Boli Medicina.com - Sanatatea ta e preocuparea noastra.






boli, remedii, Tratamente, remedii naturiste, Tratament naturist la medicina stucturate pe referat, proiect, eseu, lucrare, diploma, tema despre alimentatie dieta

ASTMUL BRONSIC






Definiţie
Astmul bronşic este este o boală inflamatorie cronică a căilor aeriene, care se exprimă prin hiperreactivitate bronşică la stimuli variaţi, manifestată prin crize paroxistice de dispnee expiratorie, cu scăderea VEMS, reversibile spontan sau sub tratament.


Obstrucţia bronşică este variabilă cu limitarea reversibilă a debitului aerian (prin bronhoconstricţie, hipersecreţie bronşică şi dopuri mucoase, infiltrat inflamator).


Clasificarea astmului bronşic
Astmul alergic sau extrinsec, atunci când se identifică unul sau mai mulţi factori externi, cu acţiune dovedită în patogenia bolii, de ex. alergeni de mediu, mai rar alimentari, factori profesionali, etc.
Astmul intrinsec sau non-alergic, atunci când nu s-a putut identifica nici un asemenea factor. Pentru aceasta formă, cand nu s-au putut pune în evidenţă alergeni (cei care au fost căutaţi !) ar fi mai corectă denumirea de astm bronşic idiopatic, deoarece alergenul de mediu este \"neidentificat\" şi nu poate fi asimilat cu \"alergen absent\".
În ceea ce priveste astmul zis infecţios, cel declanşat de o infecţie virală (foarte rar bacteriană), acesta este non-alergic sau idiopatic (vezi şi mai departe rolul infecţiei virale în declanşarea astmului bronşic). Nu există astm infectoalergic sau mixt.


În astmul de efort crizele apar de cele mai multe ori la efort şi mai rar în afara lui. Toţi pacienţii astmatici, indiferent de etiologie (atopici sau non-atopici) pot face crize la efort, în afara tratamentului corect.


Patogenia astmului bronşic
Tonusul musculaturii bronşice este guvernat de o serie de mediatori chimici bronhodilatatori şi bronhoconstrictori.
Iniţial s-a pus accentul pe hiperreactivitatea bronşică (răspunsul exagerat la factorii de mediu fără influenţă la nivelul populaţiei generale) secundară unei deficienţe a baroreceptorilor bronşici.
În prezent se consideră că astmul bronşic este un sindrom rezultat în urma inflamaţiei mucoasei respiratorii. Persistenţa inflamatiei în timp duce la remodelarea căilor aeriene mici, astfel încât de la 2-3 crize/an se poate ajunge la astmul cronic. Inflamaţia duce la creşterea hiperactivitatii bronşice.
Astfel inflamaţia este elementul definitoriu al astmului bronşic, şi care, pe un teren particular, determină obstrucţia difuză, variabilă şi reversibilă a căilor aeriene.
Terenul atopic se referă la predispoziţia la astm bronşic şi la alte manifestări alergice, care apare în anumite familii. Atopia se referă la alergiile cu caracter ereditar, fiind determinată de o reactivitate imunologică particulară a imunoglobulinelor E, care determină sensibilizarea faţă de alergenele din mediu.
Manifestările clinice considerate atopice sunt: dermatita atopică, rinita alergică, conjunctivita alergică, alergiile alimentare, astmul bronşic alergic. Apar reacţii pozitive la alergenii prezenţi în mediul ambiental, cu producerea de anticorpi circulanţi în ser de tip IgE sau reagine care pot fi transferate pentru efectuarea de teste cutanate la subiecţii nesensibilizaţi la alergen.
Imunoglobulinele E sunt imunoglobulinele responsabile de reacţia de hipersensibilitate de tip imediat. Astmul bronşic extrinsec poate fi legat de o productie excesivă de IgE, considerate stigmatul biologic al astmului extrinsec.


