Boli Medicina.com - Sanatatea ta e preocuparea noastra.

boli, remedii, Tratamente, remedii naturiste, Tratament naturist la medicina stucturate pe referat, proiect, eseu, lucrare, diploma, tema despre alimentatie dieta

Infectiile acute si cronice ale aparatului genital

Infecţiile acute si cronice ale aparatului genital ocupă un loc important īn patologia ginecologică, atăt prin frecvenţă căt şi prin dificultăţile terapeutice pe care le ridică. Sub influeţa antibioterapiei, aspectele clinice s-au modificat, fiind mai frecvente leziunile cronice, formele clinice atenuate, cu sensibilitate redusă la antibiotice.


Sursele de infecţie sunt de origine endogenă şi exogenă:
. Sursa endogenă - este reprezentată de germenii care se găsesc la nivelul aparatului genital in stare saprofita şi care sub influenţa factorilor favorizanţi devin patogeni;
. Sursa exogenă, in care agenţii patogeni sunt inoculaţi īn organismul femeii īn diferite circumstanţe:

I. Sarcina, naşterea şi lehuzia care īn afara faptului ca determină o stare hipoergie a organismului feminin, favorizează pătrunderea germenilor prin: examene vaginale septice, īn special după ruperea membranelor, travalii prelungite, travalii chirurgicale, traumatisme soldate cu soluţii de continuitate.
II. Avorturile, mai ales cele provocate prin manevre empirice, resturile ovulare şi cheagurile sanguine reprezintă un bun mediu de cultură pentru germeni.
III. Raporturile sexuale constituie o modalitate frecventă de inoculare a infecţiei hemoragice,???? gonococice, sifilitice, etc.
Actualmente a fost demonstrată experimental aderenţa unor microoorganisme la spermatozoizi: Neisseria gonorrheae, Chlamidia Trachomatis;
IV. Explorările şi intervenţiile ginecologice ca: histerometria,
dilataţii ale colului, histerosalpingografia, chiuretajul biopsic.


Căile de infecţie sunt:
1. calea caniculară prin intermediul mucoaselor;
2. calea sanguină, īn care germenii provin de la un focar de infecţie situat la distanţă īn organism;
3. calea limfatică- infecţia se transmite prin limfaticele spaţiului pelvisubperitoneal;
4. calea de contiguitate de la nivelul aparatului digestiv (apendice, intestin).
Īn raport cu segmentul aparatului genital la nivelul căreia se fixează, infecţiile se pot clasifica īn infecţii joase: vulvo-vagintă, cervicită şi infecţii īnalte, metrita, anexita, pelviperitonita, celulita pelvină, peritonita generalizată.
Infecţiile vaginului sunt īntālnite frecvent īn patologia genitală a femeii. Īn marea majoritate sunt contagioase şi se transmit prin contact sexual. Foarte rar infecţia este localizată strict la mucoasa vaginală, de cela mai multe ori se asociază cu vulvita sau cervicita.
Agenţii etiologici mai frecventi sunt: trichomonasul, candida, gonococul sau asocieri de germeni.
Simptomul dominant īn vaginite este leucorea la care se asociază durerea locală senzaţia de arsura, prurit, dispareunie. Aspectul macroscopic al leucoreii poate sugera etiologia vaginitei.
Examenul bacteriologic al secreţiei vaginale este obligatoriu pentru a preciza tipul de germene si sensibilitatea sa la antibiotice, īn vederea instituirii tratamentului etiologic.


Īn funcţie de agenţii etiologici implicaţi sunt:
. vulvovaginite bacteriene - determinate de Gardenerella vaginalis, Neisseria gonorrheae, Chlamidia, Mycoplasma hominis, Ureaplasma urealyticum, bacilul Koch, Trepponema palidum;
. vulvovaginite virale - viruşii ADN care afecteză vulva şi vaginul fac parte dintre tipurile: herpes, pox şi papova; cel mai frecvent īntālnite sunt virusul herpes-simples virusul varicelei, virusul herpes zoster şi citomegalovirusul;
. vulvovaginita tricomoniazică - determinată de Trichomonas vaginalis care este un protozor flagelat unicelular, ce poate infesta şi tractul urinar inferior;
. vulvovaginita micotică - dintre speciile de Candida, Candida albicans este cea mai frecvent īntālnită, aceasta avānd capacitatea de a forma spori;
. dermatitele vulvare - foliculite, furunculoza vulvară, eczeme determinate de stafilococ, streptococ;
. corpi straini;
. Entamoeba histolytica, Pthirus pubis, Sarcoptes scabiae sunt agenţi care determină rar infecţii vulvovaginale.
Īn funcţie de etiologia vaginitei cele mai frecvente sunt: vaginita micotică, trichomonazică şi flora microbiană polimorfă.

Vaginita micotică
Este una dintre cele mai frecvente infecţii vaginale. Majoritatea vulvovaginitelor fungice sunt cauzate de genul Candida, iar īn cadrul acestuia Candida albicans este responsabila de 60 - 90 % dintre cazuri. Pānă īn prezent au fost identificate peste 200 de tipuri de Candida albicans īn flora vaginală capabile să producă vulvovaginită.
Candida se găseşte īn flora saprofită vaginală, iar transformarea īntr-o formă patogenă activă este favorizată de unele modificări biochimice locale: scăderea florei saprofite Döderlain, scăderea pH-ului vaginal etc. Alţi factori favorizanţi sunt: antibioterapia īndelungată utilizarea contraceptivelor estro-progesteronice, diabetul, sarcina şi naşterea.
Factorii virulenţi ai speciilor de Candida sunt : capacitatea de aderenţă la epiteliul vaginal, colonizarea epiteliului vaginal, germinarea microorganismului care favorizează colonizarea, capacitatea microorganismului de a-şi modifica tipul coloniei. Speciile de Candida se pot transmite şi pe cale sexuală.
