Este vorba de artrozele gleznei, care sunt destul de frecvente
(artroza tibio-tarsiana). Mai intalnim: artroze medio-tarsiene
(articulatia Chopart: astragal -calcaneu si scafoid -
cuboid) si artrozele tarso-metatarsiene (articulatia Lisfranc
-formata din cele 5 metatarsiene cu cele 3 cuneiforme
si cuboidul); de asemenea artroza metatarso-falangiana
a haluxului, ce apare mai ales la femei si care dahalus
valgus, obligand deseori la rezolvarea ortopedica
chirurgicala.
Interesant este ca arhitectura oaselor piciorului alcatuieste,
in ansamblu, o bolta cu converxitatea superioara. Piciorul
este boltit in 2 sensuri: antero-posterior si transversal,
avand doi stalpi de sustinere, unul indarat - calcaneul
- si altul in fata -metatarso-falangian. Deci greutatea
corpului nu se transmite pe toata talpa, ci pe punctele
de sprijin; arcul intern al boltii fiind mult mai accentuat
decat cel extern, el suporta singur jumatate din greutatea
corpului.
Toate aceste oase mici, care alcatuiesc in ansamblu bolta
piciorului, atat de supuse presiunilor, sunt ranforsate
intre ele printr-o serie de ligamente, tendoane, muschi
etc, constituind o organizare foarte complicata, care
nu poate scapa unor procese solicitante zilnice, de uzura
si de degenerescenta artrozica.
Se constata aceleasi modificari anatomopatologice, aceeasi
simptomatologie clinica, aceleasi modificari radiologice
proprii artrozelor, dominand osteofitoza calcaneana.