Alergenii cei mai frecvent implicaţi sunt alergenii inhalatori:
. Praful de casă conţine acarieni (Dermatophagoides pteronissimus) a căror existenţă este favorizată de întuneric, umiditate, caldură.
. Polenuri din familia graminaceelor sălbatice - alergia se poate manifesta şi este precedată sau este concomitentă cu o rinită alergică. Apare după vârsta de 6-8 ani (astm alergic pur). Există posibilitatea desensibilizării cu cantităţi mici de alergen (subcutanat), care cresc IgG.
. Mucegai.
. Fanere de animale : sau scuamele de animale (pisici, hamsteri).
Hiperreactivitatea bronşică este răspunsul bronhoconstrictor exagerat al unor indivizi la diversi stimuli fizici, chimici sau imunologici. Hiperreactivitatea bronşică este obiectivată cu ajutorul testelor de provocare bronşică nespecifică (histamină sau metacolină).
Hiperreactivitatea bronşică nu este totdeauna prezentă în cursul evoluţiei bolii, deci absenţa hiperreactivitatii bronşice la un moment dat nu infirmă diagnosticul de astm.
De asemenea hiperreactivitatea bronşică a fost evidenţiată şi la 3% dintre subiecţii normali sau în alte situaţii patologice (BPCO, bronşită cronică etc).
În determinismul astmului bronşic avem 2 categorii de factori:
- Terenul alergic (foarte important în astmul alergic)
- Factorii precipitanţi sau declanşatori ("trigger"): alergia, infecţia, factorii meteorologici, factorii psihologici şa.


