Fosforul este al doilea mineral ca raspandire in organism, dupa calciu. Exista aproximativ 600 - 700 g din acest mineral in organismul unei persoane de greutate medie, ceea ce reprezinta aproximativ 1 % din totalul greutatii corporale. Ca si in cazul calciului, cea mai mare parte din fosforul din organism (80 - 90%) se afla in oase si dinti. Restul este distribuit peste tot in corp, in celule si in sange si in alte lichide. Raportul calciu/fosfor in oase este aproximativ 2/1. In orice caz, in tesuturile moi, proportia fosforului este mult mai mare.

Functii si utilizari
Intai de toate, fosforul intareste oasele si dintii. Dar acest mineral joaca un rol in aproape fiecare reactie chimica importanta in organism. Cele mai multe dintre aceste actiuni sunt legate de utilizarea grasimilor, proteinelor si carbohidratilor. Una dintre functii este combinarea cu grasimile din sange pentru a forma fosfolipide, care in ordinea succesiunii, devin o parte a celulei care reglementeaza transportul materialului in interiorul si in afara peretilor celulari. Fosforul este de asemenea implicat in transportul grasimilor in sistemul circulator. Fosforul mai este implicat in metabolismul energetic, in stocare si reglare. El joaca un rol in procese celulare, cum ar fi contractarea muschilor, transferul impulsurilor ner­voase, secretia hormonilor si sinteza proteinelor. In plus, este un com­ponent al acizilor nucleici - ARN si ADN - care controleaza ereditatea si replicarea celulelor. In plus, multe dintre vitaminele B sunt efective numai cand sunt combinate cu acest mineral in organism. In final, fosforul joaca un rol important in sistemul-tampon, care mentine echilibrul acid/baza (pH) in interiorul organismului. RDI si simptomele carentei
Tinand cont de numeroasele moduri in care fosforul este utilizat in organism, este un noroc ca majoritatea oamenilor nu a avut necazuri luand mai mult decat doza recomandata RDI de 1 000 mg pentru barbati si femei si 1 300 mg pentru femeile insarcinate si cele care alapteaza. Desi exista unele dovezi ca fitatii (substante aflate in graul integral) interfera cu absorbtia mineralelor esentiale, este putin probabil ca acest lucru sa conteze daca acest lucru s-ar intampla pe o scara destul de larga pentru putea sa fie de o importanta practica. Desi consumul de fitati pe termen lung nu a fost in mod special investigat, vegetarienii care consuma alimente bogate in fibre si in fitati nu s-au dovedit a avea carenta de fosfor. Folosirea pe termen lung a antiacizilor, care contin aluminiu, poate totusi saraci organismul de fosfor intr-un asemenea grad, incat aceasta carenta este o reala posibilitate. Simptomele carentei de fosfor includ slabiciunea, pierderea apetitului, pierderea masei osoase si pierderea calciului.

Absorbtia reala, depozitarea si eliminarea fosforului depind de mecanismul care implica vitamina D si hormonul paratiroidian. Ca si calciul, fosforul exista in relatiile complexe de schimb dintre oase, sange si tesuturile moi ale organismului. Este depozitat continuu si eliberat din oase, pe masura ce nivelurile sangelui fluctueaza, ca raspuns la doza zilnica si excretie. In plus, nivelurile fosforului si calciului se influenteaza reciproc. S-a sugerat ca dozele de fosfor si calciu ar trebui sa fie aproximativ egale, intr-un raport de 1/1, desi acest raport in oase este de 2/1. In orice caz, consumul de fosfor in exces este ceva obisnuit, cu o doza medie zilnica de 1 500 - 1 600 mg. Aceasta inseamna ca in cele mai multe regimuri ali­mentare, doza de fosfor o depaseste pe aceea de calciu. Dovezi convingatoare sugereaza ca aceasta doza ridicata de fosfor, cuplata pe termen lung cu o doza scazuta de calciu si cu o doza ridicata de proteine, constituie un factor major in demineralizarea oaselor, care conduce la osteoporoza. De exemplu, intr-un studiu care a avut ca subiecti sportive, acelea care beau bauturi carbogazoase, care sunt bogate in fosfor, s-a constatat ca aveau de doua ori mai multe fracturi decat cele care nu includ in regimul lor alimentar bauturi bogate in fosfor.

Surse alimentare
Fosforul se gaseste aproape in toate alimentele, dar in special in bauturile carbogazoase, lapte si produse lactate, carne si peste. Nucile, leguminoasele si cerealele sunt de asemenea bogate in fosfor.

Suplimente
In loc sa adauge suplimente de fosfor la regimurile lor alimentare, cele mai multe persoane par sa prefere o reducere a fosforului. Alimentele care sunt in mod deosebit bogate in fosfor includ carnea si bauturile carbogazoase. In mod traditional, este recomandat un raport calciu/fosfor de 1/1. In orice caz, ca regula generala, un procentaj mai ridicat al fosforului (70%) decat al calciului (40%) este absorbit prin alimentatie. In plus, raportul calciu/fosfor in oase este de 2/1. Cu acest lucru in minte, ati putea incerca sa manevrati raportul usor in favoarea calciului, pentru a mentine un echilibru mai favorabil in organism.

Doza zilnica optima - ODI
Pentru o sanatate generala buna, doza zilnica optima pentru majoritatea oamenilor poate fi asigurata in mod obisnuit prin sursele regimului alimentar. Exceptii posibile pot include persoanele mai in varsta, femeile la menopauza si persoane cu diete restrictive. Pentru aceasta populatie, valorile ODI sunt de:

200 - 400 mg pentru barbati si femei.
Toxicitate si efecte adverse
Prea mult fosfor poate conduce la o crestere a eliminarii calciului si, in consecinta, la osteoporoza.