 |  |
| |
Algodistrofia, numita si neuro-algodistrofia, este sindromul de tip reumatologic al carui mecanism este destul de putin cunoscut medical. Fenomenul principal identificat este cel de durere. Aceasta poate fi de ordin circulator, cutanat, muscular, articular sau osos. Oricare ar fi cazul, ea e insotita in timp de o degradare a sferei fizice atinsa de algodistrofie. In anumite cazuri, durerea poate fi cea care determina persoana la suicid. Unul din rarele raspunsuri pe care medicina clasica le da este cel al "tranchilizantelor" si al injectiilor cu calcitonine. Acesta este un semn clar al legaturii directe care exista intre algodistrofie si starea "nervoasa" a persoanei.
De obicei algodistrofia apare ca urmare a unui traumatism fizic sau psihic. De aici ea isi ia semnificatia. Ea ne vorbeste de fapt de un soc, de o rana dureroasa pentru noi dar greu de exprimat. Locul in care se manifesta ne indica sensul ranii, si prin lateralitate si partea corpului atinsa, descoperim ce nivel al vietii noastre este vizat.
Un exemplu ne permite sa ne imaginam acest caz. E vorba de o copila de 9 ani care a fost adus sa o consult de catre mama ei, pentru ca suferea de algodistrofia gleznei si a piciorului stang. Medicii consultati nu au putut sa-i dea un raspuns, ba chiar i-au prezis ca "va sfarsi intr-un scaun cu rotile". Si dupa manifestari, ea chiar parea sa apuce pe acest drum.
Mama ei a decis, in disperare de cauza, sa vina sa ma vada. Micuta Julieta a sosit, mergand cu doua bastoane si cu incapacitate totala de a pune piciorul pe pamant.
Ce s-a intamplat cu Julieta? tocmai isi pierduse tatal, care a decedat brusc. De ceva vreme, destul de importanta pentru ea, isi distrusese imaginea in ochii lui Julieta, pentru ca "incarcase sa-si rezolve" problemele in alcool. Era foarte dificil, aproape imposibil, pentru Julieta. sa recunoasca acest fapt si sa admita suferinta. Ea a inceput, cu 15 zile inainte de moartea tatalui sau, sa resimta dureri la glezna stanga.
Tatal sau a sfarsit prin a "pleca" definitive si Julieta. nu a stiut unde se afla si nici de ce sa se sprijine. Nu mai exista tatal pe care sa se sprijine, nici reprezentarea fortei, cu atat mai mult cu cat imaginea acestuia incepuse sa se degradeze, chiar sa se descompuna. Durerea ei era imensa dar Julieta nu si-o putea exprima. Ea s-a folosit atunci de glezna si de piciorul stang care au inceput sa se demineralizeze (sa se descompuna si ele) si sa-i faca un rau cumplit. Am dus o munca de identificare si de dedramatizare a memoriei emotionale, apoi de reconstruire a acesteia, dar si o munca importanta de reechilibrare a energiilor. M-am ajutat de un medic homeopat pentru a ajuta remineralizarea. Dupa doua sedinte (15 zile), Julieta a lasat bastoanele si s-a intors la scoala mergand in ambele picioare. Uimirea doctorului scolar a fost atat de mare incat a acuzat-o de simulare, pentru ca, altfel, era imposibil sa mai poata merge din nou! A fost nevoie de inca doua sedinte pentru a opri recidiva care a inceput imediat din ziua urmatoare acestei atitudini negative venita din partea unei persoane insarcinata sa reprezinte « autoritatea » (simbolica paterna).
| Copyright 2005-2013 Contact | Adauga articol | Politica de confidentialitate |
