Definiţie
Este cea mai frecventă formă clinică a cardiopatiei ischemice şi are ca principal simptom durerea anginoasă.

. Definitie (O.M.S. - 1951) : "CI este afectiunea cardiaca acuta sau cronica care rezulta din reducerea sau intreruperea aportului sanguin la miocard, in asociere cu procese patologice in sistemul coronarian".
. Clasificarea CI adoptata de O.M.S. este urmatoarea :

1. CI dureroasa, care cuprinde
Sindromul coronarian acut : - angina pectorala;
- infarctul miocardic;
- sindromul intermediar;
2) CI nedureroasa.
Etiopatogeneza
In 90 - 95 % din cazuri CI este datorata aterosclerozei coronarelor.
Factorii de risc aterogen : hiperlipoproteinemia ( in particular, hipercolesterolemia), HTA, fumatul, sedentarismul, obezitatea, diabetul zaharat, stress-ul.

Angina Pectorala (A.P.)
Clasificarea
O.M.S. (1979) distinge doua categorii :
I. A.P. Instabila
II. A.P. stabila : 1) tipica (de efort) si 2) atipica.
A.P. tipica, de efort, este forma CI care se manifesta prin crize repetate dureroase de tip anginos, aparute la efort sau in alte conditii de suprasolicitare a cordului.
Patofiziologia durerii anginoase. La bolnavii cu A.P., aportul de O2 (sange) scade, ca urmare a reducerii debitului (fluxului) coronarian. Consecinta va fi o
"insuficienta coronariana", adica un dezechilibru intre necesitatea in O2 si aportul in O2 (intre cerere si oferta), cu vicierea metabolismului cardiac (devine anaerob), care determina :
1. producerea locala de metaboliti "patologici" (catecolamine, kinine, histamina,
endorfine, etc.);
2. acumularea de acid lactic.
Caracterele durerii anginoase.
1. Sediul : - tipic - retrosternal, in jumatatea inferioara a sternului si putin la
stanga, sau precordial, pe o suprafata mare, indicata de bolnav cu intreaga palma (nu cu degetul);
- atipic - epigastrul superior, axila stanga, manubriul sternal
si in zonele de iradiere ale durerii.
2. Iradierea : - tipica - umarul stang,marginea cubitala a bratului, antebratului,
palmei si ultimelor doua degete de la membrul superior stang;
- atipica - omoplati si regiunea interscapulovertebrala,
epigastru, mandibula, ureche, baza gatului, ceafa.
3. Intensitatea si calitatea (tipul) : este slaba, are caracter constrictiv ("gheara",
"menghina", "greutate"), insotita de anxietate, spaima, neliniste sau chiar de senzatie de moarte iminenta.
4. Durata este scurta, obisnuit 2 - 5 minute (rar pana la 10 - 15 minute); dupa
instalarea relativ brusca, se mentine in platou cu aceeasi intensitate.
5. Frecventa acceselor este variabila : unul sau mai multe pe zi, unul la cateva
zile, saptamani sau chiar luni.
6. Factorii de declansare : a) efortul fizic, digestiv, de defecare, mictiune si cel sexual; b) emotiile; c) frigul, vantul, umezeala si caldura excesiva; d) fumatul; e) tahicardia (de orice natura); f) cresterile bruste ale TA; g) hipoglicemia.
7. Conditiile de disparitie : a) repausul fizic - aparitia durerii determina, instinctiv, bolnavul sa se opreasca din mers sau lucru ("spectator de vitrina"), ceea ce face ca durerea sa cedeze; b) nitroglicerina - o tableta luata sublingual suprima durerea aproape instantaneu (30 - 90 secunde).
8. Caracterele negative : durerea nu este pulsatila sau oscilanta, nu este
influentata de miscarile respiratorii, nu se accentueaza la palparea (presiunea) regiunii dureroase si nu se insoteste de palpitatii.
Examenul obiectiv al cordului este normal in timpul crizei cat si in afara ei :
"inima asista impasibila la criza".
ECG : a) in repaus este normala la jumatate din bolnavi; la restul bolnavilor modifica segmentul ST si unda T (reducerea amplitudinii, aplatizare sau negativare in DI , aVL si precordialele stangi); b) in timpul accesului : modificari ale segmentului ST si undei T la aproape 3 / 4 din bolnavi; c) probele de "provocare" : este "pozitiv" daca apare subdenivelarea segmentului ST si turtirea undei T.
Formele atipice de A.P. stabila
1. Angina pectorala "de decubit" (nocturna, de repaus, posturala) se
caracterizeaza prin aparitia durerii in repaus, in pozitie culcata si disparitia ei in pozitie sezanda sau in picioare;
2. Angina pectorala intricata : se asociaza cu dureri toracice de alta natura
(spondiloza cervico-dorsala, litiaza biliara, ulcer duodenal, etc.);
3. Angina pectorala tip Prinzmetal : clinic - accesele dureroase survin in repaus,
aproape exclusiv nocturn, adesea spre dimineata, la aceeasi ora ("angina cu orar fix"), au intensitate mare si durata mai lunga (10 - 30 minute).