Diagnosticul clinic este sugerat de simptomatologia subiectivă: senzaţie de arsură locală, prurit intens, leucoree, dispareunie, uneori disurie. Mucoasa vaginală este congesionată,labiile sunt edemaţiale.
Diagnosticul paraclinic pune īn evidenţă prezenţa nucleilor de Candidala examenul microscopic. Diagnosticul paraclinic se bazează pe evidenţierea Candidei albicans sub formă de spori şi filamente īn frotiul cito-bacteriologic din secreţia vaginal.
Pentru a pune īn evidenţă mai bine microorganismele se pune o picătură de KOH 10 % care distruge toate celulele cu excepţia fungilor (pentru că peretele fungilor este rezistent la substanţele alcaline).
Patogenia candidozei vulvovaginale, care este multi factorială, a fost mult discutată īn literatură. Uneori infecţia micotică poate fi dificil de diferenţiat de colonizarea nesemnificativă deoarece ciuperca este prezentă la 25 % dintre femei şi numai jumătate dintre femeile gravide sau negravide care au ciuperca īn vagin prezintă simptomele infecţiei. Trecerea organismului de la comensal la patogen īn vagin este legată mai ales de schimbări īn biotop, decāt ale fungilor.
La femeia sănătoasă, prin conexiunea inversă negativă, la fel ca orice sistem biologic, vaginul face o poziţie activă faţaă de perturbările din microclimat, căutand să menţină la o anumită valoare efectul candidelor, frānānd acţiunea lor. La apariţia candidelor răspunsul vaginului ca sistem autoreglabil este orientată īn sensul menţinerii echilibrului biocenozei, īn sensul īnlăturării cipercilor sau menţinerii celor existente in vagin īn stare saprofită.
Īn cazurile de receptivitate mică, la femei sănătoase, imediat dupa puseul acut, femeia se vindecă, dacă factorii predispozanţi nu sunt prezenţi.
Īn patogenia vulvovaginitelor candidozice, īn literatură se discută mai mulţi factori care constitue cauze predispozante ale bolii, īn acelaşi timp, aceştia constitue cauzele infecţiilor recidivante cu Candida.
Multe infecţii candidozice sunt autogene, organismul fiind transformat din regiunea anală, dupa defecare; o igienă deficitară, folosirea īn exces a laxativelor, scaune moi, pot contribui la reinfectare. Administrarea de nistatin oral (100000-200000 u ) de trei ori pe zi, īn timpul meselor, diminuează populaţia intestinului de candide şi descreşte inoculorea perineală cu ciuperci disponibile pentru reinfecţie.
Gravidele au o receptivitate crescută pentru candide, Candida albicaus fiind cea mai obişnuită cauză a vulvovaginitelor īn sarcină. Modificările constatate īn sarcină, sunt asemănătoare celor de la sfărşitul ciclului.


Īnainte de apariţia antibioticelor, Plass şi colaboratorii (1931 ) atrag atenţia asupra vulvovaginitelor "recalcitrante " īntālnite la două femei gravide "care erau atāt de severe īncāt determinau şi insomnii din cauza pruritului".
Graviditatea determină modificări vaginale, cu acţiune de protecţie antiimflamatorie maximă cu excepţia Candidei. Īn această perioadă femeile au cel mai acid pH, frecvenţi lactobacili,o īngroşare a epiteliului vaginal şi cel mai mare conţinut īn glicogen; nivelul mare de glucoză şi pH-ul scăzut contribuie la creşterea Candidei.
Mulţi autori atribuie colonizarea mai frecventă cu ciuperci şi proporţia mai mare a vaginitelor micotice la gravide, conţinutului crescut īn glicogen a epiteliului vaginal, scăderii pH-ului, edemului mucoasei şi descuamării mai intense a epiteliului vaginal, sub stimulul hormonilor de sarcină. Problema este īnsă mai complexă decāt existenţa unei sursede carbon mai abundentă care favorizează creşterea ciupercilor, multiplicarea şi aderenţa lor.
Identificarea recentă a receptorilor pentru estrogen şi progesteron īn citosomul Candidei, cu observarea efectului stimulator a acestor hormoni asupra ciupercii, prin determinarea intensificării īnmulţirii şi a virulenţei microorganismului constituie un alt mecanism prin care hormonii din sarcină favorizează candidoze.
Hormonii influenţează deci nu numai modificările din biotop ale pH-ului şi ale conţinutului īn glicogen, ci acţionează şi direct asupra receptorilor din citoplasmă şi probabil favorizează şi aderenţa ciupercilor la celulele epiteliale ale vaginului.
Antibioticele stimulează dezvoltarea candidelor prin următoarele mecanisme:
1) Acţiunea stimulatoare directă asupra fungilor este explicată de unii autori prin faptul că ciupercile asimilează azotul care intră īn compoziţia moleculelor unor antibiotice. Tetraciclina adăugată culturilor face ca ele să se dezvolte mai repede decāt culturile martor fără antibiotic; după alţi autori, īn vitro, antibioticele nu s-au arătat a avea un rol stimulator asupra creşterii candidelor.
2) Īndepărtarea organismelor competitive pentru hrană: avānd un important rol selectiv, īndepărtānd unele microorganisme, antibioticele determină "eliberarea locului" şi īnlocuirea microbilor distruşi prin candide. Uneori există tentaţia de a distruge o populaţie saprofită fără a ţine seama că prezenţa unor asemenea microbi īn complexa biocenoză vaginală, este o necesitate pentru menţinerea şi apărarea integrităţii ei biologice.
