Definiţie
Este definită de creşterea valorilor presiunii arteriale sistolice şi diastolice şi este un factor de risc pentru complicaţii coronariene, renale sau neurologice (afectarea organelor ţintă sau visceralizarea TA). (tabel 16).

Tabel 16. Definiţa şi clasificarea valorilor TA (mmHg)
Categorie Sistolică Diastolică
Optimă 120 80
Normală 120-129 80-84
Normal crescută 130-139 85-89
Grad 1 de hipertensiune (uşoară) 140-159 90-99
Grade 2 hipertensiune (moderată) 160-179 100-109
Grade 3 hipertensiune (severă) > 180 > 110
Hipertensiune izolată sistolică > 140 90

*Dacă există valori din clase diferite ale TA sistolice şi diastolice se ia īn considerare categoria cea mai mare. După WHO-ISN 1999

Prevalenţă
La adultul tānăr şi de vārstă medie, TA predomină la sexul masculin. Numărul bolnavilor de HTA creşte atāt la femei cīt si la bărbaţi cu egalizarea pe sexe, iar pe măsura īnaintării īn vārstă raportul se inversează. După menopauză femeile dezvoltă mai frecvent HTA decāt bărbaţii la aceeaşi vārstă.
Factori de risc
Oricine poate dezvolta hipertensiune arterială, dar unele persoane sunt mai predispuse: īn familii de hipetensivi, la populatia afro- americană comparativ cu populaţia albă HTA apare mai devreme şi evoluează mai sever.
Factorii ereditari sunt semnifcativi prin predispoziţia legată de natriureză; membrii familiei pacientului hipertensiv trebuie să-şi controleze tensiunea arterială īn mod regulat mai ales că HTA poate să nu prezinte semne sau simptome alarmante.
Clasificarea etiologică a HTA este redată īn tabelul 17

Tabel 17. Clasificarea etiologică a tensiunii arteriale

Ghid de diagnostic şi tratament vol I, L.Gherasim, Hipertensiune a arterială. pag. 44
Investigarea curentă a pacienţilor hipertensivi
Trebuie obtinuţe un istoric şi un examen fizic amănunţit la toţi pacienţii hipertensivi, completat cu investigaţii de rutină.
Trebuie stabilit diagnosticul de HTA prin măsurarea corectă a TA după 5 minute de repaus, (culcat sau şezānd), braţul să fie la nivelul inimii. La vārstnici, diabetici TA se va măsura şi īn ortostatism, imediat şi la 2 minute de la schimbarea poziţiei.
Nu se consumă cafea īnainte sau să nu fumeze cu maxim 15 minute īnainte de măsurarea TA. Se preferă sfingomanometrul cu mercur, 2 determinări la 5 minute/vizită, şi 3 seturi de determinări īn ambulatoriu la interval de cel puţin o săptămānă.
Evaluarea paraclinică presupune depistarea etiologică a HTA (vezi tabel 17; 18), afectarea organelor ţintă şi bolile asociate, factorii de risc cardiovascular asociaţi, toate acestea putānd influenţa deciziile terapeutice.
Investigaţiile paraclinice īn cazul pacienţilor hipertensivi
Examene de rutină:
. Ex. de urină: hematurie, proteinurie, glicozurie
. Electroliţii şi creatinina serică
. Glicemia
. In serul total: LDL, HDL colesterol Trigliceide acid uric
. Electrocardiografie
. Alte explorări adresate unor grupuri de pacienţi sunt redate īn tabelul

Tabelul 18. Alte invesigaţii īn cazul HTA secudare sau severe

Ghid de diagnostic şi tratament vol I, Hipertensiune aarterială, L.Gherasim, pag. 50

La acestea se adaugă examele pentru determinarea afectării organelor ţintă: examneul fundului de ochi, ecografia cardiacă pentru depistarea hipertofiei ventriculare stāngi, a disfuncţiei ventriculare diastolice şi sistolice a VS, ecografia abominală renală şi a galndelor suprarenale, angiografie RMN pentru fluxul īn arterele renale şa.
Stadializarea HTA

Tabelul 19. Stadializarea hipertensiunii arteriale īn funcţie de afectarea organelor ţintă

Ghid de diagnostic şi tratament vol I, L.Gherasim, Hipertensiunea arterială, pag. 43

