacitatii compusilor de cupru sa formeze sau sa promoveze procesele de reparare a tesuturilor, care utilizeaza enzime dependente de cupru.

In timp ce carenta umana de cupru nu este o problema obisnuita, niveluri anormal de ridicate ale cuprului in sange sunt adesea constatate la oameni cu infectii virale, artrite reumatoide, febra reumatica, lupus eritematos, infarct de miocard, leucemie si anumite tipuri de cancer, desi cauzele cresterii nivelurilor de cupru sunt inexplicabile. S-ar putea ca excesul de cupru sa joace un rol in dezvoltarea si progresarea acestor boli sau se poate intampla ca in corp sa circule mai mult cupru in incercarea de a lupta cu bolile. Cand animalelor de laborator li se dau pe cale orala anticonceptionale, nivelurile cuprului din sangele lor sunt semnificativ crescute. Cuprul este cel mai bine masurat printr-o componenta a sangelui, cunoscuta sub numele de ceruloplasmina - compusul proteinic continand cupru, in care se regaseste 95% din circulatia cuprului din organism. Aceasta masuratoare poate fi facuta ca parte a unor analizele obisnuite de sange.

RDI si simptome de carenta
RDI pentru cupru este de 2 mg pentru toti, barbati si femei. Cuprul este atat de larg raspandit in alimente si disponibil prin utilizarea ustensilelor de bucatarie din cupru, incat deficienta de cupru se presupune a fi rara in cazul oamenilor. Multi cred ca pana si o dieta saraca in alte elemente nutritive poate furniza probabil suficient cupru. Oricum, cercetarile recente sugereaza ca dieta tipic americana ar putea sa nu contina cantitatea de cupru care s-a crezut la inceput ca o contine. In plus, exista cateva grupuri care prezinta un risc particular de doza sub optimul admis la adminis­trarea cuprului.

Mare parte din felul in care intelegem carena de cupru este rezultatul observarii ei la animale. In studiile pe animale si raportarile la oameni, simptomele de carenta includeau anemia, defecte ale scheletului, degenerescente ale sistemului nervos, defecte in pigmentarea si structura parului, probleme de reproducere si anomalii in sistemul cardiovascular. Carenta medie de cupru la animale are ca urmare cresterea nivelului de colesterol, in special cand doza de zinc este ridicata. S-a dovedit ca suplimentele de cupru duc la scaderea colesterolului total si cresc nivelul de colesterol HDL (de tip bun) la animalele de laborator si la oamenii care au carenta de cupru. Suplimentarea de cupru, asociata cu suplimente de calciu si de alte minerale, s-a dovedit ca mareste densitatea osoasa in perioada de postmenopauza la femei.

La oameni, carenta poate aparea in malnutritia individuala severa, in care caz simptomele sunt anemia, lipsa de imunitate si boli ale oaselor. Simptome similare au fost detectate la copiii prematuri hraniti numai cu lapte de vaca, care are un continut scazut de cupru. In plus, oamenii care sufera de sprue sau boala celiaca pot avea dificultati in absorbtia cuprului. Si exista dovezi ca un exces de zinc poate interfera cu absorbtia cuprului, crescand necesarul de cupru. Femeile gravide sunt supuse de asemenea riscului de carenta de cupru. Intr-un studiu care a analizat 24 de femei sanatoase, in timpul graviditatii, doza de cupru s-a aflat cu mult sub cea normala, chiar atunci cand s-au luat zilnic suplimente de cupru pana la 2,7 mg pe zi, aceasta constituind o necesitate minima pentru femei. Aceasta poate constitui o cauza de ingrijorare, de vreme ce studiile demonstreaza ca lipsa cuprului la animalele gestante poate cauza defecte de nastere la urmasi.

Surse alimentare
Cuprul este larg raspandit in alimente: in ficat, scoici, carne, nuci, legume, in majoritatea cerealelor, strugurii fiind cea mai bogata sursa. Primele date arata ca doza medie de cupru intr-un regim normal era de 2 - 5 mg. Oricum, datele mai recente indica o doza mult mai scazuta, deseori in mod substantial, sub 1 mg pe zi. Noi nu stim daca aceasta diferenta este datorata unei tendinte actuale de scadere a dozelor de cupru sau unor diferente in masurarea dozelor. Un alt factor de luat in consideratie este ca numai 25% din cuprul ingerat este absorbit si ca multi oameni mananca hrana procesata si demineralizata. Apa de baut poate contribui la necesarul de cupru zilnic, dar acesta poate varia in functie de tipul de tevi utilizat si de duritatea apei.

Suplimente
Cuprul este disponibil ca supliment separat si este adesea inclus in formula de multivitamine si minerale, la fel de bine. Cea mai obisnuita forma a acestui supliment de cupru este gluconatul de cupru si sulfatul de cupru. Citratul de cupru este de asemenea disponibil. Se recomanda gluconatul de cupru care este mai usor de suportat de tractul digestiv. Oricum, cand este luat in cantitati atat de mici, cum sunt cele de 2 mg, orice formula poate fi bine tolerata.

Doza zilnica optima - ODI
Pentru starea optima de sanatate in general doza zilnica de cupru pe zi este de:

0,52 mg pentru barbati si femei.
Toxicitate si efecte adverse
In cazul maladiei Wilson, o boala ereditara rara, cuprul se acumuleaza in ficat si apoi este eliberat si absorbit de celelalte parti ale organismului, cauzand toxicitate. Simptomele acestei boli le includ pe cele de hepatita, degenerescente ale cristalinului, functionarea defectuoasa a rinichilor si tulburari neurologice. Doze excesive acute de cupru produc greata, voma, dureri abdominale, diaree, dureri de cap, ameteala si un gust metalic in gura. Netratata, aceasta poate conduce la moarte.