Definitie: enterocolita acuta este o inflamatie
acuta a intestinului subtire si gros.
Etiopatogenie: boala este frecventa si
se intalneste la orice varsta, putand sa aiba cauze infectioase,
chimice, toxice sau fizice. Cel mai frecvent este de natura
in-fectioasa; germenii care o provoaca sunt enterobacteriaceele
(bacili coli patogeni, enterococi, Proteus, piocianici);
stafilococii si streptococii sunt introdusi in intestin
odata cu alimentele contaminate, care contin si toxinele
microbiene. Enterocolitele acute cu caracter epidemic
sunt provocate de diferite specii de Salmonella, Shigella
si Escherichia si fac obiectul de studiu al bolilor
contagioase. Cauzele toxico-chimice sunt de natura accidentala
sau profesionala, dintre acestea mentionand: arsenul,
fosforul, mercurul, uleiurile volatile, toxinele unor
ciuperci, medicamente (abuzul de laxative, salicilati,
PAS, butazolidina, antibiotice). Uneori boala este urmarea
actiunii unor factori fizici, ca alimentele excesiv de
reci si bauturile fermentate. Enterocolitele acute semnalate
dupa Tratamente cu antibiotice sunt provocate de bacteriile
rezistente din intestin sau din orofaringe, care se exacerbeaza
dupa ce flora sensibila la antibiotice a fost distrusa.
Anatomie patologica: in formele usoare, mucoasa
apare hiperemiata, cu pliuri ingrosate, edem si secretie
bogata in mucus. In formele mai avansate se descua-meaza
epiteliul, apar eroziuni superficiale, foliculii limfatici
se inflameaza si se pot necroza, producand ulceratii care
intereseaza si submucoasa.
Simptomatologie: boala debuteaza brusc,
la scurt timp dupa consumarea unor alimente alterate sau
dupa ingerarea substantei toxice. Este mai frecventa in
anotimpul calduros. In marea majoritate a cazurilor se
asociaza si semnele unei gastro-duodenite acute.
Primele
Simptome sunt: inapetenta, greata, cefalee,
stare de neliniste. Curand bolnavul acuza dureri abdominale
progresive, pana la colici, zgomote hidro-aerice, balonari,
varsaturi alimentare si bilioase. Apoi apar diaree explozive,
cu eliminari de gaze urat mirositoare. Scaunele, la inceput
subtiri, devin lichide, murdare, brune sau galbui, in
numar de 5 - 10 - 20 pe zi; ulterior capata un aspect
mucos. Deseori exista si tenesme. Febra si frisoanele
insotesc de cele mai multe ori aceste manifestari, in
cazurile mai grave se instaleaza fenomene de colaps periferic,
cu adinamie, transpiratie, cianoza, racire a extremitatilor,
puls mic, hipotensiune, hipotermie. Bolnavul este deshidratat,
prezinta sete, oligurie, piele uscata, ameteli.
Examenul arata un abdomen retractat sau balonat
si foarte sensibil la palpare. Tegumentele sunt palide,
limba saburala sau rosiatica-uscata. Dintre examenele
de laborator, cel mai important este examenul coprologic.
Scaunele sunt moi sau lichide, amestecate cu mucus,
de culoare bruna sau galbena. La microscop apar leucocite,
celule descuamate, flora bacteriana.
Coprocultura este
obligatorie. La examenul sangelui, numarul leucocitelor
este crescut sau normal; sodiul, potasiul si clorul sunt
scazute; in cazurile grave poate fi crescuta ureea.
Evolutie: boala evolueaza in functie de agentul
patogen. In mod obisnuit,
Simptomele regreseaza
in 2 - 3 zile. Boala se poate vindeca spontan sau, rareori,
daca este neingrijita, se poate croniciza.
Diagnosticul pozitiv se bazeaza pe anamneza, pe
tabloul clinic si pe examenul bacteriologic al materiilor
fecale. Diagnosticul diferential se face cu toxiinfectiile
alimentare, cu febra tifoida si febrele paratifoide, cu
dizenteriile.
Tratament: profilaxia se bazeaza pe respectarea
igienei alimentare.
Tratamentul curativ este dietetic
si medicamentos. Se instituie pentru 24 - 48
de ore un regim hidric: apa cu lingurita, ceai fara zahar,
zeama de orez. Ulterior, dieta se imbogateste treptat:
supa de zarzavat strecurata (cu orez, cu gris), orez fiert
in aburi, carne slaba la gratar, piureuri de legume, mere
rase pe razatoare de sticla. Se interzic pe o perioada
mai lunga: laptele, fructele, conservele, zarzavaturile
uscate, leguminoasele, mezelurile, condimentele, marmelada
etc.
Medicamentele de electie vor fi sulfamidele: ftalilsulfatiazol,
salazopirina (cate 4-6 g/zi, timp de 2 - 3 zile), apoi,
daca evolutia este favorabila, doza se reduce la 3 - 4
g/zi). In caz de insucces se dau antibiotice: cloramfenicol
(2-3 g/zi), streptomicina per os (1-2 g/zi), tetraciclina
(2 g/zi).
Tratamentul simptomatic consta. in comprese alcoolizate
pe abdomen, antispastice, in caz de deshidratari se vor
face perfuzii cu solutie cloruro-sodica izotonica si cu
solutie glucozata, iar cand exista pierderi de potasiu
se va administra si clorura de potasiu (2-3 g/zi).