Hematiile contin substante numite aglutinogene, iar
plasma, substante numite aglutinine, care sunt
anticorpi naturali, denumiti si izoanticorpi. Dupa repartitia
aglutinogenelor si aglutininelor se deosebesc patru
grupe sanguine.c8u2920cr31nji
Cei din grupa 0 (I) se numesc donatori universali,
iar cei din grupa AB (IV) primitori universali.
in afara acestor antigene se mai cunoaste si factorul
Rhesus, antigen care se gaseste la aproximativ
85% dintre oameni.
Daca nu se respecta grupele sanguine, in cursul transfuziilor
pot aparea accidente de hemoliza, uneori mortale. Accidente
hemolitice mai pot aparea si la nou-nascutul al carui
tata este Rh-pozitiv si mama Rh-negativa. Hemoliza este
insa si un fenomen normal. Durata vietii unei hematii
fiind de 120 de zile, in fiecare zi se distruge aproximativ
o sutime din numarul total al eritrocitelor, eliberandu-se
hemoglobina. In starile patologice, hemoliza se exagereaza.
Cand hemoliza este brutala, apar anemii acute si tubulonefrite
acute; cand este lenta, apar anemie si icter: icter hemolitic
sau anemie hemolitica. Diagnosticul de anemie hemolitica
acuta se bazeaza pe asocierea scaderii brutale a hematiilor
cu hemoglobinurie si tubulonefrita. Semnele de laborator
ale hemolizei se grupeaza in doua categorii: - unele
sunt comune oricarei hemolize: hiperbilirubinemie indirecta,
urobilinu-rie si reticulocitoza,
- altele sunt specifice unei forme. Astfel, in caz
de fragilitate globulara, scade rezistenta osmotica a
hematiilor; in caz de hemoliza prin substante plasmatice,
se pun in evidenta in sange hemolizine (testul Coombs
pozitiv).
Examenul clinic este foarte important in bolile
sangelui si ale organelor hemato-poietice. Interogatoriul
trebuie sa precizeze profesia bolnavului (o intoxicatie
profesionala poate fi cauza unei boli de sange), medicamentele
primite (aminofenazona, Alindorul, Rheopyrinul, sulfamidele,
metiltiouracilul etc. deprima maduva).
Simptomele prezentate de bolnav sunt
de asemenea utile stabilirii diagnosticului: astenia
intensa sugereaza o leucoza; slabire exagerata, o neoplazie;
hemoragiile, o anemie; hemoragiile care insotesc o adenopatie,
o leucoza acuta. Paloarea evoca o anemie; hipercoloratia,
o poliglobulie; elementele purpurice, diateza he-moragica.
Adenopatia se intalneste frecvent in bolile sangelui (boala
Hodgkin, leu-coze, mononucleoze infectioase), in cancer,
sifilis, tuberculoza etc.
Si aspectul ganglionilor ofera informatii: adenopatia
tuberculoasa este moale, cea din boala Hodgkin este ferma
si de obicei unilaterala, in neoplazii este dura, iar
in leucemia limfoida bilaterala, simetrica si voluminoasa;
adenopatia axilara se intalneste in procese inflamatorii
ale membrului toracic, boala Hodgkin, neoplasme (bronsice
la barbat si de san la femeie); adenopatiile inghinale
sunt usor de recunoscut, fiind superficiale. Dupa etiologie
pot fi inflamatorii (pornind de la o inflamatie a membrului
pelvian, a organelor genitale sau a regiunii anale), tuberculoase,
secundare unui cancer al rectului, veneriene etc. Adenopatiile
generalizate se intalnesc, de obicei, in boala Hodgkin
(predomina in regiunea cervico-axilara), leucoza limfatica
(simetrice si voluminoase) si boala Brill-Symmers.
Splenomegalia (marirea de volum
a splinei) insoteste, de asemenea, numeroase boli de sange
si boli ale sistemului reticulo-histocitar. Diagnosticul
bolilor sangelui si ale organelor hematopoietice se bazeaza
in mare masura pe explorari de laborator: hemograma, mielograma,
timp de sangerare si de coagulare. Uneori sunt indispensabile
insa si alte examene: electroforeza, punctia-biopsie ganglionara,
puneti a splenica.