Antibioticele reduc populaţia bacteriană protectoare din biocenoza vaginală, mai ales speciile de lactobacili, diminuānd īn felul acesta rezistenţa naturală a colpoecosistemului. Creşterea postantibiotică a Candidelor vaginale, reflectă o creştere a numărului de ciuperci răspāndite īn īntreg organismul, datorită scăderii speciilor din ecosistemul respectiv care īi inhibă multiplicarea. Creşterea frecvenţei candidelor din vagin, de exemplu, este īnsoţită de obicei de o creştere simultană a culturilor de Candida obţinute din tractul gastro-intestinal. Studii asupra florei gastrice a şobolanilor arată că lactobacilii şi Candida albicaus, coexistă īn armonie, fiecare specie colonizānd o suprafaţă anatomică distinctă din punct de vedere histologic: lactobacilii ocupă epiteliul stratificat cheratinizat, iar Candida colonizează şi este ataşată de celulele secretorii ale mucoasei. După īncetarea administrării antibioticului, microflora originală a stomacului se restabileşte şi cele două populaţii continuă să trăiască īn simbioză.
3) Īndepărtarea microorganismelor care produc substanţe fungistatice: microbii gram-negativi secretă substanţe fungistatice care menţin la un anumit nivel numărul de levuri saprofite din vagin. Antibioticele distrug microbii care liberează fugistatice, favorizānd īn acest fel, dezvoltarea candidelor. Şi īn intestin antibioticele suprimă bacterii care produc substanţe inhibitoare antifungice. Din această categorie fac parte Pseudomonas aeruginosa, streptococi, clostridium şi īn special lactobacilii care au acţiune antifungică puternică.
4) Dobias ( ) arată că flora gram-negativă, īn special Escherichiac coli, prin distrugere, eliberează o endotoxină care este un factor stimulator de creştere a candidelor. Acesta, īn timpul tratamentului cu antibiotice, ar fi primum movens al declanşării candidozei; ciupercile se īnmulţesc mult īn intestin şi,pe cale sanguină sau de la nivelul anusului, ajung īn vagin. Această endotoxină este pusă īn libertate şi prin distrugerea florei gram-negative din vagin şi dezvoltarea candidelor de la acest nivel.
5) Sub acţiunea antibioticelor candidele se īnmulţesc mai mult īn intestin şi, īn consecinţă mor īn număr mai mare. Prin moartea lor, candidele eliberează o endotoxină care este foarte iritantă. Pe pielea normală ele produc o iritaţie puternică iar pe mucoase pot determina chiar ulceraţii; lezarea mucoasei intestinale permite pătrunderea fungilor īn sānge. Un tampon cu endotoxine de candide fixat pe mucoase produce o vasodilataţie locală cu hiperemie şi endem. Endotoxina produce şi proteoliză, care, īmpreună cu celelalte modificări determinate de ea, permeabilizează mucoasaintestinală la candide, care prin torentul circulator, ajung īn vagin. Īn vagin, endotoxina provenită de la candidele distruse la acest nivel, produce aceleaşi modificări favorabile dezvoltării candidei.
6) Toate ciclinele, īn special tetraciclina şi cloramfenicolul sunt un factor iritativ local al mucoaselor, atāt la locul absorţiei, cāt şi la cel al eliminării. Această acţiune toxică se exercită, īn primul rānd asupra mucoasei gastro-intestinale, permiţānd asrfel pătrunderea fungilor īn sānge. Īn intestinul subţire al bolnavilor trataţi cu antibiotice cu spectru larg, vilozităţile şi criptele mucoasei prezintă, pe porţiuni īntinse, epiteliul descuamat. Traversarea fungilor, care se produce īn stoluri se face numai īn zonele īn care mucoasa este lipsită de īnveliş epitelial. După trecerea candidelor din tubul digestiv, ele nu mai pot fi influenţate de antifuningicele curent īntrebuinţate.
Tratamentele cortizonice favorizează apariţia candidozei vulvo-vaginale. Īn cursul infecţiei candidozice,administrarea cortizonului are un efect agravant. S-a dovedit că tratamentul cu cortizon are o acţiune de potenţare la om şi la animalele de experienţă. Această potenţare nu este specifică pentru o anumită entitate morbidă, infecţiile bacteriene, virale, cu protozoare şi fungice sunt afectate īn mod asemănător. După inocularea intraperitoneală a unei suspensii de 5x10000000 celule de Candida albinans, precedată de o injecţie de cortizon, se constată la şoareci o mortalitate de 90%.
La animalele carora li s-a administrat cortizonul o zi după inocularea candidelor, mortalitatea a scăzut la 70% iar cānd īntre inocularea candidelor şi administrarea cortizonului intervalul a crescut la o săptămānă, mortalitatea animalelor s-a diminuat la 17,2% .
La bolnavele internate īn spital şi tratate cu corticoizi s-a constatat candidoză vulvo-vaginală la 33,33% iar īn lotul de bolnave cu tratamente simptomatice la 25,95%.
Utilizarea metronidazolului īn tratanentul tricomoniazei şi a vaginitelor nespecifice, favorizează apariţia candidozei,explicată prin acţiunea iritativă a medicamentului asupra mucoasei, care permite candidei să treacă din stare de saprofită īn stare patogenă. Dintre pacientele care au făcut tratament cu o singură doză de metronidazol 6-10% prezintă candidoze posttratament, iar dintre cele care au administrat 7 zile 26,4%.!!!!!!! +pg158.