Tabelul 20. Stratificrea riscului pacienţilor cu HTA

După WHO-ISN 1999.
Stadializarea HTA este redată īn tabelu 19 şi stratificarea riscului pentru evaluarea prognosticului este redată īn tabelul 20.
Tratamentul nefarmacologic al HTA
Sunt indicaţii care trebuie respectate de toţi pacienţii hipertensivi, precum şi de cei al caror istoric familial de HTA are o pondere importantă sau al cei cu hipertensiune de graniţă. Este posibil ca măsurile respective să reducă dozele sau chiar necesitatea tratamentului medicamentos pentru controlul tensiunii arteriale.
La pacienţii cu HTA moderată, care nu prezintă complicaţii cardiovasculare sau afectarea organelor ţintă, răspunsul la măsurile respective ar trebui să apară īn primele patru-şase luni de evaluare. Aceste reguli sunt valabile şi īn timpul tratamentul HTA.
Atunci cānd valorile TA impun ca tratamentul medicamentos să fie introdus mai devreme, este recomandabil ca măsurile non-farmacologice să fie iniţiate īn paralel cu administrarea medicaţiei hipotensoare.
O altă măsură preventivă şi curativă cu caracter general este īntreruperea fumatului, care creşte riscul unui infarct acut de miocard sau unui accident vascular cerebral.
Măsuri profilactice şi curative cu caracter general
Orice persoană, indiferent de rasă, vārsta, sex sau ereditate, poate să prevină apariţia sau evoluţia HTA prin:
1. Menţinerea unei greutăţi optime, acădere ponerală īn caz de obezitate.
2. Activităţi fizice moderate.
3. Consum de alimente cu conţinut scăzut īn sodiu.
4. Consum de alcool īn cantităţi moderate.
Consumul de alimente cu continut scăzut īn sodiu
Afro-americanii şi vārstnicii sunt mult mai afectaţi de consumul de sare. Deoarece nu există un mod exact de a afla persoanele ce vor suferi de pe urma excesului de sodiu, este de preferat o limitare a consumului de sare pentru a preveni HTA. Se pot consuma īn jur de 6g de sare pe zi, echivalentul a 2400 mg de sodiu (o linguriţă de sare de masă/zi). Se vor elimina toate alimentele cu conţinut crescut de sare din dieta zilnică. Sunt de preferat legumele proaspete, carnea de pasare, peste, porc sau vită congelate, sau conservate fără sare.
Evitarea excesului de:
- grăsimi, carbohidraţi, proteine. Este esenţială limitarea aportului de lipide, īn special grăsimi saturate de origine animală şi īn special carnea şi preparatele de porc.
- cafeină şi de băuturi ce contin cafeină: cafea, ceai negru, cocacoa (pot creşte tensiunea arterială, dar numai temporar).
-stresul poate induce creşterea tensiunii arteriale şi prin efect cumulat īn timp poate duce la HTA.
Chiar la normoponderali se vor evita alimentele cu conţinut crescut de lipide şi un număr mare de calorii: untul, margarina, carne grasă, brānza fermentată , prăjeli, prajituri, bomboane, etc.
Se vor consuma:
- alimente cu continut scăzut īn calorii si lipide:
. carne de pui sau curcan la cuptor, grătar sau fiartă (fără piele); peşte; file de muschi fără grăsime ;
. lapte degresat, brānză nesărată ;
. fructe si legume proaspete, congelate sau uscate ;
. cereale şi pāine cu conţinut redus de sare ;
-alimente bogate īn amidon şi fibre vegetale - acestea reprezintă un substituent excelent pentru lipide, au un conţinut redus de calorii, dar bogat īn vitamine şi minerale: fructe, legume, cereale, orez, şa.
Activitate fizică regulată
Activitatea fizică regulată reduce riscul afecţiunilor cardiace, reduce nivelul de colesterol din sānge, creşte nivelul de HDL-colesterol şi ajută la controlul greutăţii (tabelul 21) şi al TA.
Persoanele active au un risc cu 50% mai scăzut de a face HTA faţă de persoanele sedentare.

Tabel 21. Consumul de calorii īn timpul activităţilor fizice

Activitatea Calorii consumate pe oră
Bărbaţi Femei
Activităţi usoare 300 240
Activităţi moderate (mersul pe jos 5-6 km, mersul pe bicicleta 8-10 km şa) 460 370
Activitati intense (alergare uşoară 15 km, fotbal, īnot şa) 730 580
Activităţi foarte intense (alergare intensă 12 km, tenis, ski şa) 920 740

Menţinerea greutăţii optime sau scăderea ponderală īn caz de obezitate este o măsură extrem de importantă īn controlul TA. Chiar pierderi ponderale mici sunt importante pentru a preveni HTA.
Dieta trebuie să fie īnsă moderată şi să asigure o scădere ponerală progresivă, īn medie de 250g/săpt. Este importantă şi necesară creşterea activităţii fizice zilnice şi combaterea sedentarismului.

Tratamentul medicamentos al HTA
Ţinta tratamentului antihipertensiv este atingerea unor valori ale tensiunii arteriale sistolice<140mmHg (ideal sub 120mmHg), iar ale tensiunii arteriale diastolice<85mmHg (ideal sub 70mmHg), nivelul minim acceptabil de control .
Tratamentul antihipertensiv se iniţiază la toţi pacienţii care, īn mod constant, prezintă valori ale TA sistolice peste 160mmHg sau a TA diastolice peste 100mmHg.

