Este unul din cele mai frecvente cancere şi este grevat încă de o mare mortalitate. Macroscopic îmbracă forme vegetante, sesile sau forme infiltrativ-stenozante. Prognosticul este în raport de gradul de diferenţiere celulară (cu cât este mai slab diferenţiat prognosticul este mai rezervat) şi de extinderea tumorii.

Etiologie.
Există anumite condiţii cu potenţial malign mai mare pentru cancerul de colon, aşa numitele stări preneoplazice.
Stări preneoplazice în cancerul de colon:
1. Polipii adenomatoşi: sunt precursori în 90% dintre carcinoamele colorectale, mai ales pentru cele situate la nivelul colonului stâng. Profilaxia presupune depistarea polipilor şi eradicarea celor voluminoşi.
2. Factorii genetici: Cancerul de colon a fost remarcat şi în unele familii cu o incidenţă de aproape 50%.
15% dintre carcinoamele colorectale apar la pacienţi care au în antecedentele heredo-colaterale o rudă de gradul I cu diagnosticul de carcinom colorectal:

- polipoza familială, sindromul Gardner (polipoza colorectală şi a intestinului subţire + tumori mezenchimale), Oldfield (polipoza colorectală + chiste sebacee multiple), Turcot (polipoza colorectală + tumori ale sistemului nervos central). Spre deosebire de acestea, sindromul Peutz-Jeghers (polipi hamartomatoşi ai intestinului + leziuni pigmentare muco-cutanate) are un risc redus de malignizare.
- În sindromul de cancer colonic familial cancerul survine la tineri, este localizat mai ales pe colonul drept, fără să existe polipoze sau alte stări precanceroase.
3. Bolile inflamatorii ale colonului: rectocolita hemoragică şi boala Crohn au un risc crescut de apariţie a cancerului ce colon după10 ani de evoluţie. Atitudinea profilactică ce se impune este colonoscopia anuală după 8 ani de evoluţie a bolii.

Factori co-carcinogeni care favorizează apariţia cancerului colorectal
1. Factorii alimentari: consumul mare de grăsimi animale, alimente prelucrate excesiv, lipsa celulozei din alimentaţie, nitrozaminele dieta hipercalorică, săracă în fibre (fructe, legume, cereale), creşte riscul de apariţie a carcinomului colorectal.
2. Incidenţa cancerului de colon este crescută în Europa de Vest şi America de Nord. Emigranţii veniţi din ţări cu un precedent mic de cancere de colon stabiliţi în zonele cu incidenţă mare şi urmaşii lor, fac boala cu aceiaşi frecvenţă ca şi localnicii. Acest fapt indică influenţa factorilor de mediu asupra bolii.

Morfopatologie
Cancerele de colon sunt adenocarcinoame care pot prezenta grade de diferenţiere diferite. Clasificarea lui Dukes are 4 stadii:
-stadiul A: tumoră localizată la mucoasă şi submucoasă,
-studiul B: tumoră cuprinzând numai peretele colonului,
-stadiul C: extindere în afara peretelui colic la ganglionii regionali
-stadiul D: extindere la alte organe.
Stadiile A şi B au cele mai bune şanse de supravieţuire după intervenţia chirurgicală.

Localizare
2/3 din carcinoamele colorectale apar pe colonul stâng şi 1/3 în colonul drept. Incidenţa carcinomului colorectal a crescut în ultimele decenii, mai ales cele cu localizare colică decât cele rectale. Există şi cancere sincrone (în 4% dintre cazuri) şi polipi adenomatoşi asociaţi la 25% din cazuri.

Tablou clinic
În diagnosticul precoce al carcinoamelor colorectale nu există simptome specifice.
Simptomatologia este legată de localizarea şi de stadiul bolii. Semnele majore ale cancerului de colon sunt: sângerările rectale, durerile abdominale şi tulburările de tranzit. Durerile abdominale, tulburările de tranzit, hemoragiile digestive inferioare pot să apară şi în afecţiuni benigne.
Tumorile voluminoase realizează compresiuni asupra organelor vecine ca vezica urinară, uretere sau uter, apărând o simptomatologie de vecinătate.
Există forme silenţioase, în special localizate pe cec, care în prim plan prezintă anemie microcitară cronică bine tolerată până la 5-6g produsă prin hemoragii mici dar repetate ce pot fi evidenţiate în scaun prin reacţia Gregersen.
Cancerele localizate pe colonul transvers şi pe descendent sunt frecvent forme inelare, stenozante, şi dezvoltă o simptomatologie de tip subocluziv sau chiar ocluzie intestinală.
Cancerele segmentului terminal dau simptome legate de actul defecaţiei: constipaţie, diaree, tenesme, rectoragii.