Flora vaginală
Bacteriile normale care populează vaginul constituie probabil mecanismul cel mai important de apărare īmpotriva colonizării cu Candida. Studii experimentale, pe şoareci "germ free" au arătat uşurinţa cu care aceste animale suferă colonizarea gastro-intestinală cu ciuperci, īn contrast cu lotul martor de şoareci ţinuţi īn mediu obişnuit. Rolul protector al florei vaginale este demonstrat de rapida dezvoltare a fungilor şi instalarea simptomelor, după administrarea sistemică sau locală de antibiotice. Lactobacilii au rolul determinant īn prevenirea populării vaginului şi īn dezvoltarea simptomelor vulvo-vaginitei micotice. Leucocitele sunt absente īn exudatul vaginal, īn vaginita candidozică obişnuită, datorită probabil naturii superficiale a infecţiei. La pacientele cu vaginite micotice simptomatice numărul de lactobacili este scăzut. Candida albicans are potenţialul de a elabora substanţe active bacteriostatice; studii īn vitro au demonstrat că ciuperci din genul Candida, pun īn libertate produse care inhibă dezvoltarea lactobacilului şi a unor germeni Gram-negativi. Īn laborator s-a constat că ataşarea ciupercilor la celulele epiteliale exfoliate este mai redusă cānd acestea au fost preincubate cu bacili lactici.
Vaginita - inflamaţie a pereţilor vaginali - este provocată de cele mai multe ori de o infecţie cu bacterii sau ciuperci (Candida albicans, Trichomonas, Gardenarella vaginalis) de o reacţie la prezenţa unui corp străin (obiect introdus la fetiţe, tampon vaginal uitat, de o alergie la un produs de menţinere a igienei sau de o atrofiere postmenopauzică a vaginului, cauzată de o micşorare a secreţiei hormonale.
Inflamaţia se traduce prin pierderi vaginale anormale (leucoree) uneori sāngerānde, printr-o senzaţie de arsură, prin māncărimi. Raporturile sexuale pot fi dureroase (dispareunie).
O prlevare d secreţii vaginale permite să se stabilească germenele īn cauză.
Tratamentul face apel la aplicaţii locale d antimicozice sau de antibacteriene pe cale generală, īn caz de infecţii cu trichomonas sau cu Gardnerella vaginalis. Īn cazul femeii aflate la menopauză, tratamentul poate cuprinde administrarea locală de hormoni (estrogeni) care refac grosimea şi supleţea vaginului.
La jumătate din fmeile cu fungi īn vagin, aceştia sunt comensali şi nu determină nici un fel de simptome. Cea mai mare parte din clinicienii nu rcomandă tratament decāt dacă bolnava prezintă simptome.
Fungii sunt īn general comensali şi numai facultativ patogeni; īn vulvo-vaginitele recidivante este obligatorie determinarea factorilor predispozanţi şi īlăturarea acestora.
Īn majoritatea cazurilor candidoza vulvo-vaginală rămāne la nivelul vulvei şi vaginului necesitānd un tratament local. Acest fapt are marele avantaj de a beneficia de medicamentele antimicotica actuale, car acţionează īn majoritate numai prin contact.
La această medicaţie care constituie principalul mijloc rterapeutic, se poat adăuga ca tratament adjuvant unele medicamente folosite īnainte de descoperirea nistatinului (1950).
Violetul de genţiană. Īnainte de introducerea nistatinului şi a derivaţilor de imidazol, tratamentul de elecţie īn candidoză a fost un violet de genţiană 1% īn soluţie apoasă. Acest colorant este īntrebuinţat īn tratamentul candidozei vulvo-vaginale, īn special cānd alte tratamente au rămas fără rezultat.
Se recomandă īn prezent īn candidoză ca tratament de elecţie badijonări cu violet de genţiană. Pentru un rezultat optim vaginul trebuie badijonat de 3 ori pe săptămānă timp de minimum două săptămāni. Īn toat cazurile de vaginite cu Candida albicans sau Candida glabrata, violetul de genţiană īn soluţie apoasă are un efect imediat deoarece sunt foarte sensibile la acest agent.
Violetul de genţiană este bine suportat şi rar determină iritaţie locală, este mai greu acceptat de pacinte deoarece pătează tegumentele vulvo-perineale şi lenjeria şi restrānge contactele sexuale.
Antibioticele anticandidozice actuale administrate pe cale orală nu acţionează decāt local, nu trec bariera digestivă şi nu ajung īn circulaţie şi nici la nivelul mucoasei vaginale. Deci, numai tratamentul local poate acţiona asupra candidozelor vaginale.
Antibioticele anticandidozic sunt, īn general - poliene - substanţe organice care conţin īn molecula lor duble legături conjugate, izolate din diferite specii de streptomyces.
Nistatinul (stamicin, micostatin), o tetraenaă izolată īn 1950 dintr-o tulpină de Streptomyces noursei, are īn prezent, cea mai largă utilizare īn tratamentul candidozei. Antibiotic cu acţiune locală, are o eficacitate remarcabilă fungistatică şi fungicidă.Este solubil īn lipide, proprietate utilă antifungicidelor pentru a acţiona asupra sterolilor din peretele majorităţii ciupercilor format din chitină (constituită dintr-un polizaharid şi lipide).
Slaba sa solubilitatea īn apă, face ca, administrat pe cale bucală, să se absoarbă extrem de puţin, să nu atingă īn sānge şi ţesuturi o concentraţie suficientă, să fie ineficace.
Practic, netraversānd bariera digestivă, elimināndu-se īn īntregime prin fecale, administrarea lui pe cale orală este inutilă ( nu trec din intestin īn circulaţie şi nu ajung la nivelul vulvei şi vaginului). Este indicată numai cānd se urmăreşte sterilizarea tubului digestiv. Este lipsită de toxicitate.
Nu este activă asupra bacteriilor şi pentru acest fapt este folosită īn laborator pentru a asigura sterilitatea fungică a mediilor de cultură microbiene.
Īn general pentru vaginita candidozică este preferabilă administrarea de ovule intravaginale (vulvita răspunde la administrarea de creme).
