q7h577qu96gzz

Sifilisul poate provoca foarte rar tulburari psihice in primele doua perioade. Astfel, au fost descrise in perioada sancrului, stari depresiv-anxioase reactive, des­tul de grave, cu sfarsit suicidal. In perioada secundara s-au descris de asemenea stari depresiv-anxioase, procupari ipohondrice, stari halucinatorii, care sunt declansate de atingerile menigoencefalitice specifice. Neuroluesului se datoreaza tulburarile psihotice majore, descrise in cursul sifilisului cerebral, al tabesului si al paraliziei generale progresive. Astazi, la noi in tara, gratie masurilor curativo-profilactice exercitate de centrele antiveneriene, neuroluesul este o raritate, asa incat numai o proportie de 3% dintre cei care au suferit o infectie primara luetica fac neurolues.

SIFILISUL CEREBRAL
Este realizat de lezarea de catre spirocheta a vaselor creierului, provocand ar­terite cerebrale luetice, procese meningitice si inflamatii gomoase difuze encefa-lice, responsabile de accidentele vasculare congestive sau ictusuri, traduse clinic prin pareze, paralizii, afazii, crize de epilepsie jacksoniana, de stari confuziv-oni-rice. In general, in sifilisul cerebral, oricare ar fi nivelul leziunilor anatomopatolo-gice, fenomenele psihice sunt reversibile, ele actionand bine la Tratamentul anti-luetic, bolnavul pastrand autocritica si constiinta bolii sale. Sifilisul cerebral este un precursor al meningoencefalitei luetice difuze: prin vasele atacate de infectia luetica, sifilisul cuprinde in cativa ani celula nervoasa, parenchimul nervos, realizand P.G.P. PARALIZIA GENERALA PROGRESIVA
Paralizia generala progresiva este o meningoencefalita cronica difuza, cu etio-logie luetica, care favorizeaza pe plan clinic evolutia spre dementa. La adult apare la cativa ani dupa prima infectie. Incubatia este cu atat mai lunga, cu cat luesul a fost contractat la o varsta mai tanara, variind intre 5 si 35 de ani. Mai frecvent la barbati decat la femei, apare numai la cei ce nu au efectuat Tratamentul sustinut in primii ani ai infectiei luetice, la organisme sensibilizate de boli infectioase sau toxice (alcoolism), surmenate, subnutrite. Bayle a descris prima data P.G.P. cu o etiologie specificam 1822.

Leziunile anatomopatologice sunt caracteizate prin procese de meningoence­falita cronica difuza si de perivascularita.


Simptomatologie: evolutia paraliziei generale progresive trece prin trei stadii: debut, stare si faza de marasm, care duce la exitus.

Debutul P.G.P. este de obicei lent, leziunile precedand cu mult aparitia fenome­nelor clinice. Se descriu mai multe forme de debut:

a) Debutul prin scaderea progresiva a functiilor psihice, in care bolnavul incepe sa se planga de tulburari de memorie, de atentie, de fatigabilitate. Cei din jurul sau observa ca acesta prezinta importante tulburari ale simtului moral, ale judecatii. Exemplu: un contabil face greseli de calcul in scriptele de serviciu, fara sa-si dea seama; o gospodina pune soda de rufe in mancare, in loc de sare; un acar uita .sa schimbe acele si provoaca accidente.

b)  Debutul delictual, prin tulburari de comportament: bolnavul, pana la data aparitiei bolii fiind decent, calculat, deodata intra in conflict cu societate si autoritatile, prin tulburari de comportament; se exhiba in public, comite acte de atentat la bunele moravuri, violuri, scandaluri, comite furturi absurde "in vazul lumii", fara a-si lua masurile de precautie - mai mult, cere ajutor chiar militianului pentru a transporta obiectele furate etc.

c) Debutul depresiv: bolnavii isi schimba starea de dispozitie nemotivat, devin abatuti, fara initiativa, nu participa la viata din jur, au mimica depresiva (81).

d) Debutul expansiv se caracterizeaza printr-o timie crescuta; bolnavul este jovial, logoreic, foarte multimit de tot ceea ce intreprinde, se crede mai sanatos ca oricand, bogat si puternic.

e) Debutul confuzional este ocazionat de ingerarea de alcool, ca si debutul delirant, mult mai rar intalnit, bolnavul fiind incoerent, absurd, labil.