Simptomatologia poate sugera localizarea cancerului de regulă doar în stadiile avansate ale bolii:
- la nivelul colonului drept se pot manifesta prin: dureri abdominale (74%), astenie (29%), sângerări oculte cu anemie consecutivă care uneori domină tabloul clinic (27%), masă abdominală palpabilă (23%) în stadiile avansate;
- tumorile colonului stâng produc dureri abdominale cu/fără sindrom subocluziv (72%), sângerare macroscopică cu sânge proaspăt roşu amestecat cu materiile fecale (53%), constipaţie agravată (42%), sindroame ocluzive şa;
- tumorile recto-sigmoidiene produc rectoragii (85%), constipaţie (46%), tenesme rectale (30%), diaree (30%), dureri abdominale (26%), scăderea calibrului scaunului şa.
Diagnosticul pozitiv se pune pe unul sau asocierea următoarelor simptome: sângerare rectală, tulburare de tranzit recent apărută, durere abdominală colicativă (sindrom subocluziv), slăbire în greutate şi anemie feriprivă.
În prezenţa lor este obligatorie investigaţia radiologică prin irigografie, recto-sigmoidoscopie şi/sau colonoscopie.

Complicaţii
În evoluţia cancerelor de colon prin expansiunea tumorii se pot produce următoarele complicaţii:
- perforaţii ale colonului cu peritonită generalizată sau localizată,
- hemoragii masive prin erodarea unor vase mari,
- ocluzie intestinală,
- fistule interne sau la piele,
- abcese şa.

Căile de extindere ale tumorii
Extinderea tumorii se face prin:
1) invazie directă cu interesarea peretelui intestinal, urmată de invazie prin seroasa peritoneal în grăsimea peri-rectală, şi interesare prin contiguitate a organelor vecine;
2) diseminare limfatică (adenopatii per-rectale, ulterior de-a lungul axelor arteriale majore);
3) diseminare hematogenă prin drenaj în sistemul port, ficatul fiind sediul de elecţie al metastazelor colonice, cu excepţia rectului inferior şi al canalului anal care drenează prin sistemul venei cave inferioare, primul sediu al metastazelor fiind plămânul; alte sedii ale metastazelor: ovare, os, suprarenale, SNC;
4) diseminare peritoneală cu carcinomatoză peritoneală;
5) diseminarea intra operatorie; evitarea ei presupune o tehnică chirurgicală riguroasă.
Tratamentul este chirurgical şi constă în exereza tumorii. Asocierea radioterapiei pre- sau post operatorii nu a îmbunătăţit prognosticul. Durata supravieţuirii după intervenţie depinde de extensia tumorii.

Bilanţul obligatoriu înainte de instituirea terapiei:
 Anamneză: antecedente, căutarea formelor familiale;
 Examen clinic general;
 Tuşeul rectal (la femei şi examen ginecologic);
 Confirmare prin rectoscopie şi/sau colonoscopie cu biopsie pentru a surprinde eventuale tumori sincrone;
 Ecografie hepatică + abdomino-pelvină;
 Pentru rect poate fi necesară în plus o ecografie endorectală sau TC pelvin;
 Radiografie pulmonară;
 Markeri tumorali: antigenul carcino-embrionar (ACE) sau dozarea CA 19-9 (dacă ACE este negativ).
Profilaxie primară se face prin teste screening de depistare a cancerului colorectal, reacţia Gregersen anual sau la 2 ani după vârsta de 50 de ani, rectosigmoidoscopie la 2 ani, colonoscpie la 5 ani sau cel puţin o dată. La rudele de gradul I ale pacienţilor cu cancer de colon screning-ul începe mai devreme.
Profilaxia secundară presupune efectuarea colonoscopiei postoperatorii la 6 luni, apoi anual, apoi la 2 ani şi determinarea markerilor tumorali serici periodic pentru depistarea recidivelor tumorale postoperatorii.

	AMENOREA
	OBEZITATEA, EXCESUL DE GREUTATE
	CANCERUL, TUMORILE CANCEROASE
	RAHIALGIA
	SISTEMUL URINAR
	SISTEMUL NERVOS CENTRAL
	CONVULSII OCAZIONALE
	HIPOGLICEMIA
	HIPERLAXITATEA LIGAMENTARA
	ENCEFALOPATIA HIPOXIC-ISCHEMICA PERINATALA (EHIP)