Tratamentul micozelor vaginale cu nistatin local sub formă de globule 150.000 U.I. sau tablete 200.000 U.I. durează cel puţin 14 zile (pānă la 20 de zile) şi nu se īntrerupe īn timpul menstrelor.
Se administrează dimineată şi seara cāte un comprimat īn primele 10 zil, aplicate după o spălăturăvulvovaginală cu soluţie de NaHCO3 10%0 sau cu irigaţii succesive aplicate īnainte de fiecare tabletă de NaHCO3 10%0 şi de H3BO3 5%0 pentru modoficarea pH-ului vaginal.
Durata tratamentului trebuie respectată, deoarece, scurtānd timpul se măreşte riscul de a face recidive.
Īn cazul īn care tratamentul nu dă rezultate sau boala recidivează, trebuie efectuate investigaţii, pentru depistarea factorilor predispozanţ.
Bolnavele cu vulvuvaginite recurente sunt greu d tratat. Infecţiile recurente sunt rezultatul scăderii imunităţii sau a re-infecţiei.
Nu există o schemă terapeutică pentru infcţiile recurente. Dacă se suspectează o infecţie intestinală trebuie prescris nistatin 500.000 U.I. pe cale orală de 4 ori/zi, timp de o săptămānă. Se distinge astfel Candida albicans de la nivelul tractului digestiv şi scade incidenţa recurenţelor.
Important pentru practică este faptul că nistatina este rapid inactivată de lumină, căldură şi oxigen, avānd eficacitate 2 săptămāni de la preparare. Tratamentull dă rezultate īn 80% din cazuri. Vitaminele din complexul B potenţează nistatina.
Tratamentul oral cu nistatin simultan cu cel local efectuat īn scopul eradicării infecţiei intestinale, nu reduce frecvenţa recidivelor.
Ncesitatea tratamentului partenerului masculin nu a fost determinată; partenerul trebuie tratat pentru prevenirea re-infecţiei femeii, fiind cunoscut că antifungicele absorbabile , administrate pe cale orală cu toxicitate redusă active īmpotriva Candideinu sunt īnsă comercializate. Se indică tratament local cu antifungice īn cremă sau unguente, mai frecvent consult dermatologic, numai cānd la nivelul organelor genitale sunt prezente semnele unei infecţii micotice.
Īn principiu, īn cazul recidivelor se recomandă terapie locală imdeiat īnainte de menstruaţie, 2 cicluri succesive Nistatin oral sau Ketoconazol oral, terapie locală cu unul din preparatele respective timp de 7-14 zile, acidificarea vaginului, şi tratamentul partenerului ce constă īn aplicaţii locale de creme de 1-2 ori/zi.
Un alt antibiotic antifungic activ in vitro şi in vivo faţă de Candida albicans este Tricomicina. Este mai toxică decāt Nistatina şi are o acţiune fungistatică inferioară. Se administrează sub formă de ovule vaginale.
Piramicina este o tetraenă, inrudită, dat nu identică cu nistatina. Īn comerţ se găseşte sub formă de cremă 1% şi comprimate vaginale īn 100mg subsatanţă activă. Longhin şi Dumitrescu (1970) raportează vindecări clinice şi micologice īn 90% din cazurile tratate.
A doua generaţie de medicamente antifungice o reprezintă preparatele cu derivaţi de imidazol: Miconazol, Clotrimazol şi Econazol. Cu aceste preparate unii autori raportează rezultate mai bune, alţii asemănătoare cu cele obţinute cu poliene.
Modul de acţiune al acestor commpuşi este asemănător cu al agenţilor antifungici polieni. Efectul lor primar este lezarea pereteluicelular al ciupercii, care are drept consecinţă o modificare a permeabilităţii. Imidazolii pătrund īn celula fungilor, oprind sinteza proteinelor īn general şi a acizilor ribonucleiciīn special.
Avantajele preaparatelor de imidazol constau īn faptul că nu necesită decāt o singură aplicaţie vaginală sear, spre deosebire de nistatin a cărui administrare trebuie făcută de 2 ori/zi şi că durata de aoplicare este mai scurtă de minimum 7 zile.
Dezavantajul lor constă īn faptul că sunt mai soctisitoare şi determină adesea efecte secundare.
Miconazolul, derivat de imidazol, cu spectru larg, este după unii autori mai activ decāt polienele.
Se folooseşte de obicei sub formă de cremă 2% dar şi sub formă de ovule cu 400 mg miconazol.
Cel mai obişnuit mod de administrare est cu ajutorul unui aplicator introdus īn fundul vaginului, plin cu 5g miconazol, zilnic, 7-14 zile, īnainte de culcare.
Moris şi Sugran (1978) constată culturi negative de 20(61%) din 33 de femei tratate 10 zile cu miconazol cremă. Continuānd tratamentul īncă 10 zile obţine vindecarea la īncă 9 din 13.
Autorii concluzionează că timpul optim pentru tratament este de 14 zile. Repina, Sadoii şi Safranova (1985) raportează rezultate excelente, tratānd cu miconazol, 10-14 zile, 45 de bolnave; după 2 şi 6 luni pacientele nu au prezentat īn nici un caz elemente fungice īn colposistem.
Garola şi colaboratorii (1983) reduc durata tratamentului, administrānd medicamentul de 2 ori pe zi, sub formă d tampoane impregnate cu miconazol. Tamponul impregnat cu medicament dimineaţa, este menţinut īn fundul vaginului, de un alt tampon de vată. Blanc şi colabvoratorii (1985) constată o ameliorare netă a simptomelor īn 93,33% din cazurile tratate. (Se mai poate trata şi oral şi I.V īn micozele sistemice).