Tabel 22. Priciplele hipotensoare uzuale
CLASA DE MEDICAMENTE INDICATII CONTRAINDICATII
De electie Posibile De elecţie Posibile
Diuretice tiazidice

Nefrix Vārstnici
HTA sistolică
Insuf cardiacă DZ Guta Dislipidemie
Inhibitorii enzimei de conversie ai angiotensinei (IEC)

Enalapril,Ramipril Insuficienţa cardiacă
Disfuncţia ventriculului stāng
După infarct
Nefropatie diabetică DZ II Insuficienţa renală cronică
Sarcina
Stenoza
de arteră renală
Hiperkaliemie Tuşitori cronici
Antagonsitii receptorilor de angiotensină II

Sartanii Tuse indusă de IEC
Nefropatia diabetica din DZ tip I Insuficienţa cardiacă
Intoleranţa la alte droguri antihipertensive Sarcina
Stenoza bilaterală de a. renală
hiperkaliemie Arteriopatia periferică
ß-blocante

Atenolol, Bisoprolol, Metoprolol
Infarct miocardic
Angina pectorală
Insuficienţa cardiacă Insuficienta cardiacă
(Mai ales cele cardioselective) Astm
BPOC
Blocuri AV gr 2 şi 3
Disfuncţii sexuale Insuficienta cardiacă decompensată
Arteriopatie periferică
Antagonisti de calciu
(dihidropiridine)

Felodipină, Amlodipină Hipertensiune sistolica izolata la pacienti varstnici
Angina vasopastică
Artriopatii periferice st III Vārstnici cu tulburări circulatorii cerebrale
Nu īn encefalopatia hipertensivă IM acut
Angor instabil
BAV gr. 2 sau 3
Alfa-blocante

Doxazosin Hipertrofie de prostată Dislipidemie
Scăderea toleranţei la glucoză Incotinenţa urinară Hipotensiune posturală
Insuficienţa cardiacă
Tratamentul medicamnetos al pacienţilor care au valori constante ale TA sistolice situate īn intervalul 140-159 mmHg sau īntre 90-99 mmHg se va iniţia īn funcţie de prezenţa sau absenţa leziunilor organelor ţintă şi/sau a bolilor asociate: cardiopatia ishemică, diabetul zaharat.
La majoritatea pacienţilor hipertensivi se preferă doze scăzute de diuretice tiazidice sau de inhibitori de enzimă de conversie, ca tratament de primă intenţie (Tabel 22, 23) īn absenţa contraindicaţiilor sau a necesităţii de a folosi alţi agenţi antihipertensivi īmpusă de imposibilitatea de control a valorilor TA (tabelul 22). Ideal ar fi ca medicamentul hipotensor să fie eficient īn doză zilnică unică.

Tabelul 23. Atitudinea practică īn managementul pacientului cu HTA

Recomandarile Societăţii Britanice de Hipertensiune pentru managementul hipertensiunii. BMJ, 2002; 319: 630-5.

Pentru instituirea răspunsului complet la tratamnetul introdus ar trebui aşteptat cel puţin patru săptămāni, cu excepţia situaţiei īn care este necesară scăderea mai rapidă a TA (uregenţel hipertensive, ischemia miocardică şa). Dacă primul medicament este bine tolerat, dar răspunsul este slab sau insuficient, este indicată īnlocuirea cu un medicament alternativ, īn situaţia īn care HTA este medie sau necomplicată.
Īn formele severe sau complicate de HTA este mai sigur să se adauge alte medicamente, pas cu pas, pānă cānd se atinge valoarea de control a TA. Dozele trebuie mărite progresiv, sau se asociază doze mici din mai multe hipotensoare evitāndu-se efectele secundare care apar la doze mari.
Tratamentul poate fi redus, mai tārziu, dacă TA coboară şi se menţine mult timp sub nivelul optim.
Terapia de prevenţie a bolilor coronariene
Trebuie administrate medicamentele care reduc riscul cardiovascular: aspirina şi statinele. Pentru prevenţia primară se recomandă 75 mg aspirina, īn cazul pacienţil hipertensivi īn vārsta de cel puţin 50 ani, la care controlul TA este satisfăcător (<140/89 mm Hg).
Pentru prevenţia secundară (atunci cānd există dovezi de boală cardiovasculară - angină sau infarct miocardic, terapia cu statine este indicată atunci cānd colesterolul seric total este >5.0 mmol/l.

	ASTMUL, TUSEA (ABUNDENTA, USCATA), BRONSITA
	PERICARDITA
	INFLAMATIA PULPEI DENTARE
	HEMIPLEGIA
	RUJEOLA
	CEFALEELE, DURERILE DE CAP, MIGRENELE
	TUBERCULOZA
	METRORAGIA, MENORAGIA, FIBROMUL UTERIN, POLIPII UTERINI
	ASTIGMATISM, CATARACTA, MIOPIE, PRESBITISM, STRABISM
	SISTEMUL VENOS