Interogatoriul urmareste sa descopere factorii mecanici, termici, chimici sau in-fectiosi care provoaca afectiuni bucale. Ne vom interesa de cauzele mecanice; din- tre substantele chimice, amintim acizii si bazele (acid acetic, soda caustica), bis-mutul, mercurul, plumbul, fosforul.

Exista boli generale care pot avea manifestari bucale: diabetul zaharat, scorbutul, sindroamele hemoragipare, leucemia, agranulocitoza. Bolile infectioase (sifilisul, I tuberculoza, scarlatina, varicela, rujeola) pot determina semne caracteristice bucale.

Simptomele functionale se manifesta prin gust neplacut, senzatia de arsura, dureri spontane, permanente sau ocazionale, legate uneori de alimentatie; uneori apar dureri cu caracter de intepaturi si cu iradieri spre urechi.

La nivelul faringelui pot aparea tulburari la inghitire. Deseori se intalneste hipersalivatie.

Examenul obiectiv trebuie facut metodic: se incepe cu inspectarea fetei, apoi se inspecteaza buzele, care se vor rasfrange usor pentru a le examina mai bine, apoi bolnavul este invitat sa deschida gura cat mai larg si se inspecteaza mucoasa, ajutandu-ne de o spatula sau de apasatorul de limba.

Mirosul gurii si al aerului expirat poate aduce date importante.

Limba se examineaza cerand bolnavului sa o scoata din gura.

Fata interna a obrajilor, examinata cu atentie, poate fi revelatoare pentru unele boli.

Examenul gingiilor este de asemenea important; paloarea lor apare in anemii, iar gingivite caracteristice se intalnesc in intoxicatii cu metale, cu scorbut, diabet.

Dintii intereseaza pentru anomaliile de implantatie (sifilis congenital) macro-sau microdentitie, "dinti semilunari" (sifilis congenital), carii dentare, paradentozel (diabet); granuloamele radacinilor dentare constituie frecvente focare de infectie.

Examenul faringelui pune in evidenta angine de diferite tipuri: catarala sau eritematoasa, pultacee, flegmonoasa, ulceroasa, pseudo-membranoasa, ulcero-mem-branoasa, necrotico-gangrenoasa.   

                                                                 
Tulburarile de salivatie pot fi revelatoare pentru unele boli. Hipersalivatia (ptia-lism) se intalneste in stomatite, in nevralgia de trigemen, in stenoza esofagiana, in boli ale bulbului rahidian.

Ptialismul poate fi exagerat, saliva revarsandu-se in afara (sialoree) si se consta­ta in stomatita mercuriana si saturnina, tabes, encefalita, turbare.                           

Salivatia diminuata sau suprimata (xerostomie, asialie) se poate intalni in marile deshidratari sau in intoxicatii cu beladona.