Īn 5 cazuri de vaginită recidivantă, īn care au obţinut numai o ameliorare moderată a simptomelor, autorii nu au observat decāt 2 eşecuri micologice. Această persistenţă a simptomatologiei clinice se īnsoţeşte īntotdeauna de prezenţa germnilor banali (stafilococi, colibacili, streptococi, enterococi, corinebacterium) īn număr mai mare īn colposistem. Influenţa lor asupra mucoasei vaginale explică īntārzierea ameliorărilorclinice, faţă de vindecarea micologică.
Clotrimazolul derivat de imidazol produs īn 1958, are acţiune antifungică remarcabilă faţă de toate speciile de Candida, izolate, blocānd biosinteza ergosteronului din mebrana citoplasmattică a fungilor; preparatul comercial mai cunoscut este canestebul. Se adiministraeză sub formă de comprimate vaginale a 100, 200 şi 500 mg şi soluţie sau cremă īn strat subţire. Tratamentu; durează īn medie 6 zile. Īn caz de recidive, sau cānd nu s-a obţinut vimdecarea clinică, se poate prelungi pānă la 12 zile. Bolnavele cu recidive vor folosi medicamentul la proimele semne ale bolii, pānă la dispariţia simptomelor adesea numai 24-48 de ore.
Oates şi Davidson (1974) tratează cu clotrimazol două grupuri de bolnave cu vulvo-vaginită micotică evidenţiată clinic şi prin culturi. La un grup, zilnic, seara, se introduc clotrimazol īn vagin timp de 6 zile şi aplică de 2 ori pe zi cremă. La al doilea grup aplică acelaşi tratament timp de 12 zile. Pacientele au fost revăzute la 2 zile, 2 săptămāni şi 10 săptămāni după terminarea tratamentului. Majoritatea pacientelkor observă o ameliorarea a pruritului şi usturimilorla 48 de ore de la īnceperea tratamentului; 88% dintre pacientela cre au efectuat tratament 6 zile nu au mai prezentat simptome şi au avut culturi negative imediat după tratament, dar numai la 50% īnsămānţările pe mediul Sabourand au rămas negative după 10 săptămāni.
Īn al doilea lot īn care pacientele au primit tratament 12 zile, 96% nu au mai prezentat nici un simptom şi au avut culturi negative la 2 zile după terminarea tratamentului; la 10 săptămāni după tratament 50% au prezentat culturi pozitive.
Autorii concluzionează că clotrimazolul este un remediu bun pentru candidoza vulvo-vaginală şi că prelungirea terapiei 12 zile nu are avantaje faţă de administrarea lui 6 zile; consideră că repetarea tratamentului previne recidivele.
MAsteron şi colaboratorii (1977) administrānd clotrimazol, 2 tablete vaginal, zilnic, timp de 3 zile, contată dispariţia simptomelor la 2-4 zile după tratament. La 4 săptămāni constată un eşec la 24, 3% dintre pacientele care au prezentat candidoze repetate īn antecedente şi numai la 4,3 % dintre cele cu infecţie primară. Autorii concluzionează, că īn fiecare caz trebuie cercetaţi factorii care favorizează recidivele şi că nu este indicată o terapie de scurtă durată la femeile cu candidoze īn antecedente; acest tratament este eficace la prima candidoză vulvo-vaginală făcută; de asemenea se poate recomanda un tratament de 3 zile la pacientele care refuză tratamentul de o săptămānă sau care nu cooperează.
18% dintre femeile cu vulvo-vaginită tratată cu clotrimazol prezintă recidive īn primele 12 luni după tratament.
PAcientele preferă de obicei tratamentul īn doză unică cu clotrimazol. O singură doză de clotrimazol de 500 mg formează īn vagin un deposit care este activ cel puţin 3 zile.
La Congresul Mondial de Obstetrică şi Ginecologie de la San Francisco (1982), Forssman şi Milson prezintă un studiu īn care compară rezultatele a trei scheme de tratament: tradiţionalul tratament de 6 zile cu 100 mg clotrimazol intrvaginal, tratamentul cu 200 mg 3 zile şi tratamentul cu o doză unică de 500 mg. Rezultatele īn cele 3 grupe nu diferă semnificativ, la 4 săptămāni după tratament procentele de vindecări clinice fiind de 82% īn grupul tratat 6 zile, de 92% īn grupul tratat 3 zile şi 94% īn grupul tratat cu o singură tabletă vaginală de 500mg; vindecarea micologică a fost de 74%, 84% şi 82 % diferenţele nu sunt statistic semnificative.
La Simpozionul Internaţional de vulvo-vaginite micotice din iunie 1984, Florida (Loendershoot şi colaboratorii) raportează "eficacitatea şi tolerabilitatea clotrimazolului īn doză unică, īn comparaţie cu tratamentul de 6 zile", investigānd 214 candidoze vulvo-vaginale randomizate. Pacientele au fost tratate cu o tabletă conţinānd 500 mg clotrimazol (doză unică sau cu 6 tablete a 100 mg, timp de 6 zile consecutiv).
O săptămānă după tratament s-a observat că testele micologice au fost negative0020īn procent de 89,2% īn cazul tratamentului cu doză unică de clotrimazol şi de 87,5% la tratamentul de 6 zile consecutiv.
La 4 săptămāni dupătratament, culturile micologice au fost negative la 82,4% dintre pacientele care au făcut tratament cu doză unică de clotrimazol şi la 84,5% din pacientele tratate 6 zile.
Se concluzionează că ambele tratamente dau rezultate favorabile, tratamentul īn doză unic este preferat de paciente.
Īntr-un studiu dublu orb randomizat, Fleury şi colaboratorii (1985) compară tratamentul efctuat cu o singură tabletă vaginală a 500mg clotrimazol cu tratamentul de 3 zile făcut cu 2 comprimate a 100 mg/zi.
