Definitie: reumatismul cronic degenerativ sau reumatismul artrozic este un proces articular de uzura, spre deosebire de artrite, unde este vorba de inflamatie.


Etiologie: se pun in discutie o serie de factori etiopatogenici, care pot explica aparitia si dezvoltarea artrozelor.

Etatea este un factor etiologic important, artrozele aparand la o varsta ceva mai inaintata. Este, dupa cum spun unii, reumatismul "uzurii" si "senescentei precoce". Desi il intalnim mai frecvent la femei de la 40 de ani in sus, iar la barbati de la 55 -60 de ani in sus, totusi il putem gasi si la o varsta mai tanara, ba uneori chiar in adolescenta. in aceste cazuri, uzura se poate constitui ca urmare a celui de-al doilea factor etiologic: traumatismul. Acesta survine fie sub forma traumatismului unic, major - accidente, contuzii, fracturi -, fie sub forma traumatismului minor - microtraumatisme - care trebuie sa fie insa repetat, continuu, situatie care de cele mai multe ori este profesionala (incarcatori, perforatori cu ciocanul pneumatic, strungari, sportivi etc).

Factorii metabolici: a) obezitatea este o cauza destul de importanta in con-stituirea artrozelor. Ponderea corporala crescuta peste greutatea ideala supune sistemul osos la un efort deosebit, exercitand o presiune continua, o microtraumatizare permanenta, pe care trebuie sa o suporte articulatia si, bineinteles, osul. Asa se nasc artrozele soldului, genunchilor, coloanei lombare, gleznelor etc; b) guta, prin precipitarea acidului uric la nivelul articulatiilor, favorizeaza deteri-orarea acestora, de unde si numele de "reumatism artrozic gutos".

Tulburarile de statica sunt foarte importante. Le reamintim, intrucat malformatiile congenitale (picior plat, displazie, luxatii congenitale, coxa plana, coxa vara etc), ca si malformatiile traumatice duc, inexorabil, la constituirea proceselor artrozice. Tulburarile endocrine, cum sunt insuficienta ovariana, insuficienta tiroidiana, climaxul - care determina si o crestere ponderala (obezitate) - favorizeaza dezvol­tarea reumatismului artrozic.

Factorii meteorologici (frigul, umiditatea etc), prin tulburarile vasomotorii produse, favorizeaza aparitia leziunilor articulare degenerative. Acest lucru explica de ce tarile cu un climat rece au o morbiditate mai crescuta in reumatism artrozic.

Tulburarile circulatorii pot determina dereglari in irigatia locala a tesuturilor, fenomene ce pot duce mai usor la procese de degenerescenta articulara.

Infectiile, uneori specifice, alteori nespecifice, care determina artrite, cu timpul, duc la artroze [exemplu, coxita (TBC) duce la coxoza].

Patogenie: toti factorii de mai sus concura la constituirea proceselor de degene­rescenta articulara. Important este ca sunt interesate nu toate articulatiile, ci indeosebi articulatiile de "suport". Ex.: soldul, genunchiul, coloana vertebrala si mult mai putin umerii care prind membrele toracice si care au mai mult rol in "prehensiune", suferinta acestora constituind periarteritele (afectiuni ale formatiunilor periarticulare - muschi, tendoane).

Anatomie patologica: leziunile in reumatismul artrozic constau in:

- erodarea si distrugerea cartilajului articular;

- hipertrofie si proliferarea osului, cu formarea de excrescente osoase, denumite
osteofite.




Simptome: debutul, ca si evolutia sunt lente, progresive, in ani si ani, ceea ce a facut sa se deosebeasca doua stadii clinice: stadiul preartrozic - cu o simptoma­tologie discreta, mai mult intuita - si stadiul artrozic - caracterizat prin semne cli­nice, radiologice si de laborator.

Semne clinice: acestea sunt subiective si obiective. Semnele subiective: cel mai important este durerea articulara, care are un caracter specific: apare cu ocazia miscarilor, spre deosebire de durerea din artrita, pe care o gasim atat in miscare, cat si in repaus. Practic, durerile in artroze le constatam dimineata, cu ocazia primelor miscari dupa o perioada de repaus, cand articulatiile par "intepenite". Dupa primele miscari, durerile dispar pentru restul zilei, reaparand catre seara, odata cu oboseala generala - numim aceste articulatii "ruginite". Durerile din artroze se explica prin faptul ca suprafetele osoase se preseaza si se "freaca" una de alta, cartilajul fiind distrus din aceasta cauza; se produce astfel o iritatie mecanica, care determina, la randul ei, si o inflamatie locala, ce ne va explica cauza durerii in miscare.

Semne obiective:
. a) Limitarea miscarilor este datorata, in primul rand, faptului ca suprafetele articulare, din cauza deformarilor extremitatilor osoase, prin hipertrofie si osteofitoza, nu se mai adapteaza perfect una la cealalta si articulatia se "gripeaza", de unde limitarea miscarilor. In al doilea rand, chiar durerile sunt cele ce limiteaza miscarile.

b) Crepitatiile sau cracmentele articulare sunt zgomote mai fine sau mai groase, palpabile adeseori, cand se si aud la nivelul articulatiei respective (ex. genunchi). Sunt explicate tot prin traumatizarea suprafetelor osoase, datorita disparitiei cartilajului articular, suprafetele articulare pierzandu-si luciul si netezimea.

c)  Deformarea articulatiilor apare prin marirea de volum a acestora, datorita hipertrofiei osoase si osteofitozei. Mult mai rar apar hipertrofii musculare, datorita inactivitatii articulare. In aceasta situatie artrozele vor deveni "deformante, cra-cante, dar reci" (Costa).

Semne radiologice: examenul radiologie in artroze ne indica:

- osteoporoza, adica rarefierea sau decalcifierea osoasa, uneori geodica;

- osteoscleroza, proces de Condensare osoasa, de atrofie calcara;

-  osteofitoza, adica excrescente osoase, numite osteofite ("pinteni", "cioc de papagal"), care uneori se unesc formand "punti" osoase numite si sindesmofite. In legatura cu particularitatile fiecarei articulatii, se mai pot observa, radiologie, si disparitia liniei interarticulare (ex.: sold, genunchi), tasari (ex.: vertebre ce iau aspect de "diabolo") etc.

Semne de laborator, mentionam ca semnele de laborator sunt foarte reduse in reumatismul artrozic. V.S.H. si leucocitele sunt normale. Uneori, putem gasi putin crescut acidul uric in sange, ca si colesterolul, dar nu constant si nicidecum obligatoriu.

Forme clinice. Afara de poliartroze, adica formele de artroza ce cuprind mai multe articulatii, foarte importante sunt formele localizate, care se refera mai frecvent la articulatiile ce sunt obligate sa "sustina" cel mai mult greutatea corpului si deci sa fie traumatizate cel mai puternic. Dintre acestea, soldul, genunchii, coloana vertebrala sunt de amintit in primul rand.