Manifestarea principala a bolii consta in eliminarea unor mari cantitati de urina. Poliuria se instaleaza brusc si dramatic.

Bolnavul constata la un moment dat ca elimina 5 1 si chiar 201 de urina pe zi. Urina este diluata, incolora, iar densitatea ei nu depaseste 1005. Ca o consecinta a poliuriei, apare setea intensa (polidipsie), chinuitoare, ziua si noaptea. Pierderea masiva de lichide din organism antreneaza stari de oboseala, ameteli, uscaciunea gurii si a pielii, constipatie.

Etiopatogenie: orice leziune organica - traumatica, inflamatorie, tumorala sau degenerativa - localizata la nivelul hipofizei posterioare sau la nivelul nucleilor din hipotalamus, care sintetizeaza vasopresina, poate declansa aparitia diabetului insipid, datorita deficitului de hormon antidiuretic. O cauza frecventa in zilele noastre o constituie loviturile la cap si interventiile chirurgicale pe hipofiza, facute in cazul tumorilor hipofizare.

Diagnosticul afectiunii se bazeaza pe cele doua

Simptome majore: poliuria si polidipsia. Intrucat manifestari similare pot exista si in alte afectiuni, inainte de a incepe Tratamentul este necesar sa se stabileasca natura acestor tulburari. Se stie, de pilda, ca unele afectiuni renale (insuficienta renala cronica) se insotesc de poliurie. Secretia de vasopresina in astfel de cazuri este normala, dar rinichiul este incapabil de a concentra urina. Spre deosebire de diabetul insipid, poliuria este mai putin intensa (pana la 5 1/24 de ore), iar densitatea urinei oscileaza intre 1 008 si 1 012. in plus, poliuria nu este modificata de administrarea de vasopresina. Diabetul insipid mai poate fi confundat cu polidipsia psihogena. Aceasta afectiune apare la bolnavi cu tulburari psihice. Ei au o continua senzatie de sete nesatisfacuta si poliurie consecutiva ingerarii cantitatilor mari de apa. Spre deosebire de bolnavii cu diabet insipid, acestia tolereaza lipsa de apa si raspund normal la testele utilizate pentru diagnosticul diabetului insipid. Poliuria mai poate fi observata in hipercalcernii, in lipsa prelungita de potasiu, dupa un Tratament indelungat cu cortizon si in diabetul zaharat. In acest ultim caz, densitatea urinii este normala, iar examenele de laborator arata prezenta zaharului in sange si urina.

Pentru precizarea diagnosticului bolii, in clinica se utilizeaza urmatoarele teste:

Cel mai simplu test este cel al restrictiei de apa, timp de 6 ore sau cel mult 24 de ore. Testul este periculos, deoarece produce o deshidratare importanta a organis­mului. De aceea, personalul sanitar auxiliar trebuie sa supravegheze bolnavul cu multa atentie, in tot timpul probei. Bolnavul trebuie cantarit din ora in ora. Daca deshidratarea este excesiva (uscaciune a tegumentelor si mucoaselor) si daca scaderea in greutate depaseste 3 - 5% din greutatea corpului, proba se intrerupe.

Testul la nicotina se bazeaza pe proprietatea nicotinei de a stimula secretia vasopresinei. Testul consta in injectarea i.v. timp de 3 - 5 minute, a unei solutii de salicilat sau tartrat de nicotina. Doza administrata este de 1 mg pentru nefumatori si de 3 mg pentru fumatori. Testul este neplacut, deoarece nicotina produce greturi, varsaturi si ameteli. Exista o varianta simpla, dar mai putin precisa: se recomanda bolnavului sa fumeze 1-3 tigari, dupa cum este sau nu fumator; timp de o ora de la administrarea nicotinei, bolnavul bea apa la fiecare 15 minute, in cantitate egala cu cantitatea de apa pe care o elimina in acest interval de timp. In mod normal, nicotina descarca vasopresina si cantitatea de urina scade. In diabetul insipid, in care exista deficit de hormon antidiuretic, cantitatea de urina se mentine crescuta.

Un alt test, frecvent utilizat in diabetul insipid, este proba la clorura de sodiu: inainte de proba se suspenda orice medicatie; dupa ce urineaza, se da bolnavului sa bea apa, si anume 5 ml/kilocorp, timp de 15 minute, adica circa 300 ml la fiecare sfert de ora, daca bolnavul are 60 kg; urina se strange si se masoara la fiecare 15 minute, debitul urinar fiind apreciat in mililitri pe minut. Proba propriu-zisa se incepe cand debitul urinar ajunge la 10 ml/min. Se face perfuzie i.v. cu solutie hipertonica de clorura de sodiu 2,5%, timp de 45 de minute. Debitul urinar se masoara la fiecare 15 minute, atat in timpul perfuziei, cat si la 30 de minute dupa terminarea ei. In mod normal, debitul urinar trebuie sa scada brusc. Daca nu scade, se presupune existenta unui diabet insipid. Proba la hormonul antidiuretic consta in administrarea i.m. sau i.v. de hormon antidiuretic. Se urmareste diureza pe minut. In diabetul insipid, sub actiunea hormonului, cantitatea de urina se normalizeaza. Aceasta metoda simpla este valoroasa, deoarece face distinctia intre diabetul insipid si poliuria intalnita in afectiunile renale.

Tratamentul cu pulbere de retrohipofiza corecteaza poliuria din diabetul insipid. Se administreaza pulbere de lob posterior de hipofiza. In comert se gaseste preparatul denumit Retrohipofiza, care contine hormon antidiuretic. Se dau 20 - 50 mg la intervale de 4 ore, in prize nazale. Se mai poate administra si sub forma injectabila. Recent, s-au introdus in Tratamentul diabetului insipid substante diuretice (ca de ex. clortiazida), care reduc in mod substantial poliuria. In poliuriile cu componenta psihica se utilizeaza tranchilizante si se face psihoterapie. Intre alte indicatii, un rol important il detine dieta saraca in sare, proteine, alcool - toate acestea avand efect de stimulare a diurezei.

Tratament naturis la diabet