In psihiatrie, pe langa bolile bine delimitate ca entitati morbide - cum sunt schizofrenia, psihoza maniaco-depresiva, epilepsia, paralizia generala progresiva etc. -se intalnesc tablouri psihice patologice de granita sau marginale, printre care si psihogeniile. Psihogeniile cuprind totalitatea tulburarilor psihice nevrotice si psihotice, determinate de factori etiologici psihogeni si favorizate de factori somatici si constitutionali.
Tablourile psihice ce apar in urma unor evenimente, trairi stresante - fie imediat, fie dupa un timp de incubatie - si a caror evolutie este dependenta de continutul psihozei, se numesc psihogenii. Se descriu doua categorii de psihogenii:
- de intensitate psihotica sau psihoze reactive;
- de intensitate nevrotica sau nevroze.
PSIHOZELE REACTIVE ACUTE (sau > soc")Aceste psihoze sunt declansate de evenimente stresante (cutremure, incendii, inundatii, bombardamente). Pot dura de la cateva ore, la 2 - 3 saptamani si se caracterizeaza prin stari de agitatie psiho-motorie sau stare de stupoare, cu imobilitate motorie, cu indiferenta afectiva. La iesirea din starea afectiva de soc, pacientul are amnezie lacunara. O alta varianta a reactiilor psihogene este fuga patologica. Declansata tot de stari exceptionale psihogene - panica, foc, decesul unei persoane iubite etc. - se manifesta prin tulburari de constienta de tip crepuscular, cu fuga fara tinta. La risipirea fenomenelor acute psihotice, bolnavul prezinta amnezie.
PSIHOZELE REACTIVE PRELUNGITEDureaza de la cateva saptamani, la cateva luni de zile si apar la cei care au suferit un traumatism psihic de intensitate mai mica decat in cazurile amintite mai sus, dar care a actionat un timp mai indelungat (situatia indivizilor expatriati, cei retinuti in prizonierat sau detentie etc). Pe plan clinic aceste reactii psihogene implica mai multe manifestari.
a) Depresiunea reactiva se insoteste de tulburari de perceptie de tip halucinator, care reprezinta, de obicei, cauza declansatoare, realizand un fel de ecou al psi-hotraumei.
b) Paranoidul reactiv prezinta idei delirante, strans legate de cauzele care au produs starea reactiva.
Sunt 
          cunoscute delirurile de persecutie si urmarire ale indivizilor cu defecte 
          fizice - delirul de persecutie si urmarire al surzilor, orbilor sau 
          al celor cu alte malformatii fizice. O forma aparte de reactie paranoida 
          poate aparea la indivizii sanatosi, care traiesc in imediata apropiere 
          si cu puternice legaturi afective cu bolnavii 
          psihici deliranti. Astfel, se cunosc cazuri de adevarata contagiune 
          psihica intre soti, frati, surori, mama - fiica, fiu sau profesor - 
          discipol, ambii avand o personalitate defectuala, caz in care delirul 
          celui bolnav este indus individului sanatos, care ia intreaga atitudine 
          a inductorului.
c) 
            Iatrogeniile sunt unele stari psihice, deosebite prin modul lor de 
            aparitie, si anume cauzate de atitudinea gresita a personalului medico-sanitar 
            fata de individul bolnav, diagnosticat sau inca nediagnosticat. In 
            general, se recomanda o atitudine blanda, calma, incurajatoare. Oricat 
            ar fi diagnosticul de grav, bolnavul nu trebuie mintit, dar nici nu 
            trebuie sa i se zugraveasca boala si prognosticul ei in culori cenusii. 
            Trebuie sa se tina seama si de personalitatea bolnavilor - celor anxiosi 
            sau depresivi trebuie sa li se vorbeasca calm, insuflandu-le mult 
            curaj, dovedindu-le, prin exemple, cazuri de vindecare, aratandu-li-se 
            posibilitatile de Tratament. Vizita la patul bolnavului trebuie sa 
            se realizeze sub forma unei convorbiri cu acesta, evitandu-se discutiile 
            soptite sau in termeni savanti intre medici sau personalul auxiliar. 
            Nu trebuie discutate cazurile grave, arborand o mimica ingrijorata, 
            transmitandu-i-se bolnavului o stare de panica, de nesiguranta. Explicand 
            bolnavului ce trebuie sa faca in scopul vindecarii sale, de la un 
            stadiu la altul, administrandu-i-se medicamentele cele mai indicate, 
            in timp suficient si in dozele prescrise, se face psihoterapie si 
            nu se dezlantuie iatrogenii.
Tratamentul 
            psihozelor reactive consta in inlaturarea elementelor sau situatiilor 
            traumatizante - deziderat de multe ori realizabil, dar nu suficient. 
            Sedarea acestor bolnavi se face prin ansamblul chimioterapie, cu sedative, 
            hipnotice, neurotonice, euforizante, dezinhibante, anxiolitice, psihotone. 
            Concomitent chimioterapiei, se impune psihoterapia rationala, individuala 
            sau de grup, care se aplica si in convalescenta, tinandu-se seama 
            de bagajul constitutional si nivelul intelectual al personalitatii 
            pe care s-a grefat reactia psihogena.