Este vorba de artrozele gleznei, care sunt destul de frecvente (artroza tibio-tarsiana). Mai intalnim: artroze medio-tarsiene (articulatia Chopart: astragal -calcaneu si scafoid - cuboid) si artrozele tarso-metatarsiene (articulatia Lisfranc -formata din cele 5 metatarsiene cu cele 3 cuneiforme si cuboidul); de asemenea artroza metatarso-falangiana a haluxului, ce apare mai ales la femei si care dahalus valgus, obligand deseori la rezolvarea ortopedica chirurgicala.

Interesant este ca arhitectura oaselor piciorului alcatuieste, in ansamblu, o bolta cu converxitatea superioara. Piciorul este boltit in 2 sensuri: antero-posterior si transversal, avand doi stalpi de sustinere, unul indarat - calcaneul - si altul in fata -metatarso-falangian. Deci greutatea corpului nu se transmite pe toata talpa, ci pe punctele de sprijin; arcul intern al boltii fiind mult mai accentuat decat cel extern, el suporta singur jumatate din greutatea corpului.

Toate aceste oase mici, care alcatuiesc in ansamblu bolta piciorului, atat de su­puse presiunilor, sunt ranforsate intre ele printr-o serie de ligamente, tendoane, muschi etc, constituind o organizare foarte complicata, care nu poate scapa unor procese solicitante zilnice, de uzura si de degenerescenta artrozica.

Se constata aceleasi modificari anatomopatologice, aceeasi simptomatologie clinica, aceleasi modificari radiologice proprii artrozelor, dominand osteofitoza calcaneana.