Sarcina este o stare fiziologică la un organism matern sănătos sau cu o funcţie renală anterior lezată : latentă sau manifestă.

Sarcina impune organismului matern numeroase mecanisme adaptative. La nivel renal creşte fluxul plasmatic cu 50-80% şi consecutiv creşte FG. Ca urmare, la gravide avem valori mai mici ale ureei, creatininei, acidului uric; glucozuria (lactozuria) şi aminoaciduria sunt normale în sarcină.
O creatinină serică peste 0,8mg% şi acid uric peste 4,5mg% sunt patologice şi necesită investigaţii suplimentare.
TA scade la gravide cu aproximativ 10mmHg. TA distolică peste 75mmHg în trimestrul II şi peste 85mmHg în trimestrul III (sau o creştere cu peste 10-15mmHg faţă de valorile anterioare sarcinii) sunt considerate patologice.

Examenul clinic (prezenţa edemelor), controlul TA şi al examenului de urină (proteinuria) sunt elemente esenţiale în monitorizarea femeii gravide.

Afecţiunile renale în cursul sarcinii cuprind:
1. Preeclampsia sau toxemia gravidică primară fără antecedente vasculorenale (nefropatia gravidică primară) apare la primipare fără antecedente vasculorenale, în trimestrul III de sarcină. Mecanismul esenţial este ischemia uteroplacentară care eliberează substanţe vasoactive care lezează endoteliul vascular glomerular cu scăderea fluxului plasmatic renal. Se creează un cerc vicios autoîntreţinut.
Triada simptomatică a preeclampsiei cuprinde:
- hipertensiune (definită mai sus),
- proteinurie uşoară sau importantă până la SN
- edeme prin retenţie hidrosalină.

Tratamentul este de urgenţă şi constă în controlul TA (Diazoxid iv, Nifedipin). Netratată apre hipereflexie osteotendinoasă şi convulsii (eclampsie) : Diazepam, sulfat de magneziu în convulsii. Eliminarea produsului de concepţie şi a placentei prin cezariană.
Prognosticul matern este bun, cu restituţio "ad integrum" post partum.
În formele severe pot să apară complicaţii cardiovasculare şi cerebrale ale HTA. Riscul de moarte fetală este crescut în eclampsie. În procent redus poate să apară IRA prin necroză tubulară acută (pacientele rămân în program de dializă cronică).

2. Eclampsia supraadăugată unei afecţiuni vasculare (HTA cronică) sau renale preexistente - apare în primele luni ale sarcinii. Gravida prezintă o creştere accelerată a valorilor TA şi proteinurie. Simptomatologia şi atitudinea terapeutică sunt similare cu eclampsia primitivă, cu avort spontan sau indus. Sindromul reapare la viitoarele sarcini.

3. Sarcina la mame cu afecţiuni renale anterioare latente: relaţia sarcină - boală renală este variabilă: sarcina poate diminua sau agrava o afecţiune renală; boala renală poate să nu influenţeze sarcina sau poate determina avort, moarte intrauterină, naştere prematură sau făt dismatur la termen.
Bolile renale clinic manifeste cu HTA importantă sau IRC au evoluţie nefavorabilă în sarcină. Afecţiunile renale cu TA normală şi cu funcţie renală normală sau uşor alterată nu par să afecteze evoluţia sarcinii.
Relația sarcină - boală renală cunoscută se urmăreşte prin controlul TA şi a proteinuriei în dinamică.

	ASTIGMATISM, CATARACTA, MIOPIE, PRESBITISM, STRABISM
	OBEZITATEA, EXCESUL DE GREUTATE
	EPILEPSIILE
	SPASME, SPASMOFILIA, TETANIA
	SISTEMUL GENITAL
	INFECTIILE TRACTULUI URINAR
	TIUITURI, ACUITATE AUDITIVA, POCNITURI, OTITA, SURDITATE
	CIROZA HEPATICA
	PLEUREZIA
	HIPOMENOREA, TULBURARI ALE MENSTRUATIEI, TULBURARI ALE CICLULUI, CICLURI NEREGULATE, CICLURI FOARTE ABUNDENTE