La 5-10 zile după tratament examenele micologice şi clinice au fost negative la 90% din pacientele tratate cu 500mg clotrimazol īn doză unică faţă de 89% la grupul trtat 3 zile. La 27 de zile după tratament au prezentat culturi negative 75% din prima grupă şi 72 % din cele care au făcut tratament 3 zile. Autorii concluzionează că tratamentul īn doză unică cu clotrimazol este mai indicat.
Clotrimazolul (ca şi miconazolul) a fost utilizat īn candidozele diseminate. Īn doză de 60-100mg/Kilocorp a vindecat 60 din 82 bolnave de septicemie cu Candida.
Preparate cu clotrimazol:
- Canesten (pudră, soluţie, spray)
- Gynocanesten (ovule)
- Clotrimazol (cremă, ovule).
Un alt derivat de imidazol folosit īn tratamentul candidozei vulvo vaginale este Econazolul.
Preparatele farmaceutice cunoscute īn Europa includ ovule vaginale cu 50 mg substanţă activă şi cremă 1%.
Balnor (1978)tratează 880 de pacinete cu culturi pozitive şi simptome de vulvo-vaginită micotică cu ovule vaginale 3 zile consecutiv. A doua cură de 3 zile a fost recomandată numai celor care a 10-a zi de la tratament au prezentat culturi pozitive şi semne clinice de candicoză; s-au vindecat 84,2% din bolnave, autorul nu specifică rezultatele, la 10 săptămāni după tratament. Cohen (1985) tratānd 50 de paciente cu econazol constată după 7 zile de la terminarea tratamentului un eşec la 2 bolnave, iar după 35 de zile la 25%.
Ketoconazolul, un derivat de imidazol sub formă de ovule - un ovul /zi intravaginal timp de 5 zile; oral - o capsulă /zi timp de 5 zile; preparate; nizoral (ovule sau tablete).
Ketoconazolul utilizat īn tratament pe cale bucală dă rezultate bune. Preparatul oral are avantajul de a contribui la distrugerea rezervorului de Candida din tractul gastro-intestinal.
Bennett (1983) consideră că este medicamentul de elecţie īn cazul vulvo-vaginitelor cronice.
Introducerea tratamentului oral este un concept nou īn terapia candidozelor.
Tratamentul vulvo-vaginitelor recidivante este rezumat īn cadrul Simpozionului Internaţional de vulvo-vaginite micotice (Fort Landerdale-Florida, 1984) de către Forssman. Īn vulvo-vaginitele recidivante trebuie eliminaţi factorii prdispozanţi, cānd est posibil.
Tratamentul īn doză unică este preferat de bolnave īn locul celui pe o perioadă mai lungă şi dă rezultate asemănătoare cu cel efectuat īn infecţia primară. Aplicarea intermitentă profilactică, īn doză unică, a medicamentului antifungic, pare a fi metoda pentru reducerea recidivelor.
Alte preparate :
- Pinafucin (natamicină) care se găseşte sub formă de ovule - un ovul /zi timp de 6 zile sau tablete administrate de 4 ori/zi timp de 10-20 de zile. Īn infecţiile recurente se asociază tratamentul local cu tratamentul oral.
- Gyno-Travogen(izoconazol) - ovule; se administrează un ovul, īn doză unică
Īn candidozele diseminate se folosesc amfotericin B şi 5 fluorocitozina.
Amfotericina B se administrează i.v. Prezintă dezavantajul că produca ictere.
VULVOVAGINTA TRICHOMONAZICĂ
Trichomoniaza vaginală
Se datorează infecţiei cu parazitul monocelular flagelat Trichomonas vaginalis sub formă piriformă lung de 15-20 microni cu 4 flageli anteriori şi cu un axistil posterior. Incidenţa este de 8% la femeile sănătoase şi de 21% la ginecopate. Tratamentul se face cu: metronidazol, tinidazol şi ornidazol.
Aceştia pătrund īn celula parazitului unde gruparea 5-nitro este redusă īn condiţii de reacţii redox clular anaerob. Se produce o hidroxilamină, care īmpreună cu ADN formează un compus inactiv care inhibă sinteza ADN şi ARN.
Vaginita trisomonazica se caracterizează, din punct de vedere clinic, prin lucoree abundentă, galben-vrzuie, cu miros de mucegai. Subiectiv, femeia prezintă prurit, dispreunie, uneori tulburări urinare (disurie, polakurie). Local, se constată o biperemie accentuată, edem. Examenul bacteriologic direct pune īn evidenţă Trichomonas Vaginalis.
Acidificarea vaginului sau folosirea unui antiseptic uşor sau a Betadinului sunt eficiente pentru diminuarea simptomatologiei, dar nu īn tratamentul curativ. Tratamentul se va adresa simultan ambilor parteneri, iar contactul sexual pe parcursul tratamentului ste interzis.
Tratamentul profilactic constă īn respectarea regulilor de igienă genitală şi sexuală, evitarea contaminării intrafamiliale prin utilizarea īn comun a obiectelor de toaletă şi lenjeriei.
Tratamentul curativ contă īn administrarea de preparate cu acţiune antiparazitară.
Medicamentul de lecţie folosit este Metronidazolul, Metronidazolul (Flagyl) est un derivat sub formă de comprimate orale de 250 mg c şi comprimate vaginale de 500 mg.
Tratamentul va fi făcut obligatoriu de ambii parteneri. Se administrează 4 comprimate orale/zi timp de 10 zile. Comprimatele vaginale 0,5 g vor fi introduse cāte unul seara la culcare, după toalete, timp de 10 zile. Aplicarea va fi precedată de o irigaţie cu ceai de muşeţel, iar īn zilele următoare cu acid lactic 15 %0 sau irigări alternative acide şi alcalinizate. Īn timpul tratamentului se va evita consumul de alcool, din cauza posibilităţii apariţiei unor reacţii adverse.
Trichomoniaza vaginală se poate asocia cu maniliaza.