Terenul alergic
Există o predispoziţie familială pentru astm bronşic, în condiţiile unor factori nocivi din mediu.
Peste 50% dinte astmatici au antecedente heredocolaterale de alergie: manifestări de rinită, astmă, eczeme, urticarie. Incidenţa familială a bolii oscilează între 40-65% la alergici, faţă de 7-27% la martorii non-alergici. Există cu siguranţă o componenta genetică în apariţia astmului bronşic .
Rinita alergică se asociază frecvent cu astmul bronsic alergic. Se apreciază că 75% dintre pacienţii cu astm au rinită şi 20% dintre cei cu rinită alergică au astm bronşic. Cele două afecţiuni apar simultan in 1/4 din cazuri, dar cel mai frecvent rinita precede astmul cu multi ani. Se considera de asemenea ca astmul fără rinită este, foarte probabil, non-alergic.
Sinuzita acută sau cronică este frecvent factor de exacerbare a astmului şi impiedică răspunsul complet la tratament. Tratamentul corect al acestor afecţiuni concomitente ameliorează evoluţia astmului.
Factorii precipitanţi sau declanşatori
Există factori precipitanţi sau factori "trigger" ai crizei de bronhospasm. Aceştia pot precipita apariţia simptomelor prin dereglarea echilibrului dintre bolnav şi mediul lui alergenic.
Infecţiile sunt cel mai des virale, realizând denudări ale epiteliului bronşic şi favorizând pătrunderea alergenilor. La copil cel mai frecvent este virusul sinciţial respirator care produce bronşiolita, crizele respiratorii se repetă până la 5-6 ani după care trece (nu este astm adevărat).
Virusurile cel mai frecvent implicate la adult sunt: virusurile gripale, paragripale, haemophilus influenzae.
Infecţiile bacteriene suprainfectează de obicei o infecţie virală anterioară şi este mai puţin implicată direct în declanşarea crizei de astm bronşic. Flora comensală (flora \"obişnuită\" a căilor respiratorii în cazul bolnvilor cu afecţiuni pulmonare cronice) poate complica o infecţie acută virală sau o criză de astm prin suprinfecţie bacteriană (Streptococus Pneumoniae, Enterobacteriacee, Haemofilus Influenzae, şa).
Factorii endogeni implicaţi frecvent în declanşarea bolii sunt cei psiho-emotionali, refluxul gastro-esofagian factorii neuroendocrini şa.
Tabloul clinic al astmului bronşic
Din punct de vedere clinic, boala se manifestă prin atacuri de dispnee expiratorie, wheezing, constricţie toracică si/sau tuse spastică. În formele uşoare şi medii, pacientul este asimptomatic între crize, în timp ce în astmul sever, cronicizat, există un fond de dispnee cvasicontinuă, cu exacerbări periodice .
Debut
Astmul alergic apare înainte de vârsta de 20 de ani. Aproximativ 2/3 dintre pacienţii cu astm au avut prima criză înaintea vârstei de 20 ani.
Al doilea vârf al debutului se înregistrează în jurul vârstei de 50 ani - astmul cu debut tardiv. Astmul cu debut tardiv (peste 50 ani) este, de obicei, nonalergic (neatopic) dar are o evoluţie nefavorabilă. În ultimele decenii este mai frecvent decât se credea cu ani în urmă, prevalenţa sa fiind în creştere, ca şi pentru celelalte forme de astm.
Simptomatologie
Crizele de astm bronşic sunt definite de crize paroxistice de dispnee bradipneică expiratorie, însoţite de wheezing, mai mult sau mai puţin severe, care cedeză spontan sau medicamentos. Tusea este chinuitoare, cu expectoraţie aderentă, perlată, greu de exprimat.
Criza de astm bronşic alergic tipic:
- apare de obicei în a doua jumătate a nopţii, de obicei brutal, cu dispnee şi anxietate marcată;
- alteori este anunţată de prodroame (strănut, rinoree, lăcrimare, prurit al pleoapelor, cefalee).
Dispneea este bradipneică expiratorie, cu expir prelungit, respitraţie şuierătoare (wheezig). Criza se termină în câteva minute sau ore, spontan sau sub influenţa tratamentului.
Examenul fizic
Bolnavul rămâne imobilizat la pat sau aleargă la fereastră, datorită lipsei de aer. De obicei stă în poziţie şezândă, cu capul pe spate şi sprijinit în mâini, ochii injectaţi, nările dilatate, jugulare turgescente, şi foloseşte muschii respiratori accesori.
În funcţie de severitatea crizei, se pot întâlni:
o polipnee bradipneică inspiratorie
o wheezing
o anxietate cu sete de aer
o torace hiperinflat cu orizontalizarea coastelor, fixat în
inspir
o hipersonoritate la percuţie
o murmur vezicular diminuat şi expir prelungit
o raluri sibilante, disemintate pe ambele arii pulmonre
o +/- cianoză
La sfârşitul crizei, apare tusea uscată, chinuitoare (deoarece expulzarea secreţiilor se face cu dificultate), cu spută vâscoasă, albicioasă (perlată), microscopic este bogată în eozinofile (uneori există eozinofilie şi în sânge), prezintă microcristale Charcot-Leyden şi spirale Curschman - specifice pentru astmul bronşic alergic.
Investigaţii paraclinice
Hemoleucograma: uşoară leucocitoză cu limfocitoză; creşterea polimorfonuclearelor neutrofile apare dacă există suprainfecţie bacteriană; hipereozinofilie.
Radiografia pulmonară efectuată în criza de astm este fără modificări specifice:
o toracele este hiperinflat, coborârea cupolelor diafragmului (diagnostic diferenţial cu cordul pulmonar acut) ;
o desen pulmonar accentuat (posibilă asociere cu pneumonia virală);
o cord relativ mic de volum prin hiperinflaţia pulmonară.
EKG rareori arată modificări de cord pulmonar acut
Examenul ORL se face între crize. Sinuzitele pot fi surse iritative de declanşare a crizei de astm. Ablaţia amigdalelor până la 6-8 ani (dacă nu sunt mari şi nu dau dispnee) este contraindicată, deoarece au funcţie imunologică (absorb alergenii).
Testele respiratorii după bronhodilatatoare confirmă caracterul reversibil al obstructiei bronşice. Probele funcţionale respiratorii nu se fac în criza de astm bronşic.
În astmul bronşic de regulă:
 CV normală sau uşor crescută
 VEMS este scăzut
 PEF este scăzut
 Indicele Tiffneau (VEMS/CV sau indicele de permeabilitate bronşică) este patologic sub 70-80%
 VR este crescut
 Scade complianţa pulmonară statică şi dinamică.
Testul de provocare bronşică la Histamină sau Metacolină poate evidenţia hiperreactivitate bronşică între crize.
Creşterea VEMS/PEF cu peste 15% la tratamentul bronhodilatator şi/sau corticoterapia de probă indică un răspuns pozitiv şi sunt teste diagnostice în astm.
Rolul monitorizării continue a PEF cu ajutorul PEAK FLOW-meter-ului prin autoevaluare la domiciliu permite pacienţilor să recunoască deteriorarea funcţională pulmonară, anunţă necesitatea modificării tratamentului de fond pentru prevenirea apariţiei crizelor severe.
Măsurarea PEF este necesară la următoarele categorii de pacienţi:
- care au fost de curând spitalizaţi pentru exacerbarea astmului,
- la care s-a introdus o nouă schemă terapeutică (pentru supravegherea răspunsului)
- care au astm instabil, cu deteriorări frecvente
- cu o slabă variaţie a probelor funcţionale.
- este util în evaluarea răspunsului la tratament şi a degradării funcţiei pulmonare.
Pacienţii asimptomatici nu necesită monitorizarea continuă a PEF-ului, ci doar măsurarea ocazională, de exemplu săptămânal sau chiar mai rar.
Alte investigatii
Testele cutanate alergologice sau teste de diagnostic etiologic au, în general, valoare orientativă în diagnosticul astmului alergic, în special pentru confirmarea implicării unui alergen presupus responsabil de declanşarea crizelor.
În practica clinică se observă o coincidenţă între pozitivitatea testelor cutanate la alergenii specifici şi creşterea IgE serice în proporţie de peste 70%, de unde şi necesitatea interpretării acestora în contextul clinic.
Oximetria este utilă în starea de rău astmatic.
Diagnosticul pozitiv de astm bronşic alergic presupune:
 Existenţa în familie a unui teren atopic sau chiar părinţi cu astm (ambii sau doar unul, de obicei mama);
 Manifestări alergice din copilărie: urticarii, eczema atopică, rinite şa. Aceşti copii vor face o formă de astm grav) ;
 Debut în copilărie, după 6-8 ani
 Cracterul reversibil al episodului de dispnee paroxistică expiratorie cu sau fără bronhodilatatoare.
Diagnosticul diferenţial al astmului bronşic se face cu:
- Hiperactivitatea bronşică dată de astm nonalergic, de efort indus de aspirină (nu apare pe teren alergic şi se asociază frecvent cu polipoza nazală), infecţii virale, sechele după displazia bronhopulmonară (leziuni ale căilor aeriene mici şi ale alveolelor datorate barotraumei).
- Aspiraţia de corpi străini mimează criza de astm (dispnee, eventuală cianoză, tuse) pot duce la crize de pneumonie; rezistenţă la tratament. Testul cu simpaticomimetice evidenţiază dispneea astmatiformă: adrenalina 0,1%, 0,01ml/kgc subcutanat (maxim 0,3ml) ameliorează dispneea.
- Decompensări cardiace în cardiopatii necunoscute (aşa numitul astm cardiac).
-Refluxul gastro-esofagian (somn-reflux-aspiraţie-manifestări astmatice); miofilinul, folosit în tratamentul astmului, relaxează cardia şi favorizează refluxul.
- Fibroza chistică (mucoviscidoza) este o anomalie genetică a pompei de sodiu. Mucusul tuturor glandelor exocrine este foarte vâscos; la nivelul aparatului respirator apar infecţii repetate, fibroză, hiperactivitate bronşică. Manifestările pulmonare pot fi pure sau precedate de diarei cronice. Eliminarea crescută de Na si Cl în transpiraţie pune diagnosticul.
- Alte afecţiuni ale căilor respiratorii : TBC, tumori mediastinale, pneumotoraxul spontan, microembolile pulmonare şa.

