 |  |
| |
Tusea convulsivă este o maladie foarte contagioasă a căilor respiratorii datorată bacteriei Bordetella pertussis.
De-a lungul ultimilor 50 de ani, ţările care au introdus vaccinarea au cunoscut o reducere a incidenţei tusei convulsive cu peste 90% (ref 1a p5).
Această maladie, considerată mult timp ca o maladie a copilăriei timpurii, poate fi foarte gravă pentru persoanele de orice vârstă, însă este în mod special dramatică şi chiar mortală pentru sugarii de mai puţin de 6 luni.
1. Maladia
Bordetella pertussis (Bp), agentul etiologic al tusei convulsive este un bacil Gram-negativ a cărui cultură este dificilă şi necesită un mediu specific.
Bp prezintă o afinitate pentru mucoasele căilor respiratorii umane. Aceasta nu este patogenă decât pentru Om.
Bp produce mai multe substanţe antigenice şi active biologic, cum ar fi toxina pertussis.
Bacteria se ataşează epiteliomului ciliat respirator, produce toxine care paralizează cilii şi produc o inflamare a tractului respirator.
După o perioadă de incubare de la 7 la 10 zile, apar simptomele catarale la subiecţii sensibili (neprotejaţi). Acestea evoluează, în cazurile tipice, către o perioadă de stare caracterizată prin accese de tuse, urmate de un consum respirator paroxistic care aminteşte de cântecul cocoşului. În acest stadiu al maladiei, în general, diagnosticul este evocat. În timpul acceselor de tuse, subiectul poate deveni cianozat şi pot surveni apnee. Stări de vomă şi epuizări urmează în general după aceste accese.
De obicei, subiectul este normal între accese.
Accesele se produc în general în timpul nopţii cu o frecvenţă medie de 15 accese în 24 de ore.
Faza activă se intensifică în cursul primelor 2 săptămâni pentru a stagna în săptămânile 2 - 3 şi apoi să scadă (Ref 2; Ref 3 a p 75/76; Ref 4).
Adolescenţii, adulţii şi persoanele protejate parţial de vaccin pot prezenta forme mai puţin grave, însă pot transmite maladia altor subiecţi sensibili, în special sugarilor (Ref 3b p 76).
Sugarii şi în special, sugarii abia născuţi sunt expuşi formelor complicate ale maladiei.
Complicaţia cea mai curentă şi responsabilă cel mai frecvent de deces din cauza tusei convulsive este pneumopatia bacteriană secundară.
Complicaţiile neurologice, cum sunt convulsiile şi encefalopatiile, intervin cel mai frecvent la sugari (Ref 3).
În ţările pentru care dispunem de date, peste 90% din decese din cauza tusei convulsive au survenit la sugarii de mai puţin de şase luni (Ref 3 d p 76/77).
Pot surveni şi alte complicaţii mai puţin grave, cum ar fi otitele medii acute, refuzul alimentar, deshidratarea. Se pot produce complicaţii mecanice legate de accesele de tuse (pneumotorax, epistaxis, hernie .) (Ref 3 d p 76/77).
Tratamentul tusei convulsive este simptomatic.
Antibioticoterapie este administrată în scopul eliminării germenului de secreţii şi pentru diminuarea contagiozitatii (Ref 3 e p 78).
2. Epidemiologie
Tusea convulsivă este o maladie strict umană.
Nu există rezervor animal.
În ţările care au introdus de multă vreme vaccinarea sistematică a copiilor fără repetare, adolescenţii şi adulţii constituie un rezervor important pentru Bordetella pertussis şi sunt adesea la originea infectării sugarilor.
Transmiterea se efectuează cu uşurinţă la un contact apropiat, în principal prin intermediul picăturilor de salivă. În realitate, gradul de infecţie secundară poate atinge 90% la subiecţii neprotejaţi din acelaşi cămin (Ref 2 a p 139).
Tusea convulsivă conferă o imunitate de lungă durată, însă aceasta nu este cu siguranţă definitivă, contrar celor admise anterior (Ref5 ; Ref 2).
Nu există o imunitate transferată de la mamă la copil şi de aceea sugarii abia născuţi sunt vulnerabili (Ref 2 b p 140 et 5 a p 162).
Înaintea introducerii vaccinării sistematice la copii împotriva tusei convulsive, aceasta reprezenta o problemă majoră de sănătate în ţările dezvoltate şi în curs de dezvoltare (Ref 2 c p140).
Incidenţa maladiei s-a diminuat considerabil în ţările care au introdus vaccinarea generalizată. Cu toate acestea, se înregistrează încă de la 20 la 40 de milioane de cazuri de tuse convulsivă în întreaga lume, 90% dintre acestea fiind înregistrate în ţările în curs de dezvoltare. Printre populaţiile nevaccinate din lume, tusea convulsivă rămâne o problemă majoră de sănătate publică, numărând peste 200 000 de decese pe an (Ref 2). În ţările care au introdus vaccinarea generalizată de peste treizeci de ani, cum ar fi Canada, Finlanda, Franţa, Statele Unite (Ref 2 i p 141), se observă în prezent o reapariţie a maladiei datorată în principal lipsei de rapel după vârsta de 7 ani. Acest rapel la vaccinare nu era recomandat din cauza unei eventuale creşteri a efectelor secundare datorate utilizarii vaccinurilor cu germeni întregi.