Īn infecţii asociate se poate folosi Tricomicon car conţine: metronidazol, cloramfenicol şi miconazol īn aplicaţii locale cāte 1-2 tablete /zi timp de 7-14 zile.
S-a preparat din lactobacili vaginali un vaccin solco-trichovac car prin anticorpii īncrucişţi blochează aderenţa parazitului la celulele epitelialeşi prin complexe imune, imoblizează parazitul şi īl lizează stimulānd macroflagele, creşterea fagocitozi parazitului şi creşterea imunităţii celulare.
Persistă şi īn prezent unele controverse cu privire la posibilul rol teratogenic al Metronidazolului.
Cu toate că nu există studii care să-i susţină rolul teratogenic, nu se recomandă administrarea lui īn primul trimestru de sarcină, ci se foloseşte Clotrimazol.
Īn situaţia īn ncare există tulpini de Trichomonas vaginalis rezistente la Metronidazol, se recomandă adminsitrarea de 2-4 g/zi timp de 2 săptămāni.
Fasigynul (Tinidazol, Tiprogyn 500) este un alt derivat al nitroimidazolului, utilizat īn tratamentul trichomonazei genitale, cu eficacitate superioară. Se administrează concomitent ambilor parteneri, īn doză orală unică de 2g (4 comprimate a 500 mg).
Tinidazolul traversează bariera placentară. Este contraindicat īn primul trimestru de sarcină şi la lehuzie, este excretat īn laptele matern
Tinidazolul poate continua să apară īnn laptele matern timp de 72 de ore după administrare. Femeile nu trebuie să alapteze cel puţin 3 ziler după īntreruperea tratamentului cu Tinidazol.
Este contraindicat consumul băuturilor alcoolice īn timpul administrăriilui deoarece poate dezvolta reacţii disulfiram-like (hiperemie, colici abdominale, vărsături, tahicardie)

Ornidazol (Tiberal) - recomandat īn trichomonaza (provocată de Trichomonas vaginalis), vaginite, vulvite, uretrite. Se prezintă sub formă de comprimate orale de 250 mg şi 500 mg ornidazol.
Īn trichomoniază (formă cronică) tratamentul se face timp de 5 zile cāte un comprimat dimineaţa şi seara (după mese) şi un comprimat vaginal seara.
Pntru evitarea reinfestării, partenerul trabuie suspus aceluiaşi tratament. La copii, doza este de 25 mg/Kg corp/zi.
Este contraindicat īn afecţiuni neurologice şi hipersensibilitate faţă de acest medicament.
Nu se administrează īn primul trimestru de sarcină.
Pot apărea reacţii adverse sub formă de vertij, cefalec şi tulburări gastro-intestinale, rar reacţii cutanate.
Vaginita sau Haemophilus vaginalis
Vaginita cu Haemophilus vaginalis mai este denumită şi Gardnerealla vaginalis şi ar o incidenţă de 10-15%. Agentul patogen este un bacil mic gram negativ care parazitează suprafaţa celulelor pavimentoase descuamate. Tratamentul ste dificil şi se realizează cu metronidazol per os 2x0,500g/zi, timp de 7 zile.
Se foloseşte şi tratamentul cu cefalexin (Keflex), ampicilină şi tetraciclină 4x0,500g/zi timp de 7 zile comprimate şi creme cu trisulfamide aplicate local intravaginal de 2 ori pe zi timp de 10-15 zile.
Oxitetraciclina (teramicina) sub formă de comprimate vaginal timp de 10 zile şi nitrofurazolul (furacin) cāte 2 tablete local pe zi timp de 10-14 zile, dau rezultate bune.
Vaginita nespecifică (cu floră microbiană polimorfă)
Este o infecţie vaginală īn care nu se pot izola agenţi infecţioşi specifici dar se identifică germeni patogeni ca streptococi, stafilococi, colibacili, micrococi, psedomonas, Protens bacteroides fragilis şi alţii.
Exacrebarea patogenităţii acestora este favorizată de factori traumatici sau hormonali (carenţa estrogenică).
Diagnosticul clinic se stabileşte pe baza simptomelor comune vaginitelor: lucoree cu caractere patologice, prurit, senzaţie de arsură locală. Exudatul vaginal (EV) va constata mucoasa vaginală congestionată, leucoreea abundentă fetidă. Īn urma exemenului bacteriologic, īnsoţit de cultură şi autobiogramă ????????? din secreţia vaginală, se evidenţiază germenii patogeni şi sensibilitatea lor la antibiotice.
Tratamentul constă īn irigaţii vaginale cu soluţii antiseptice, după care se vor introduce ovule, avānd īncorporate īn compoziţia lor antibioticul la cre este sensibil germenele şi la care se asociază obligatoriu nistatin sau stamicin.
Īn raport cu etapele biologice ale femeii se descriu vulvo-vaginitele prepubertare şi senile. Īn ambele situaţii acestea sunt favorizate de carenţa estroigenică. De aceea īn compoziţia creionaşelor vaginale la fetiţe şi a ovulelor la femei se va adăuga un preparat estrogenic (estradiol, sintofolin).

 Diareea - cum sa scap de diaree?
 INFECTIA CU HAEMOPHILUS INFLUENZAE TIP B (HIB)
 INFECTIA CHIRURGICALA DIFUZA
 INFECTIA DE TRACT URINAR

Copyright 2005-2013 Contact | Adauga articol

HomeAlimente si rolul lor in sanatate. EseuriDieta, Retete de slabire, Cure Naturiste si Proiecte MedicinaTratamente si Terapii Naturiste in lucrari de licenta/rezidentiat. Tratarea bolilor intr-un mod sanatosBoliMedicamente si referate necesare pentru sanatatea ta.HomeAlimenteDietaTratamente NaturisteBoliMedicamente