Starea de rău astmatic
(astmul acut sever)

Definiţie:
- criza de astm bronşic care se prelungeşte 24-48 ore sau se agravează progresiv;
- nu răspunde la o terapie obişnuită cu  adrenergice şi teofilină
- produce insuficienţă respiratorie acută majoră.
Dintre factorii favorizanţi menţionăm:
. Infecţii respiratorii virale sau bacteriene
. Abuzul de sedative, opiacee
. Erori terapeutice: oprirea bruscă a corticoterapiei
. Efort fizic în astmul de efort
. Expunere masivă la alergen
. Exces de -mimetice.
Tabloul clinic (tabel 10)
Semne pulmonare: activarea muşchilor respiratori accesori, tiraj intercostal şi substernal, respiraţie abdominală paradoxală, apariţia cianozei, tahipnee apoi bradipnee, torace hiperinflat, hipersonor, murmur vezicular diminuat sau dispărut (urgenţă), PEF sub 40%.
Semne hemodinamice: hipotensiune, chiar colaps, puls paradoxal, iniţial tahicardie apoi bradicardie, semne de edem pulmonar acut.
Alte semne: agitaţie, anxietate, comă, deshidratare (din cauza hiperventilaţiei).
Oximetria
Analiza gazelor sanguine arată hipoxie cu hipocapnie la început apoi acentuarea hipoxemiei; iniţial normocapnie, apoi hipercapnie cu acidoză metabolică mixtă.
Tabel 10. Tabloul clinic în starea de rău astmatic