Angina pectorală stabilă

Simptomul principal este durerea retrosternală care apare la efort, iradiază în braţul stâng, la baza gâtului, cedează la repaus şi nitroglicerină.
Tabloul clinic este dominat de durerea anginoasă cu următoarele caractere:
Localizarea durerii este, în marea majoritate a cazurilor, retrosternal (în partea inferioară, mijlocie sau superioară şi, mai rar, precordial). Sediul durerii este indicat cu palma întreagă sau cu ambele palme.
Iradierea tipică a durerii este în umărul stâng, faţa internă a braţului, antebraţului, ultimele 2 degete; trebuie subliniat ca există iradieri atipice ale durerii anginoase: interscapuovertebral, în mandibulă, în epigastru, în umeri, în ambele braţe şa.
Intensitatea durerii este percepută ca o senzaţie de presiune, apăsare, zdrobire, arsură, lipsă de aer şa.
Durata crizei anginose este medie de 2-5, maxim 15 minute, Tipic pentru angina pectorală stabilă spre deosebire de infarctul acut de miocard, în care durerea depăşeşte 20-30 de minute. Între crize, bolnavii pot să nu prezinte simptome.
Factori declanşatori ai durerii anginoase sunt: efortul fizic de orice fel, dar - atenţie: în cursul efortului! - şi dispare la întreruperea lui.
În general, crizele anginoase pot fi produse şi de alţi factori precipitanţi: emoţii, digestie laborioasă, efort de defecaţie, act sexual, exces de cafea, medicamente (hormoni tiroidieni de substituţie în hipotiroidii, alfa adrenergice, efedrină şa), frig, stres şa.
Poate să apară şi în alte condiţii decât efortul fizic: anemie severă, tulburări rapide de ritm, hipertiroidiile, stenoza sau insuficienţa aortică etc.
Stimuli provenind din alte organe (esofag, vezicula biliară, spondiloză vertebrală) se pot însuma cu cei veniţi de la inimă sub forma anginei pectorale intricate.
Uneori criza dureroasă poate să pară în cadrul anginei stabile şi în repaus (angor de repaus stabil fără modificări EKG în timpul crizei dureroase).
Atenţie: O durere apărută brusc, sfâşietoare, cu senzaţie de sfârşit iminent, cu durata de cel puţin 30 minute este sugestivă pentru infarctul acut de miocard.
Dispariţia şi diminuarea durerii din angina pectorală stabilă se produce rapid la întreruperea efortului declanşator sau la nitroglicerina administrată sublingual, în 1-3 min, (este considerată test diagnostic). Dacă nu cedeză se administrează încă o tabletă la interval de 5 minute şi dacă nici atunci nu cedează sugerează faptul că angina are un substrat organic sever (angina istabilă sau infarctul acut de miocard) sau că nu este durere anginoasă.
Fenomenele asociate crizei dureroase anginoase sunt anxietatea, neliniştea, paloarea, transpirţile, care însoţesc aproape întotdeauna crizele anginoase.
Diagnosticul pozitiv
- EKG-ul de repaus - înregistrează activitatea electrică în repaus. Traseul EKG între crize poate arăta modificări de cardiopatie ischemică (modificări difuze de fază terminală) sau poate fi normal, în acest caz fiind utilă proba la efort.
- EKG de efort - este un test necesar pentru a obiectiva impactul efortului asupra activităţii electrice a inimii cu apariţia modificărilor determinate de creşterea frecvenţei cardiace şi a necesaruli de oxigen la nivelul miocardului precum şi toleranţa bolnavului cu cardiopatie ischemică şi angină pectorală stabilă la efort.
- Înregistrarea Holter a activitatii electrice a inimii - permite înregistrarea continuă a potentialelor electrice pe o durata de 24h şi evidenţiază episoadele de ischemie miocardică silenţioas sau tulburările d eritm şi/sau conducere.
- Coronarografia - permite vizualizarea arterei coronare îngustată de placa de aterom. Este indiată în angina stabilă cu proba de efort pozitivă care nu răspunde la tratamentul antianginos cu betablocante şi nitraţi, angina instabilă cu modificări de reapus, şi IM acut.
- Explorarea irigaţiei coronariene cu izotopi radioactivi - scintigrafia coronariană +/- test de efort.
Diagnosticul diferenţial al crizei anginoase se face cu:
- alte forme de angină pectorală
- pericardita
-dureri parietale: nevralgii intercostale, Zona Zoster la debut şa
-periartrita scapulohumerală
-pneumonii,
-pleuite, pleurezii
- embolii pulmonare
- afecţini digestive: colica biliară, ulcerul gastroduodenal în puseu dureros, pancreatita acută şa
Tratament
Măsuri generale
Pacientul trebiue să-şi modifice stilul de viaţă: dietă hipocalorică fără dulciuri rafinate, săracă în acizi saturaţi (grăsimi animale) şi colesterol; întreruperea fumatului; efort fizic controlat; controlul strict a greutăţii corporale şi a TA.
Tratamentul medicamentos
Beta-blocantele sunt prima clasă de medicamente indicate în tratamentul anginei pectorale: (tabelul 25) în absenţa contraindicaţiilor. Betablocantele scad consumul miocardic de oxigen prin reducerea frecvenţei ventriculare în repaus şi la efort, şi astfel controlează apariţia fenomenelor anginoase. Ameliorarează oerfuzia coronariană prin prelungirea diastolei ca urmare a bradicardizării şi ameliorează relaxarea miocardică, sunt antiaritmice, protejează miocardul de cardiotoxicitatea directă a nivelelor crescute de catecolamine şa.
Beta-blocantele nu vor fi folosite la bolnavii cu boli pulmonare bronhospastice severe (astm bronsic), bradicardii simptomatice, blocuri atrioventriculare avansate (grad II-III), insuficienţă cardiacă decompensată (numai după compnsare).
În afara acestor efecte de clasă dovedite, unele dintre betablocante introduse în practică au şi efecte specifice, datorate acţiunilor lor speciale.