3. Istoricul vaccinării şi strategia vaccinală
a) Vaccinurile celulare
Vaccinurile împotriva tusei convulsive care contin bacteria întreaga sunt compuse din Bp inactivata de căldură şi de formaldehida. Acestea aufost dezvoltate în anii 30 şi au fost disponibile în funcţie de ţări şi de producătorii de vaccinuri începând de la sfârşitul anilor 40. Combinate iniţial cu vaccinurile tetanice şi difterice, numeroase dezvoltări au dus la punerea la dispoziţie a unei combinaţii vaccinale incluzând vaccinul contra tusei convulsive cu bacteria intreaga, vaccinul poliomielitic injectabil, şi vaccinul Haemophilus influenzae de tip b.
Vaccinurile contra tusei convulsive cu germeni întregi s-au dovedit având o eficacitate de ordinul 80% şi în ţările unde acoperirea vaccinală este bună, morbiditatea şi mortalitatea au ajuns la un nivel scăzut (Ref 2 a p 138).
Reactogenicitatea vaccinurilor contra tusei convulsive cu germeni întregi creşte cu vârsta de administrare şi împiedică utilizarea lor repetată.
b) Vaccinurile acelulare
Vaccinurile acelulare contra tusei convulsive sunt constituite din componente purificate de Bp.
Mai multe vaccinuri au fost dezvoltate variind în funcţie de numărul de componente, modul de obţinere şi concentraţia.
Eficacitatea acestora este comparabilă cu aceea a vaccinurilor celulare contra tusei convulsive , însă toleranţa este net ameliorată.
Aceste vaccinuri permit o mai bună acceptabilitate a vaccinării contra tusei convulsive şi permit utilizarea repetată.
Combinate iniţial cu vaccinurile tetanice şi difterice, datorita dezvoltării s-a ajuns la punerea la dispoziţie a unei combinaţii vaccinale incluzând vaccinul acelular contra tusei convulsive, vaccinul poliomielitic injectabil, vaccinul Haemophilus influenzae tip b şi vaccinul contra hepatitei B (Ref 3).
Preocupările privind toleranţa precum şi necesitatea de a dispune de un vaccin care să poată fi readministrat adolescentului şi adultului au condus la dezvoltarea de noi vaccinuri contra tusei convulsive în scopul imbunatatirii vaccinării împotriva tusei convulsive (Ref 2 e p 141).
Atât vaccinul celular cât şi vaccinul acelular sunt foarte utilizate.
Anumite ţări utilizează vaccinul celular pentru vaccinarea iniţială şi vaccinul acelular pentru rapel la vârstele superioare, în timp ce alţii, cum ar fi Statele Unite (Ref 6), Germania, Danemarca şi Suedia (Ref 7), utilizează vaccinul acelular atât pentru vaccinarea iniţială cât şi pentru rapel(Ref 7 a p 3 şi Ref 6 a p4). Majoritatea ţărilor urmează schema de trei doze a Programului Extins de Vaccinare (PEV) şi o parte din acestea recomandă rapelul vaccinului la vârsta de 18 luni, iar altele la patru ani.
4. Tratamentul: repaus in casa, alimentatie bogata in vitamine, cate putin si des, dupa un acces de tuse - ceaiuri calmante, vitaminele C si D2. Se va consulta si medicul. Imunitatea este durabila, dar nu absoluta.
Se indica: e1z8824et33cfz
. Decoct din fructe de porumbar sau infuzie din flori de porumbar, infuzie din flori sau frunze de gutui. Miezul sau laptele de migdale dulci: 50 g miez de migdale + 50 g miere + 11 apa. Se
inmoaie miezul migdalelor cateva minute in apa calduta, se inlatura pielita, se piseaza cu
putina apa rece, se dilueaza pasta obtinuta cu restul apei, se strecoara prin tifon si se
amesteca cu mierea. Acest lapte se poate folosi si contra spasmelor, a inflamatiilor
stomacului, intestinului si cailor urinare, a palpitatiilor si acceselor violente de tuse.
Ulei volatil de lavanda (2 picaturi) combinat cu putina miere. Adultii vor lua max. 7
picaturi/zi, iar copiii 2 picaturi/zi din acest ulei.
Ceai de radacina de toporasi sau viorele. Se ia cate o lingura la 2-3 h.
Sirop format din acoperirea feliilor de hrean cu miere pe timp de noapte. Se ia 1-2 linguri/
zi din sirop.
Infuzie de seminte de anason (1 lingurita seminte/1 pahar apa). Ajuta si la astm sau
digestie.
5. Concluzii
Tusea convulsivă rămâne o prioritate a sănătăţii publice, în special în ţările unde rata de acoperire vaccinala este inferioară 50% pentru 3 doze de vaccin împotriva Difteriei, Tetanosului, Tusei Convulsive. Tusea convulsivă provoacă anual peste 200 000 de decese şi cei mai vulnerabili sunt sugarii (Ref 2 h p 139).
Recrudescenţa tusei convulsive la adolescenţi şi la adulţi care s-a observat în ţările care au introdus vaccinarea de multă vreme, conduce la modificarea strategiilor de vaccinare. Vaccinurile împotriva tusei convulsive acelulare pot fi utilizate ca doze de rapel la adolescent şi la adult.
| Copyright 2005-2013 Contact | Adauga articol | Politica de confidentialitate |