Semne de gravitate Semne de alarmă
PEF < 200 l/min Tulburari de constienţă
Frecvenţa respiratorie > 30/min Agitatie, transpiraţii
Frecvenţa cardiacă > 120/min Cianoză
Puls paradoxal > 20 mmHg Respiraţie paradoxală
Dificultate de a vorbi şi a tuşi Silentium auscultator
Criză \"neobişnuită\" pentru pacient Bradicardie
Absenţa ameliorării sub tratament Colaps
Pauze respiratorii

Tratamentul astmului bronşic
Se face în funcţie de gradele de severitate ale astmului (4 trepte) (vezi tabelul 11, 12):
A. Astm intermitent
. Simptome: o criză pe saptamână, scurte exacerbări la câteva zile, simptome nocturne sub 2/lună, asimptomatic între crize
. Parametri funcţionali pulmonari: VEMS, PEF>80%, variabilitatea zilnică sub 20%
. Tratament: fără tratament de durată. În criză: inhibitori ai receptorilor de leucotriene (SINGULAIRE), -stimulante. În efort fizic sau expunere la alergen: -2 agonişti sau cromoglicat de Na
B. Astm uşor persistent
. Simptome: mai mult de o criză pe saptamână, <1/zi. Exacerbările pot afecta activitatile şi somnul. Simptome nocturne: mai mult de 2/lună.
. Parametri funcţionali pulmonari: VEMS>80%, variabilitate zilnică>20-30%.
. Tratament cronic: Antiinflamatorii corticosteroidiene (budesonid, beclomethasone dipropionat: 200-400mg inhalator, cromoglicat de Na). Uneori este nevoie de beta 2 stimulante (salbutamol, ventolin).
C. Astm moderat persistent
. Simptome: activitatea şi somnul mult mai mult afectate, simptome zilnice; manifestări nocturne > 1/săptămână.
. Parametri funcţionali pulmonari: VEMS, PEF: 60-80%. Variabilitate>30%.
. Tratament cronic: corticosteroizi inhalatori>500mg/zi, antileucotriene (asocierea celor 2 permite administrarea lor în doze mici). Dacă nu e de ajuns se adaugă simpaticomimetice cu acţiune lungă: salmeterol, sau preparate de teofilina retard. Administrare de simpaticomimetice tablete: pe durată lungă.
D. Astm persistent sever
. Simptome: permanente, frecvente exacerbări nocturne, activitate fizică limitată. Apare mai rar la copii
. Parametri funcţionali pulmonari: VEMS, PEF<60%. Variabilitate zilnică >30%
. Tratament cronic: corticosteroizi inhalatori în doze progresive 800-1600-2000 mg/zi, antileucotriene, corticoterapie orală, teofilina, -mimetice cu acţiune de lungă durată.

Tabelul 11. Tratamentul bronhospasmului

PRODUS PREZENTARE INDICATII MOD DE ADMINISTRARE
VENTOLIN
(salbutamol)
SALBUTAMOL
(salbutamol)




VENTOLIN
. g/puf
. flacon cu 200 doze
SALBUTAMOL
. 100 g/puf
. flacon 4cu 200 doze . Tratamentul crizei de astm bronsic
. Profilaxia crizei de astm bronsic si a bronhospasmului indus de effort
. Tratamentul de fond al astmului bronsic
. Tratamentul de fond al astmului, bronhopneumopatiei obstructive: bronsita cronica si emfizem pulmonar . Adulti:
- tratamentul crizelor de bronhospasm din astmul bronsic, bronsita cronica si emfizem pulmonar 1-2 pufuri VENTOLIN
- tratamentul de intretinere 2 pufuri VENTOLIN de 3-4 ori/zi
. Copii:
- tratamentul crizei de bronhospasm sau inainte de efort 1 puf VENTOLIN
- tratamentul de intretinere 1 puf VENTOLIN de 3-4 ori/zi
VENTOLIN sirop
(salbutamol)