Perioada de stare cuprinde o multitudine de

Simptome pe care le putem grupa in trei sindroame caracteristice: a) sindromul psihic; b) sindromul neurologic; c) sindromul umoral. Tulburarile psi-hi ce in perioada de stare sunt o amplifica-re a celor intalnite la debutul bolii. Haluci­natiile se constata in forma expansiva, atunci cand se asocia-za si alcoolismul. Me­moria este functia psi­hica ce se degradeaza repede, realizand amnezia antero-retrogra da. Bolnavul nu poate fixa achizitiile recente si treptat pierde si din bagajul de cunostinte dobandite inainte de boala. Astfel se explica si gravele dezorientari ale bolnavilor, mai ales in spatiu - se pierd ratacind pe strazi, uneori nerecunoscandu-si nici casa. Gandirea sufera modificari de sca­dere profunda, mai ales privind functiile superioare de sintetizare si abstractizare, de rationament, dar uneori chiar de calcul simplu, aritmetic. Ea poate suferi si modificari de continut, devenind parazitata de idei delirante, specifice P.G.P.-ului. In forma expansiva a bolii, pacientul devine jovial, increzator in puterile sale, mai mult decat o dovedeste realitatea, desfasurand un delir cu tema de marire, avutie, filantropie - dispus sa ofere oricui case, masini, bani, aur. Tot cu aceeasi usurinta cere insa o tigara primului venit - comportament care contrasta flagrant cu declaratiile anterioare. Delirul este labil, schimbandu-se de la o zi la alta, absurd si contradictoriu, in forma depresiva capata caracterul unui delir ipohondrie, asemanator celui intalnit in melancolia periodica. Vorbirea este greoaie, dizartrica. Scrisul prezinta omisiuni de litere si alte greseli ortografice si psihografice. Afectivitatea este modificata, in sensul unei labilitati marcate; bolnavii trec usor de la o stare de dispozitie la alta, ca cei cu dementa pseudobulbara, sau devin indiferenti, sfera intereselor restrangandu-se sau avand tendinte sexuale exagerate. Activitatea este dezordonata, fara randament util. Sugestibili, bolnavii pot comite diverse acte antisociale indemnati de altii, nemaiputand discerne in mod critic faptele lor. In forma maniacala, mai ales la cei cu impregnatie alcoolica, starile de agitatie psiho-motorie sunt o regula.

b) Semnele neurologice sunt cele descrise de neurologi la neurosifilis. Acestora li se adauga tulburari organice: leziuni cardio-vasculare, renale, hepatice. P.G.P. fiind o boala infectioasa organica, cronica specifica, care evolueaza spre dementa, iar organic spre casexie si marasm, exitusul poate surveni in orice moment, fie prin diminuarea rezistentei organismului intreg, fie printr-o boala intercurenta acuta (congestie pulmonara, tuberculoza etc), fie printr-un ictus ireversibil.

c) Sindromul umoral descris la sifilis reprezinta un important element de diag­nostic pozitiv al neuroluesului.

Perioada tertiara terminala, de marasm, care urmeaza perioadei de stare a para­liziei generale progresive, se incheie prin exitus, urmand unei infectii intercurente, infectarii escarelor, care decurg din tulburarile trofice ale tesutului cutanat sau prin casexie. Dementa profunda si ireversibila insoteste aceasta ultima faza a P.G.P.

Tratament: pana acum 2 - 3 ani, Tratamentul neuroluesului era complex, con­stand in metoda piretogena, realizata in primul rand prin malarioterapie. Piretotera-pia se aplica numai in cazurile rebele la celelalte Tratamente. Astazi, Tratamentul P.G.P se face in conditii de spitalizare. Regimul alimentar va suplini starile de subnutritie (avitaminozele). Paralel se vor combate

Simptomele clinice ca: agitatia - cu injectii de Clordelazin, levomepromazin; refuzul alimentar - cu injectii cu insulina in doze eutrofice, alimentatie prin sonda; depresiunea si anxietatea in starile depresive - cu Antideprin, meprobamat, diazepam, Noverin. Se vor urmari starea somatica, pulmonara, cordul, starea functionala a ficatului si a rinichiului. Tratamentul cu antibiotice: se injecteaza zilnic pacientilor o cantitate de 1 000 000 u.i. Penicilina i.m., repetandu-se doza zilnica pana la totalizarea a 20 000 000 -30 000 000 u.i. pe o cura, care se repeta din 4 in 4 ani. Administrarea de tonice cardiace, vitamine, glucoza se indica cu predilectie alcoolicilor casectici. Paralel se administreaza 10-12 injectii de bismut (la 2 zile o fiola). Tratamentul profilactic a redus in mod simtitor cazurile de lues tertiar, iar astazi in clinica de psihiatrie nu se mai intalnesc paralitici generali, decat extrem de rar.

Implicatiile medico-legale ale bolii, de care am vorbit, trebuie evitate si dupa externarea bolnavilor din spital. De multe ori bolnavii nerecuperati sau recuperati partial din cauza dementei progresive, a sugestibilitatii lor, pot comite in continuare acte antisociale. Deci asistenta medicala trebuie sa urmareasca anamnestic cazurile tratate in spital.

Ergoterapia, ca in toate bolile psihice, trebuie aplicata bolnavilor chiar din tim­pul spitalizarii si continuata ambulatoriu sau prin reincadrarea in cooperative de invalizi, atunci cand nu obtinem recuperarea integrala a capacitatii de munca.