Tabelul 25. Exemple de betablocante selective şi doze

BETA-BLOCANT DOZA DE INTRETINERE
CARVEDILOL 25 mg - 50 mg/zi
METOPROLOL 200 mg/zi
BISOPROLOL 10 mg/zi
NEBIVOLOL 5 mg - 10 mg/zi

Astfel, carvedilolul prezintă şi o acţiune alfa1-blocantă suplimentară, având drept, are un efect vasodilatator benefic prin intermediul NO cu consecinţă vasodilataţia sistemică şi scăderea postsarcinii cardiace; în plus, carvedilolul prezintă efecte specifice antiproliferative şi antioxidante. Un efect foarte interesant al carvedilolului este acela de supresie a sintezei de endotelină, printr-un mecanism la nivel genetic. Acţiunea sa alfa1-blocantă explică şi efectul benefic de creştere a sensibilităţii la insulină, contrar altor medicamente aparţinând clasei betablocantelor.
Un alt betablocant nebivololul are un efect vasodilatator benefic prin intermediul NO.
Beta-blocantele nu se întrerup brusc, deoarece aceasta poate produce agravarea anginei sau la precipitarea infarctului miocardic.
Blocanţii canalelor de calciu sunt eficienţi în tratamentul persoanelor cu angină pectorală şi afecţiuni pulmoare obstrutive: atsm bronşi BPOC, sau pacienţii cu arterioaptie periferică simptomatică la care beta-blocantele sunt contraindicate, cardiomiopatia hipertrofica obstructiva (verapamilul).
Diltiazemul se administrează în doze de 120-360 de mg/zi, verapamil 180-240 de mg/zi.
Nitraţii constituie un adjuvat util în controlul fenomenelor anginoase sub formă de tablete de nitroglicerină, nitroglicerină spray administrate sublingual pentru tratamentul accesului anginos; diverse tipuri de nitraţi, cu acţiune scurtă sau prelungită: palsturi cu nitroglicerină, isosorbit mononitrat preparate orale retard, şa .
Medicaţia hipolipemiantă asociată unei diete adecvate scade colesterolul (clasa statinelor: lovastatin, simvastatin), sau scad trigliceridele plasmatice (fibraţii).

Tratamentul invaziv
- Angioplastia coronariană - presupune o manevră învazivă prin care se poate dilata zona ocluzată evidenţiată prin coronarografie, folosind un cateter cu un balonaş; pentru a o menţine dilatată se foloseste un cadru metalic numit stent.
- By-passl aorto-coronarian este o manevră chirurgicală prin care artera coronară obstruată este şuntată cu un vas (prelevat de la paient) sau cu proteză sintetică care este conectată cu artera aortă, reuşind astfel să aducă cantitatea de sânge necesară activităţii inimii.

Regimul alimentar in angina pectorala
https://www.esanatos.com/nutritie/regimuri-alimentare/regimul-alimentar-in-angina-pe31637.php

	PARUL CASANT, PARUL USCAT
	MIELOM - MALADIA LUI KAHLER
	TUSEA CONVULSIVA
	INSOMNIA, TULBURARI ALE SOMNULUI
	AMENOREA
	AMIGDALITA, ANGINA, RAGUSEALA, DURERILE DE GAT
	SISTEMUL NERVOS CENTRAL
	REUMATISMUL
	CORIZA/RINITA, TUSEA MAGAREASCA, ALERGII RESPIRATORII, ALERGII CUTANATE, ALERGII ALIMENTARE
	EPILEPSIILE