VENTOLIN sirop
. 2 mg/5 ml
. flacon cu 150 ml . Tratamentul si profilaxia crizelor de astm bronsic
. Tratamentul bronhospasmului din toate tipurile de astm bronsic, bronsita cronica si emfizem pulmonar . Adulti:
10 ml VENTOLIN sirop (4 mg salbutamol) de 3-4 ori/zi
. Copii 2-6 ani:
2,5-5 ml VENTOLIN sirop (1-2 mg salbutamol) de 3-4 ori/zi
. Copii 6-12 ani:
5 ml VENTOLIN sirop (2 mg salbutamol) de 3-4 ori/zi
. Copii peste 12 ani:
5-10 ml VENTOLIN sirop (2-4 mg salbutamol) de 3-4 ori/zi
SEREVENT
Salmeterol xinafoat

SEREVENT
. 25 g/puf
. flac7on cu 60 doze . Tratamentul regulat si de lunga durata al bronhospasmului din astmul bronsic, bronsita cronica si emfizem pulmonar
. Tratamentul profilactic al crizei de astm bronsic . Adulti:
2 pufuri (50 g) de 2 ori/zi
. Copii peste 4 ani:
2 pufuri (50 g) de 2 ori/zi


Tabel12. Tratamentul inflamaţiei bronşice

PRODUS PREZENTARE INDICATII MOD DE ADMINISTRARE
BECOTIDE
BECLOFORTE
(beclometazona dipropionat)
BECOTIDE
. 50 g/puf
. flacon cu 200 doze
BECLOFORTE
. 250 g/puf
. flacon cu 200 doze . Astm persistent usor, moderat si sever la copii (BECOTIDE) si la adulti (BECOTIDE sau BECLOFORTE) . Adulti:
- 2 pufuri BECOTIDE de 3-4 ori/zi sau
- 2 pufuri BECLOFORTE de 2 ori/zi sau
- 1 puf BECLOFORTE de 4 ori/zi
. Copii:
- 1-2 pufuri BECOTIDE de 2-4 ori/zi
BUDESONID MITE
BUDESONID FORTE
(budesonid)


BUDESONID MITE
. 50 g/puf
. flacon cu 200 doze
BUDESONID FORTE
. 250 g/puf
. flacon cu 200 doze . Astm persistent usor, moderat si sever la copii (BUDESONID MITE) la adulti (BUDESONID MITE sau BUDESONID FORTE) . Adulti:
- 4 pufuri/zi BUDESONID MITE sau
- 1-2 pufuri/zi BUDESONID FORTE
. Copii:
- 1-4 pufuri/zi BUDESONID MITE
FLIXOTIDE
(fluticazona propionat)

FLIXOTIDE
. 50 g/puf
. flacon cu 60 doze
. 125 g/puf
. flacon cu 60 doze . Astm persistent usor, moderat si sever la copii si adulti . Adulti si copii peste 16 ani:
- astm usor 100-250 g de 2 ori/zi
- astm moderat 250-500 g de 2 ori/zi
- astm sever 500-1000 g de 2 ori/zi
. Copii peste 4 ani:
- 50-100 g/puf


 EPICONDILITA, TENNIS ELBOW
 SISTEMUL URINAR
 ARTRITA
 PICIOARE GRELE
 INFLAMATIA PULPEI DENTARE
 ARTOZA
 ERIZIPEL (BRANCA), PECINGINE, INFECTIILE CUTANATE
 AFONIA, PIERDEREA VOCII, RAGUSEALA
 CALCULII RENALI, COLICA NEFRITICA, LITIAZA RENALA (CALCULI)
 CLACAJUL RUPTURI MUSCULARE


loading...



Copyright 2005-2013 Contact | Adauga articol | Politica de confidentialitate

HomeAlimente si rolul lor in sanatate. EseuriDieta, Retete de slabire, Cure Naturiste si Proiecte MedicinaTratamente si Terapii Naturiste in lucrari de licenta/rezidentiat. Tratarea bolilor intr-un mod sanatosBoliMedicamente si referate necesare pentru sanatatea ta.HomeAlimenteDietaTratamente NaturisteBoliMedicamente